foto Inquam Photos / Octav Ganea
Președintele Nicușor Dan participă la Consiliul Păcii inițiat de SUA sub administrația Donald Trump, iar România va avea, pentru moment, statutul de observator. Printre statele care au acceptat să facă parte din acest format se numără Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Egipt, Qatar, Bahrain, Pakistan, Turcia, Maroc, Kazahstan, Uzbekistan, Indonezia, Vietnam, Argentina, Paraguay, Armenia și alte state din Asia și Orientul Mijlociu. În Europa, Ungaria și Bulgaria au semnat deja Carta fondatoare.
În schimb, mai multe democrații occidentale – Franța, Marea Britanie, Norvegia, Slovenia, Suedia și Polonia – au refuzat participarea. Alte state importante precum Germania, Canada, Japonia sau India analizează încă situația. Rusia nu a confirmat oficial participarea, deși anterior existaseră declarații optimiste în acest sens. Belarus va participa. Ucraina nu.
Acestea sunt faptele. Interpretarea începe de aici.
Cristian Tudor Popescu l-a criticat pe președinte pentru decizia de a participa ca observator, sugerând că România se comportă ca „o țară de mâna a doua” care „o scaldă”. Într-un sens dureros, această formulare este corectă și atinge un punct sensibil. Însă întrebarea este: ne aflăm în această poziție din cauza unui om sau este o realitate structurală, istorică și geopolitică?
România se află într-un context extrem de complicat: război la graniță, dependență de garanții de securitate din partea NATO și, în mod special, a SUA, angajamente ferme față de Uniunea Europeană, o situație economică fragilă și o scenă politică internă dominată de curente naționaliste și populiste. În aceste condiții, spațiul de manevră este limitat.
Istoria noastră arată că apariția și consolidarea statului român au fost strâns legate de conjuncturi internaționale favorabile și de sprijin extern. Unirea Principatelor a fost posibilă și prin susținerea Franței lui Napoleon al III-lea. Independența a fost obținută în contextul unui război ruso-otoman în care armata rusă a avut rolul determinant. Marea Unire a venit pe fondul destrămării imperiilor vecine. România nu s-a impus prin forță proprie într-un sistem de putere european dominat de mari actori, ci a navigat între interesele acestora.
Aceasta nu este o judecată morală, ci o constatare geopolitică.
Astăzi, criteriile influenței rămân aceleași: forță militară, putere economică, capacitate de proiecție strategică. România nu este o mare putere și nu poate dicta agenda. Dar poate încerca să fie prezentă, informată și conectată.
În acest sens, participarea ca observator la un format inițiat de Statele Unite poate fi interpretată ca o mișcare pragmatică. Statutul de observator nu implică angajamente financiare sau politice majore, dar oferă acces la informație și vizibilitate. Într-un moment în care securitatea este prioritatea zero, relația cu SUA rămâne esențială, indiferent de numele administrației de la Washington. Președinții sunt trecători; interesele strategice rămân.
Asta nu înseamnă abandonarea ancorării europene. Dimpotrivă. România are nevoie de UE pentru dezvoltare economică și stabilitate instituțională. Însă într-un context volatil, diplomația presupune uneori echilibru și flexibilitate, nu gesturi simbolice de orgoliu.
Se spune adesea că România nu este la „masa deciziilor”. Este posibil. Dar locul la masă nu se obține prin declarații indignate, ci prin acumulare de putere economică, coerență internă și credibilitate externă. Până atunci, realismul poate fi mai util decât retorica.
Decizia de a participa ca observator poate fi criticată. Dar poate fi și citită ca o încercare de a naviga într-o lume în care România nu își permite luxul izolării.
Este adevărat, România este o țară de mâna a doua și președintele Nicușor Dan o scaldă, asta fac țările de mâna a doua, exact din acest motiv consider că e bine că se duce la Consiliul Păcii de la Washington. Întrebarea nu este dacă suntem sau nu „o țară de mâna a doua”. Întrebarea este cum folosim resursele și poziția pe care le avem pentru a nu rămâne acolo.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Poate-ar trebui să se întrebe și dl.Dan, că aia de la externe monitorizează alimentarea cu kerosen..
Sper să nu-l scoată la tablă Trump, pe subiectul anulării turului întâi.
Bine-ar fi să-și lase părul mare, pentru c-ar putea fi urechit mai rău decât sărmanul Zelenskyy..
Asta pe lângă faptul că vorbește din auzite, ca toți habarniștii..
Orice om rațional apreciază anularea alegerilor din România drept corectă. Și interzicerea candidaturilor mascaricilor nebuni c.g. și sosoaca a fost benefică, dar incompletă. Trebuia și haimanaua simion interzisă. Restul mascaricilor ponta-cacarau, sandru au pierdut, cum era de așteptat, în mod democratic. Așa că terminați cu obsesia cretină cu "c.g. presedintele ales și turul 2 înapoi".
Păi merită după modelul sud-coreean, nu ?
Iar acum revenind la fantasticul și inadecvatul nostru președinte, ca să ne mai descrețim puțin frunțile îmi amintesc de un mișto pe care-l făcea Tucă la adresa lui Nicușor. Zicea așa, ca întrebare cu 3 răspunsuri posibile: Ce credeți că se va întâmpla cu vizita asta a lui Nicușor la Consiliul lui Trump?
a) Nu va găsi clădirea în care se desfășoară consiliul
b) Va trece pe lângă Trump fără să-l observe
c) Se va bloca în lift
:-) :-) :-)
În rest aceeași gargară propagadistica pro dezastru. Mă repet nu merită a fi dezbătut.
Tuca este un mediocru, asemenea cristoiului și tuturor trompetelor"suveraniste".
După dispariția lui Trump, facem pariu că acest Consiliu pentru Pace va RĂMÂNE în picioare? Uite mai vorbim și o să vedem! Dar chiar dacă nu va mai rămâne în picioare, ce avem de pierdut dacă suntem de partea SUA INDIFERENT de cine e președintele lor? Noi așa ar trebui să facem. Că nu ne dă nimeni peste nas acolo, când vor veni din nou democrații la putere, la modul: ați fost de partea republicanilor, acum gata v-am pus pe lista neagră :-) :-)
Indiferent de cât de ”mediocru” zici tu că e Tucă (asta doar fiindcă nu-ți convine ție de el, nu altceva), ceea ce a zis despre Nicușor e amuzant, fiindcă e o exagerare amuzantă a realității. Adică, păstrând proporțiile, chiar așa e nărodul nostru președinte: un nevolnic caraghios.... Și nu uita că pe ĂSTA l-ai votat tu :-) :-) Dacă încă nu ți se pare suficient de grav, mai așteaptă un timp. Dacă zici tu că încă nu te-ai ramolit, o să te iei cu mîinile de cap la un momet dat :-) :-)
Și trebuie să precizez din nou că la primele alegeri libere din 20 mai 1990 eu, încă student fiind în București, am votat cu Rațiu de la PNȚ-cd pentru președinție și cu PNL-ul lui Câmpeanu pentru Parlament. Deci se poate spune că eu am fost împotriva curentului începând de atunci :-) Și am continuat în aceași direcție până în 2008, când, nu eu m-am schimbat, ci partidele de dreapta - adică PNL și mai ales PD, că PNȚ-cd nu mai era - au devenit mai mafioate chiar decât PSD-ul. Incredibil, dar adevărat. Iar de când a apărut AUR, am trecut, ASUMAT, de partea lor. Nu mai intru acum în amănunte. Dar repet, viitorul ne va spune care va fi fost varianta mai bună.....
Da, l-am votat și eu. Și mă bucur că a ieșit. Spre deosebire de tine care ai votat un, la ambele alegeri, un dement și un derbedeu, ambii impostori trădători. N-ai discernământ. Asta e. Nu ești singurul. Bine că încet, încet vă împuținati.
Nevolnic periculos, haz n-ai, ești tu și toți ciracii tăi. O luați peste bot, dar insistați.
Și un sfat: las-o mai ușor cu amenințările. Bata are două capete și s-ar putea să o simți peste capatana.
Dacă duminică ar fi alegeri depresia va fi tot a voastră, ca de fiecare dată.
Pentru specimenele "suveraniste" monstroase ca tine a fi cinstit, sincer, civilizat, bine pregătit intr-un domeniu, la nivel superior maxim înseamnă nevolnicie și caraghioslac. Iar a fi o bruta gregara, un imbecil dement, mincinos, violent, sarlatan, ipocrit, hoț precum "idolii" tăi c.g., simion cu toată tarla lor de profitori aspiranți înseamnă bărbăție, hotărâre, demn de apreciere și ascultare. Nici nu mă miră că asta-i nivelul tău. L-am intuit încă de la primele tale postări. Tipic categoriei de suboameni din care faci parte. Ăia care urlă în piață "georgescu presedinte" după ce au primit un pol și o țuică de pufoaica, iar când îi întrebi de ce au venit habar nu au, nici unde sunt nici de ce.
Politica asta "suntem mici și cu bube în cap așa că nu avem voie să vorbim" e doar păguboasă și atât.
Pasul (2), introduceți și noțiunea de risc. Interesează cât de riscantă e decizia, nu cât de criticată este.