Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Nici nu a ieșit bine din închisoare și Piedone a simțit nevoia să facă ceva pentru a se simți bărbat

Piedone Foto - Inquam Photos/ George Călin

 Foto - Inquam Photos/ George Călin

„Păpușe!"

E cel mai grețos apelativ pe care i-l poți atribui unei femei. Nu înseamnă respect, afecțiune sau admirație. Este expresia unei relații de putere între un bărbat și fata sau femeia căreia i se adresează.

Păpușa este prin definiție un obiect care arată foarte bine dar are un corp inert, fără voință proprie. Este proprietatea celui care o deține și poate ce face ce vrea cu ea. Proprietate, da. Exact asta cred unii bărbați în raport cu femeile din viața lor. Că le sunt fiice, soții, colege de serviciu sau subordonate.

Sau tinere instituționalizate într-un centru pentru minori.

Nici nu a ieșit bine din pușcărie și Piedone a simțit nevoia să facă ceva pentru a se simți bărbat din nou. E adevărat, penitenciarele nu sunt chiar locul în care să îți poți exersa masculinitatea. Și ce-a zis el, ia las' că vin eu la primărie și am să mă make man great again. Ei, și cu cine să facă el asta? Cu niște femei care nu se pot apăra, evident. Cu directoarea centrului de minori. Cu tânăra însărcinată, care nu este altceva decât o victimă și fix expunerea asta publică îi trebuia.

Dacă neregulile din centrul respectiv necesitau o demitere, lucrul ăsta trebuia făcut instituțional, printr-o anchetă făcută de primărie și o decizie comunicată oficial, invocând un articol de lege. Circoteca aia televizată nu era pentru tinerii instituționalizați. Aia era pentru orgoliul lui Piedone, care trebuia să compenseze umilința anilor petrecuți după gratii cu ceva care să-i ofere satisfacție.

Eventual, ceva prin care să-i umilească pe ceilalți.

Judecând după numărul de aprecieri, like-uri și inimioare date filmării, Piedone știe foarte bine ce face. Își cunoaște bine electoratul. Printre susținătorii lui sunt deja unii care acuză tânăra însărcinată. Adică blamarea victimei, cum fac mulți dintre dacii liberi din țara asta.

Circ, pomeni, obediență, cruci, icoane, familie tradițională. Pare a fi o rețetă electorală cu care n-ai cum sa dai greș în România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • S-ar putea că Piedone să facă parte din ROMORA (vezi asemănarea denumirii, pe care doresc să o promovez, cu o organizație mafiotă italiană)
    • Like 1
  • Nume check icon
    Este foarte interesant faptul ca TOATE televiziunile umbla dupa astfel de specimene si ii fac reclama gratis la televizor. Eu cred ca astfel de persoane nu ar mai trebui promovat deloc de o televiziune serioasa, Audienta este importanta, dar paca nici chiar asa.
    • Like 8
    • @ Nume
      Nu au ce căuta în aceeași frază "promovarea lui Piedone" și "televiziune serioasă". Ar trebui să se excludă reciproc. Din păcate, televiziunile trebuie să facă bani, adică audiență, iar pentru asta sunt în stare de orice. Mi-e silă...
      • Like 1
  • Scarba fata de "protagonist" si fata de toti cretinii de sustinatori.
    • Like 3


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult