foto Getty Images
Nu poți, pe de o parte, să spui că taxa ar fi minoră, de 0,2% din valoarea oricărei tranzacții (plăți cu cardul, transfer de bani etc.) și, pe de altă parte, că se vor aduna 50 mld. lei (0,2% x 25000 mld. volum tranzacții) la buget; care reprezintă 3% din PIB. O taxă cu un impact uriaș, atât de mare, pur și simplu nu are cum să treacă drept o taxă care să nu fie simțită de cetățeni; din contră, va fi foarte simțită, așa cum voi explica.
E ca și cum ai spune unui om căruia vrei să îi iei sânge, că îl vei înțepa cu un ac atât de subțire, încât nici nu va simți. Iar apoi ai preciza: „Vezi oala asta mare de lângă pat? O s-o umplem toată cu sânge, nicio grijă." Este evident că, indiferent cât de subțire este acul, pacientul ăla nu se va mai scula din pat.
Asta ca să o lămurim scurt pe doi.
Acum hai să intrăm un pic în detalii, pentru cei pasionați de economie.
Genul ăsta de impozit s-a mai practicat în statele eșuate, cu evaziune mare, cu conformare fiscală scăzută, cu deficite bugetare mari. De exemplu, a fost introdusă în Brazilia, în 1997. Taxa a ajutat la rezolvarea pe moment a situației critice a finanțelor publice, însă pe termen lung nu a contribuit cu nimic la evoluția economiei și a Braziliei, a fost oricum abrogată 10 ani mai târziu. Și motivul pentru care nu a contribuit la rezolvarea sustenabilă a problemei de fond (nicio taxă nu poate să o rezolve) este că problema de fond este complexă, cauzată de un cumul de factori: pe de o parte cheltuieli exagerate, promovate de politicieni demagogici, o corupție devastatoare care afectează atât cheltuielile publice cât și colectarea taxelor, diverse politici care subminează acumularea de capital. În cazul României e și mai complicat, deoarece România are o bază de impozitare mică determinată de emigrația a circa o treime din forța de muncă pe parcursul ultimelor trei decenii.
Cum pică taxa asta, pe cine afectează și cum se explică faptul că un impozit atât de mic adună atât de mulți bani?
Aparent, taxa nu prea îl afectează pe cetățean. Când mergi la supermarket și umpli căruciorul de cumpărături în valoare de, să zicem, 200 lei, ce mare brânză că vei plăti în plus 40 de bani? Sună ridicol, nu? Așa sună, dar nu așa se judecă impactul economic. În realitate, impactul taxei este formidabil și taxa afectează disproporționat anumite procese de producție. Voi lua două exemple.
1. Procesele primitive de producție, de genul "Fermierul cultivă roșii - vinde roșiile unui angrosist - care vinde roșiile unui comerciant - care le vinde consumatorului" sunt afectate relativ puțin, dar și în acest caz impozitul se aplică în cascadă.
Însă procesele „întortocheate" de producție (roundabout processes - trăiască Școala Austriacă de Economie care ne învață carte!) sunt afectate disproporționat. Procesele intensive în capital, care exploatează cu adevărat diviziunea modernă a muncii, care presupun numeroase stadii ale producției, sunt afectate disproporționat. De exemplu, producția unui automobil necesită un lanț lung în care apar sute de subcontractori. Așadar, acest gen de taxă penalizează cu precădere marile investiții și procesele tehnologice complexe.
2. O afacere cu marjă mare de profit, care cumpără inputuri de 50 de lei și vinde produsul finit cu 100 de lei, obținând un profit de 50 de lei, este afectată relativ puțin. Însă o afacere care „face bani" din rulaje mari, adică se bazează pe principiul cumpără-vinde, cumpără-vinde, cumpără-vinde și tot așa, la fiecare „rotație" câștigând puțin, va fi disproporționat afectată.
Așadar, genul ăsta de taxă cade diferit de cum cade impozitul pe profit, de pildă.
Apropo, anul trecut statul a obținut din impozitul pe profit 2% din PIB, iar din impozitarea salariilor, dividendelor, chiriilor etc. 3% din PIB. Deci, ca să ne întoarcem de unde am plecat, o taxă care urmează să aducă 3% din PIB la buget, echivalează cu dublarea impozitului pe profit sau cu încă un impozit pe venit. Colosal, nu-i așa? Țipetele se vor auzi de pe Lună.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În acest scenariu, cele mai afectate vor fi persoanele care au rulaj foarte mare de bani. De fapt, de acolo s-ar umple cel mai mult oala cu sânge, nu din aschimodia anemică, recte cetățeanul de rând.
Pentru o persoană fizică, la operațiuni bancare de 10.000 de lei pe lună, taxa ar fi de 20 de lei. Adică 240 lei pe an. La 10 milioane de aschimodii, abia s-ar strânge 2,4 miliarde de lei. Ocazional, la cumpărarea unui autovehicul sau a unei locuințe, taxa ar deveni mai importantă (la 100.000 euro ai avea de plată o taxă de 200 de euro), dar astfel de achiziții nu sunt făcute prea des la nivelul persoanelor fizice.
Deci urletele de pe Lună ar veni de la cei care au rulaj foarte mare de bani. Este o mizerie de taxă care i-ar penaliza într-adevăr disproporționat pe cei care învârt foarte mulți bani, mai ales că taxa asta nu ar avea absolut nicio legătură cu profitabilitatea afacerii...
Un scenariu mult mai rău pentru “aschimodii” ar fi o taxă fixă per tranzacție. De exemplu, la 2 lei per tranzacție, având 50 de tranzacții pe lună, o persoană fizică ar avea de plătit o taxă de 100 de lei, indiferent de mărimea tranzacțiilor. În situația asta cei mai dezavantajați ar fi cei care au număr foarte mare de plăți bancare.
Stau să mă întreb când o să apară și propunerea pentru taxa pe expirație? Că doar CO2-ul ăla face rău planetei...
Nu mai bine, ne zici ceva de cei 9 miliarde de euro neâncasați anual din TVA ?
În ce buzunare se duc ? Dar scutirile de TVA, pentru cine sunt date ?
Dacă ai un răspuns, spune-ne și nouă, altfel..It's "blowing in the wind"..