Anul 2026 a adus schimbări importante pentru firmele mici, micro-întreprinderile și PFA-urile din România, iar ignorarea lor poate costa mult mai mult decât o amendă – poate afecta însăși existența firmei.
Daniel Sandu, consultant fiscal și expert contabil, a explicat recent la Stup ce trebuie să urmărească antreprenorii pentru a rămâne în legalitate și să evite surprizele costisitoare: de la obligația de a avea contracte de muncă înregistrate în Reges, la limitele de venituri care definesc micro-întreprinderile, până la modalități inteligente de a folosi profiturile și dividendele pentru a majora capitalul social fără să aducă bani din buzunar.
Printre cele mai importante idei pe care antreprenorii trebuie să le rețină:
- Micro-întreprinderile: plafonul maxim de venituri, condițiile pentru a păstra regimul fiscal și ce se întâmplă dacă angajații sunt în concediu medical sau contractul lor este suspendat.
- Contractele și înregistrarea în Reges: fiecare angajat trebuie să aibă un contract valabil și transmis la timp, iar dosarele de protecție a muncii trebuie să fie în ordine încă din prima zi de muncă.
- Capitalul social și dividendele: firmele noi trebuie să aibă capital social minim 500 de lei, iar capitalul existent poate fi majorat folosind profituri nerepartizate sau dividende lăsate la dispoziția firmei – o metodă legală de a rezolva formalitățile fără a scoate bani din buzunar.
- Contul bancar și sistemele moderne de plată: obligația de a avea cont bancar pentru firmă și recomandarea ca PFA-urile să aibă cont separat, pentru siguranță și claritate fiscală.
- Riscurile ignorării legislației: nerespectarea obligațiilor poate duce de la amenzi serioase la dizolvarea societății și pierderea patrimoniului în favoarea statului.
Stup este un proiect al Băncii Transilvania, un spațiu fizic unde antreprenorii pot găsi sprijin indiferent de etapa în care se află business-ul lor. Stup funcționează ca un marketplace de produse și servicii necesare oricărui antreprenor, un loc în care oricând poți găsi consiliere gratuită dedicată afacerii tale. Și pentru că Stup este un loc în care chiar se fac lucruri, poți consulta agenda evenimentelor organizate și găzduite AICI.
Microîntreprinderea în 2026 – condiții și atenționări
„E cineva care are o microîntreprindere valabilă anul ăsta? Minunat. Asta înseamnă că, anul trecut, totalul veniturilor pe care le-ați realizat a fost sub 509.850 de lei. Da? Ok. Și că la 31 decembrie aveați un contract de muncă în vigoare. Sau un contract de mandat pentru administrator”, și-a început prezentarea la Stup consultantul Daniel Sandu.
Pentru a rămâne microîntreprindere, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții:
- plafonul de venituri (sub 509.850 lei);
- existența unui contract de muncă sau a unui contract de mandat pentru administrator;
- capitalul să nu fie deținut de instituții publice;
- firma să nu fie în dizolvare urmată de lichidare (înregistrată la Registrul Comerțului).
Un detaliu important: în momentul în care începe procedura oficială de închidere, firma va trece la impozit pe profit pentru trimestrul respectiv.
Contract de muncă sau contract de mandat?
O soluție mai puțin cunoscută în piață este contractul de mandat pentru administrator. „Chestiunea cu contractul de mandat este mai puțin cunoscută în piață, dar este o soluție care vă folosește celor care vă înființați prima oară o firmă, vă folosește să mențineți regimul de microîntreprindere, dacă ați scăpat să faceți contract de muncă cuiva.”
Situație practică: „Să zicem că îmi înființez firma în decembrie. Pe 28 decembrie. Pe legislația actuală, am 30 de zile să închei un contract de muncă cu cineva. Contractul ăla trebuie să fie valid pe 31 decembrie, să fie în vigoare. Adică să fie transmis în Reges -Registrul Electronic al salariaților. Este o platformă care gestionează toate contractele de muncă. Și ce este util pentru dvs., ca antreprenori, este să țineți minte că atunci când vreți să angajați pe cineva, contractul de muncă trebuie transmis, înregistrat în Reges, cel mult cu o zi înainte să înceapă activitatea.”
O alternativă este contractul de mandat, spune Daniel Sandu.
„Mai am posibilitatea să fac un contract de mandat pentru administrator, care este un înscris sub semnătură privată. Și pot să îl închei eu cu mine. Ăla nu se mai comunică nicăieri. Pentru ăla, trebuie doar să depun o notificare, o declarație de luare în evidență, la ANAF, prin care ANAF să mă ia în evidență pentru plata de taxe salariale. Pe acesta poți să-l faci după 31 decembrie.”
Contractul de mandat trebuie să prevadă cel puțin salariul minim (4.050 lei în prezent), pentru a îndeplini condițiile de microîntreprindere.
Atenție la protecția muncii și la „timing”. O firmă, amendată cu 20.000 lei pentru „o zi de muncă la negru”
Consultantul a povestit un exemplu real, care arată cât de scump îl poate costa pe un antreprenor o zi trecută greșit într-un dosar:
„Orice persoană care începe o activitate trebuie să semneze o instruire pentru protecția muncii. Ideea este că dosarul de protecție a muncii se face obligatoriu în prima zi de muncă. Trebuie să aveți mare grijă la timingul ăsta, pentru că în practică a existat cel puțin o situație, pe care o știu eu, în care s-a întâmplat așa:
Contractul de muncă intra în vigoare în 23 ianuarie. A venit omul de la SSM - că nu contabilii fac asta, ci firmele specializate în securitatea muncii. A făcut, a completat dosarul ăla și a pus ziua de 22. Cu o zi înainte. A venit ITM-ul în control și a zis: păi stați puțin, că dacă asta ați făcut-o după lege, instruirea era în prima zi de lucru. Dar contractul lui e din 23. O zi a muncit la negru.! Amenda pe vremea aia era 20.000 de lei de persoană. De anul ăsta amenda e 40.000 lei. S-a dublat. Iată cât de important este un detaliu de genul ăsta”, a punctat consultantul fiscal.
Plafoane fiscale: „Țineți minte sumele în lei”
„Încă un sfat pentru dvs., ca antreprenori. Vedeți că în Codul fiscal sunt o mulțime de plafoane. Întotdeauna ne referim la cursul de la 31.12 al anului precedent.”
Un exemplu relevant pentru magazinele online care vând în UE: „De exemplu, plafonul pentru vânzări la distanță. Dacă aveți magazine online și vindeți în comunitatea europeană, există un plafon de 10.000 de euro. Dar suma în lei pe care trebuie să o urmăriți nu este de 10.000 x 5 lei, cât e azi euro. Este de 46.337 de lei.”
La fel și în cazul TVA: „Plafonul de TVA, când era 300.000 de lei - de la 1 august anul trecut, plafonul de TVA este de 395.000 de lei -, când era 300.000 de lei, toată lumea ține minte că este 88.500 de euro. Așa este, doar că transformarea se făcea la cursul de la data aderării, 3,3817, rotunjit în sus.”
Recomandarea consultantului fiscal este clară: „Pe scurt, sfatul meu este să țineți minte aceste plafoane în lei. Sau, ori de câte ori aveți dubii, vorbiți cu colegii noștri, contabilii cu care lucrați.”
Condiția de deținere a părților sociale: regula celor 25%
Un alt punct esențial explicat de Daniel Sandu la Stup a fost cel despre deținerea părților sociale. Regula este simplă, dar are consecințe serioase.
Consultantul fiscal a arătat că o persoană fizică, identificată prin CNP, nu poate deține peste 25% din capitalul social în mai mult de o singură microîntreprindere.
„Pe scurt, nu pot fi eu, ca persoană, un CNP, asociat decât într-o singură firmă în care să dețin peste 25% din capitalul social și care să fie microîntreprindere. Nu pot să am 30% în două microîntreprinderi. Trebuie să aleg una dintre ele. Una micro și restul plătitoare de impozit pe profit.”
Poți avea oricâte firme, a explicat Daniel Sandu, dar doar una poate beneficia de regimul de microîntreprindere, dacă depășești pragul de 25% deținere.
Ce înseamnă „întreprinderi legate”
Consultantul fiscal a atras atenția că noțiunea de „întreprinderi legate” trebuie înțeleasă exact în sensul definit de Codul fiscal, nu prin analogie cu alte legi - pentru că mai găsim noțiuni de întreprinderi legate și, de exemplu, în legislația legată de concurență.
Două firme sunt considerate legate dacă același asociat deține, direct sau indirect, peste 25% din capitalul social.
„Indirect înseamnă așa: că eu pot să am 20% într-o firmă, dar să mai am, de exemplu, 70% din altă firmă, care și ea este asociat la firma asta. Se numește că sunt asociat în mod indirect. Și deținerea mea crește. Se face un calcul aritmetic.”
Mesajul pentru antreprenori: atunci când verifici dacă firma ta poate rămâne microîntreprindere, nu te uiți doar la procentul direct, ci și la structura deținerilor indirecte.
Un detaliu important, care surprinde mulți antreprenori: „Legislația prezentă spune că atunci când socotesc plafonul de 100.000, de anul trecut, trebuie să mă uit dacă nu cumva eu, CNP-ul pentru care verific încadrarea în condiții, am avut și un PFA. Că dacă am avut un PFA, trebuie să adun și veniturile PFA-ului și, dacă îmi dă peste 100.000, firma asta nu mai poate să fie microîntreprindere.”
Cu alte cuvinte, veniturile din PFA pot afecta statutul firmei.
Întrebat ce se întâmplă dacă într-un an se depășește plafonul, iar anul următor cifra scade sub plafon, Daniel Sandu a fost tranșant:
„Azi nu te mai întorci. Pe legislația de azi, nu te mai întorci. Once you go black, you never come back.”
El a subliniat însă că există propuneri de modificare: „Astea sunt condițiile de azi. Pentru că noi, un grup de lucru care face astfel de propuneri, am propus, între altele, să poți să te întorci, în funcție de jocul cifrelor.”
Venituri versus cifră de afaceri – o diferență vitală
Un punct important din prezentare a fost diferența dintre „venituri” și „cifră de afaceri”.
„Este o mare diferență între venituri și cifră de afaceri. Cifra de afaceri este, grosso modo, total facturat, fără TVA. Cât vindem noi. Dar venituri pot să am din diverse alte activități.”
Consultantul fiscal a explicat că în plafon intră toate veniturile, nu doar cele din vânzări. „Pot să am venituri din vânzarea de active - vând un autoturism din firmă. Pot să am venituri din diferențe de curs valutar, din jocul de cursuri cu clienții și furnizorii externi. Și acelea sunt venituri. Ele toate intră în coșul ăsta, când mă uit la plafonul de 509.000 lei. Lumea în piață îi spune cifră de afaceri.”
El a oferit și un exemplu concret din practică, pentru a arăta cât de periculos este să ignori anumite venituri.
„Să vă spun cum era să ne păcălim noi cu un client. Și cât de important este să țineți legătura cu contabilul dvs. și să îi dați ce vă cere. Aveam un client mare, dezvoltator imobiliar. Atunci era mic. Când era plafonul de un milion de euro. Făcuse niște depozite. Noi toți socoteam să nu depășim milionul de euro. Angajatele mele îi tot ziceau: «Domnul X, dați-ne extrasele de cont de depozit. Trebuie să aveți dobânzi acolo. Și alea sunt venituri.» Tot ceream: dă-ne extrasele, dă-ne extrasele.
Când ni le-a dat, ni le-a dat anul acesta, în februarie, pentru anul trecut. Am constatat că aproape că depășise plafonul. Era să îl depășească. A fost o diferență foarte mică, de 12.000 de lei. Ideea este: dați-le contabililor informațiile atunci când au nevoie, ca să evitați chestiunile astea.”
Când treci la impozit pe profit dacă depășești plafonul
La întrebarea din sală: „Depășesc în martie plafonul de venituri. Când intru la impozit pe profit?”, răspunsul a fost clar: „Din trimestrul următor.”
Daniel Sandu a menționat că una dintre propunerile de modificare legislativă este ca plafonul să fie raportat strict la cifra de afaceri, nu la total venituri.
„Dacă vă uitați în Codul fiscal, plafonul ăsta e o încurcătură, te doare capul. Se adună aia, se scade aia. Mai simplu să fie cifra de afaceri și cu asta basta.”
Bilanțul depus cu întârziere înseamnă pierderea regimului de microîntreprindere
Anul trecut a fost introdusă o condiție suplimentară: depunerea la termen a situațiilor financiare. „Rămâi în micro dacă îți depui bilanțul, situațiile financiare, la termen. Dacă ai sărit din termen, treci la impozit pe profit.”
Daniel Sandu a oferit un caz real: „Avem un client. Un tip foarte ok. IT-ist, băiat deștept, lucrează din străinătate, are microîntreprindere. Îi facem noi bilanțul, i-l trimitem cu trei săptămâni, o lună înainte de termen. Colegele mele îi tot scriau: «Dă-ne documentul ăla, ca să îl depunem.» Ni l-a dat cu două zile peste termen. Și i-am scris: ați pierdut regimul de micro, asta e.”
În acel caz, soluția a fost închiderea firmei și deschiderea altei microîntreprinderi - soluție posibilă pentru că firma nu avea active importante sau autorizații greu de obținut. „Am făcut altă firmă, pe care am făcut-o microîntreprindere, iar pe aia am închis-o. A fost simplu pentru că nu avea active importante pe firmă, hale, utilaje. Nu avea autorizații speciale care se obțin greu.”
Pentru firmele cu autorizații complexe, instalații speciale sau active semnificative, o astfel de soluție nu ar fi posibilă.
Concediul medical și interpretarea ANAF: două suspendări, aceeași sancțiune
Daniel Sandu a relatat un caz care a circulat în mediul antreprenorial și care a creat multă confuzie. Situația a fost următoarea: o microîntreprindere avea un singur angajat. În luna martie, acesta a avut șapte zile de concediu medical. În aprilie, încă cinci zile. În total, 12 zile de suspendare a contractului de muncă.
În luna octombrie, firma primește notificare de la ANAF: trebuia să treacă la impozit pe profit încă din trimestrul I.
De ce? Consultantul fiscal a explicat că una dintre condițiile pentru menținerea regimului de microîntreprindere este: „contractul de muncă să nu fie suspendat mai mult de 30 de zile, iar această situație să apară pentru prima dată.”
În piață, înțelegerea generală fusese că suspendările (medical, concediu fără plată) pot exista, atâta timp cât nu depășesc 30 de zile cumulat.
„Înțelegerea tuturor din piață a fost că poți să ai niște suspendări. Medicalul sau concediul fără plată sunt cazuri de suspendare a contractului de muncă. Poți să ai niște suspendări, dar adunate să nu treacă de 30 de zile. Ai făcut 30, la revedere.”
Însă interpretarea ANAF a fost diferită.
„După ce firma a făcut contestație la ANAF, cei de la ANAF au zis: Nu, dom'le, înțelegerea noastră asupra acestui paragraf este așa: suspendarea să apară o singură dată. Matale ai avut două suspendări, chiar dacă n-au făcut 30 de zile la un loc. Ne pare rău, te-am trecut la impozit pe profit.”
Daniel Sandu a precizat că, din punctul său de vedere, interpretarea logică ar fi fost cea cu limita de 30 de zile, dar realitatea din teren arată că autoritatea fiscală aplică propria interpretare.
Pentru firmele care își schimbă regimul fiscal, contabilii au termen până în martie să depună declarația prin care notifică modificarea către ANAF.
Veste bună pentru microîntreprinderi: revenirea la cota de 1%
După ani de complicații și diferențieri pe coduri CAEN, consultantul fiscal a anunțat o simplificare importantă.
„Vestea bună este că cota de impozitare revine la 1%.”
În ultimii ani, microîntreprinderile din anumite domenii – IT, sănătate, HoReCa – aveau cotă de 3%. În plus, dacă veniturile depășeau 60.000 de euro, și alte firme treceau la 3%.
„O altă complicație, pentru că noi, contabilii, eram obligați să urmărim și plafonul ăsta. De anul ăsta, toată lumea e pe 1% și cu asta basta.”
Daniel Sandu a subliniat că speranța mediului profesional este ca microîntreprinderile să rămână în legislație.
„Plafonul a tot scăzut. Ideea inițială era să le elimine de tot. Acestea sunt niște facilități fiscale, de fapt. Ideea era să nu mai avem facilități fiscale, să fim toți într-o egalitate.”
Obligația de a avea cont bancar
O modificare importantă în 2026: orice persoană juridică trebuie să aibă cel puțin un cont bancar.
„De anul acesta, orice persoană juridică este obligată să aibă cel puțin un cont bancar, la o bancă comercială sau la trezorerie. Legea îl numește cont de plăți. Nu știu de ce îi zice cont de plăți, pentru că în el poți să și încasezi.”
Informația privind numărul mare de SRL-uri fără cont bancar a venit, potrivit lui Daniel Sandu, din zona Ministerului de Finanțe.
Un exemplu concret din practică ilustrează situația: o firmă deținută de asociați străini, care are doar terenuri în zona Pipera–Voluntari și nicio activitate curentă. Contul bancar fusese închis în urmă cu ani - chiar la recomandarea angajatului băncii -, iar acum asociatul trebuie să vină fizic în România pentru deschiderea unui nou cont, deoarece procedura nu se poate face integral la distanță.
Recomandare fermă pentru PFA: cont separat
În cazul PFA-urilor, legea nu impune expres obligația unui cont bancar separat de cel personal. Totuși, Daniel Sandu a transmis antreprenorilor prezenți la Stup recomandarea de a avea un cont bancar separat pentru PFA.
„Sfatul nostru, pe care vi-l transmit cu tărie, este dacă aveți PFA, să faceți cont bancar separat, pe codul fiscal al PFA-ului. Să nu amestecați cu banii dumneavoastră.”
El a amintit avantajul major al PFA-ului față de SRL: disponibilitatea imediată a banilor.
„La PFA, avantajul cel mai mare față de SRL este că poți să dispui de banii aia când vrei. Poți să iei banii, să pleci cu ei, nu te întreabă nimeni nimic. Singura chestiune este să respecți plafoanele de plăți în numerar și, în anul următor, până pe 25 mai, să depui declarația unică și să îți plătești taxele.”
Totuși, în caz de control, amestecarea banilor personali cu cei ai PFA-ului poate genera complicații inutile. „Chiar dacă nu se întâmplă nimic, în caz de control nu vreți să vă ceară Fiscul toate extrasele cu cheltuielile personale.
Firmele nou-înființate au 60 de zile la dispoziție pentru a-și deschide un cont bancar, dacă nu au încă. Restul societăților trebuiau să îl aibă deja de la 1 ianuarie. „Cine n-are, să își facă repede. Că de nu, 3.000–10.000 de lei - amenzi.”
Inactivitatea fiscală – cel mai periculos scenariu
Poate cel mai dur avertisment a vizat inactivitatea fiscală declarată de ANAF. Daniel Sandu a făcut o distincție esențială: există inactivitate declarată la Registrul Comerțului și există inactivitate fiscală impusă de ANAF. A doua este „devastatoare”.
„O firmă declarată inactivă din punct de vedere fiscal… efectul este devastator.” Consecințele sunt în lanț:
„Îți anulează codul de TVA, dacă aveai, nu mai ai drept de deducere a TVA-ului pentru achiziții, ești obligat să colectezi TVA la tot ce vinzi, clienții tăi nu mai au drept de deducere nici la TVA-ul din factura ta, nici la cheltuiala aferentă. Asta înseamnă că firma aia poți să o arunci.”
Firma nu poate fi închisă cât timp este inactivă fiscal, iar revenirea este posibilă, dar în condiții foarte stricte.
Consultantul fiscal a relatat cazul a două firme care au ajuns în faliment din cauza declarării inactivității fiscale, fără ca antreprenorul să fie vinovat direct.
Situația a pornit de la o adresă celebră – strada Argentina nr. 25 – unde funcționau sute sau mii de firme la aceeași locație. Autoritățile au decis să declare toate firmele de acolo inactive fiscal.
Printre ele, două firme perfect funcționale, cu datorii eșalonate la stat, care își plăteau ratele și continuau activitatea.
„Din cauza inactivității fiscale, din cauza efectelor pe care vi le-am spus mai devreme, n-au mai putut să lucreze. N-au mai lucrat clienții cu ei. Una peste alta, firmele astea au ajuns în faliment. Nici statul nu mai ia (taxe și impozite - n.n.) ce lua de acolo.”
Daniel Sandu a subliniat că uneori astfel de măsuri sunt luate „la grămadă”, fără o analiză individuală.
Activitatea la sediu – o prevedere problematică
O altă cauză de inactivare fiscală este nefuncționarea la sediul social declarat. „Te declară inactiv dacă nu desfășori activitatea la sediul social declarat. Păi (uneori) nu pot.” El a oferit exemple simple și logice: kinetoterapeuții care lucrează la domiciliul pacienților sau firme a căror activitate presupune muncă la terți. „Nu poți să-l declari pe ăla inactiv fiscal, doar pentru că activitatea lui presupune că lucrează la terț.” Chiar și simplul fapt că nu ești găsit la sediu de către o echipă de control poate genera probleme.
Alte situații care duc la inactivitate fiscală sunt neprelungirea contractului de închiriere pentru sediu și neprelungirea mandatului administratorului.
„Dacă expiră mandatul administratorului și nu îl prelungesc în 30 de zile, ANAF o să mă declare inactiv fiscal.”
A demontat însă un mit care circulă în piață: faptul că un mandat pe durată nedeterminată ar duce la inactivare. „Nu e așa. ANAF nu are treabă. Limitarea mandatului ține de Codul civil și de legea Registrului Comerțului, nu are treabă cu ANAF.”
Este posibil ca la o modificare ulterioară, de la Registrul Comerțului să ți se ceară limitarea mandatului, dar nu ANAF este instituția care sancționează acest aspect.
„Sisteme moderne de plată” – o nouă obligație
O altă noutate importantă: obligația de a pune la dispoziția clienților „sisteme moderne de plată”.
Legea este redactată ambiguu, a explicat Daniel Sandu. Din formulare reiese că un cont bancar pus la dispoziția clientului pentru transfer ar putea fi considerat sistem modern de plată. Totuși, modificarea din Codul fiscal introduce o obligație suplimentară: oferirea unui sistem alternativ, cum ar fi POS-ul.
Consultantul fiscal a menționat aplicațiile de tip soft-POS disponibile prin bănci, care transformă telefonul în terminal de plată.
Capitalul social, între obligație legală și strategie fiscală
„Orice firmă are un capital social. Până la 1 ianuarie puteai să ai capital social de un leu. Ceea ce era o chestie stupidă”, a explicat consultantul financiar Daniel Sandu, la Stup, în cadrul prezentării dedicate modificărilor fiscale recente.
De la începutul acestui an, firmele nou-înființate trebuie să aibă un capital social minim de 500 de lei. Potrivit notei de fundamentare, măsura ar urmări protejarea capitalurilor în fața insolvenței. „Acum nu știu ce diferență face între 200 și 500 de lei într-o situație de insolvență”, a punctat Sandu, subliniind caracterul mai degrabă formal al pragului.
Pentru firmele deja existente la 31 decembrie, cu un capital social sub 500 de lei, acesta poate rămâne neschimbat până în momentul în care cifra de afaceri anuală depășește 400.000 de lei. În acel moment, majorarea devine obligatorie. De asemenea, societățile care au depășit anul trecut pragul de 400.000 de lei și au un capital social sub 5.000 de lei trebuie să îl majoreze la 5.000 de lei până în 2027.
Majorarea capitalului social se poate face prin bancă sau casierie, cu înregistrarea corespunzătoare în contabilitate. Însă, atrage atenția Daniel Sandu, nu este obligatoriu ca asociații să aducă bani „de acasă”. Capitalul poate fi majorat prin încorporarea profiturilor nerepartizate sau a dividendelor distribuite, dar neridicate.
„Poți folosi profitul anilor anteriori, care nu a fost distribuit ca dividend. Sau dividende interimare”, explică acesta. Formula de calcul a impozitului pe dividende devine esențială în contextul creșterii cotei de la 10% la 16%. Pentru o sumă netă dorită de 10.000 de lei, impozitul era 1.111 lei la cota de 10%, iar la 16% ajunge la 1.905 lei — o creștere efectivă de 72% a taxei plătite.
În 2025, când a fost anunțată majorarea cotei, echipa sa a recomandat clienților distribuirea dividendelor înainte de 1 ianuarie 2026, când se aplică noua cotă, chiar dacă plata efectivă urma să fie amânată. Impozitul de 10% trebuia achitat până pe 25 ianuarie anul următor, iar dividendele puteau rămâne în firmă sub formă de împrumut al asociaților.
Aceste sume pot fi ulterior folosite pentru majorarea capitalului social prin încorporarea creanțelor asociaților — o procedură formală la Registrul Comerțului, care rezolvă obligația fără aport suplimentar de numerar.
Miza este serioasă: nerespectarea obligației de majorare nu atrage doar amendă, ci poate duce la dizolvarea societății din oficiu. În astfel de situații, patrimoniul firmei poate intra în proprietatea statului. „Nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa”, amintește consultantul, subliniind riscurile neglijenței administrative.
În același registru al prudenței, el a avertizat antreprenorii să evite achiziționarea locuinței personale pe firmă și totodată să nu recurgă la parteneriatele 50-50, care pot genera blocaje decizionale majore în momente critice.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.