Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Nimeni nu e de neînlocuit, dar nu e totuna cu cine îl înlocuiești

Toamna in parc

Foto: Rytis Bernotas / Alamy / Alamy / Profimedia

De când pandemia s-a înstăpânit peste Cluj, parcurg pe jos drumul către centrul oraşului şi – potrivindu-mi paşii pe o cadenţă interioară, astfel încât să ajung la timp în locul propus – îmi las gândurile să zboare. Uneori, aceste stoluri de gânduri se adună în cugetări, ispitindu-mă să le aştern pe filele din Baabel…

În parc toamna se răsfaţă în galben solar, ruginiu, roşcat şi vişiniu; castanii, arţarii şi mestecenii sărbătoresc ajunul desfrunzirii. Ce poate fi mai trist, mai sfâşietor, decât să priveşti în lumina blândă ca mierea cum se desprinde o frunză şi se aşterne, lin, pe alee? Cât de frumoasă e în veşmântul ei colorat şi strălucitor, precum faianţa, şi cât de curând se va veşteji alăturându-se suratelor indiscernabile care foşnesc dureros sub tălpile mele! Copacul se scutură de frunze, scrutând primăvara viitoare, şi pare a glăsui în sinea lui „Nimeni nu e de neînlocuit!”.

Urmăresc cu tristeţe scurtul drum al frunzei căzătoare şi-mi amintesc de o zi de 1 noiembrie – de Luminaţie sau Ziua Morţilor – când, plimbându-mă în Cimitirul Central (Házsongárd), printre mormintele împodobite cu nămeţi de crizanteme, am auzit pe cineva conchizând: „E plin cimitirul cu oameni de neînlocuit”. Auzeam pentru prima oară această cugetare, pe care aveam s-o mai aud de foarte multe ori, în diferite circumstanţe, şi de fiecare dată – ca şi atunci – avea să mă nedumerească prin ambiguitatea sa.

Pe de o parte îţi sugerează că şi omul pe care-l consideri cel mai valoros, fără de care nu poţi să-ţi imaginezi că ai putea munci sau chiar trăi, omul de neînlocuit, poate părăsi definitiv această lume şi, pentru a-ţi continua munca, existenţa, vei fi nevoit să-l înlocuieşti.

Pe de altă parte, îţi dă de înţeles că sub fiecare lespede odihneşte un om unic – asemeni amprentei sale – care a trăit, a iubit, a făurit, a luptat, a suferit şi a exultat de bucurie în felul său inimitabil şi irepetabil, imposibil de înlocuit cu un altul. Mai exact, doar în ţintirim sunt oameni de neînlocuit.

În această logică a derivat – poate – şi forma prescurtată (mult mai cinică) a aceleaşi cugetări: „Nimeni nu e de neînlocuit”.

O auzi rostită şi repetată pentru a argumenta o decizie de concediere, de despărţire, de părăsire. Până la urmă, poţi tu să fii unic, inimitabil şi irepetabil că acest fapt nu te fereşte de înlocuire, de schimbarea cu un înlocuitor. Dimpotrivă, înlocuirea e un fenomen firesc (uneori necesar) atât în mersul vieţii, cât şi al societăţii…

Totul e ca această schimbare să se petreacă în mod cât mai înţelept. Ca oamenii de neînlocuit să nu fie lepădaţi din rândul nostru, dacă mai trăiesc, şi nici daţi uitării, dacă au plecat la cele veşnice. Iar înlocuitorii să nu fie doar nişte surogate, ci cât se poate de valoroşi, chiar dacă diferiţi – atunci când progresul o cere – şi în timp, să devină şi ei, de neînlocuit.

Urmăresc o altă frunză desprinzându-se de ramura arţarului cuprins de incendiul toamnei şi mă gândesc la valoarea şi valenţele oamenilor, la faptul că unii dintre ei sunt multivalenţi şi nu pot fi înlocuiţi doar de un singur om… În timp ce oamenii convinşi că sunt de neînlocuit şi se agaţă cu disperare de funcţia, de poziţia lor, devin toxici, iar înlocuirea lor este traumatică, uneori devastatoare pentru cei din jur.

De fapt, conchid eu – ajunsă la liziera Parcului Central, în proximitatea primei treceri de pietoni care-mi solicită întreaga atenţie – sintagma „de neînlocuit” nu ar trebui s-o folosesc niciodată la persoana întâi. Important este ca ceilalţi să mă considere de neînlocuit, un timp cât mai îndelungat, iar eu să mă concentrez asupra înlocuitorului optim…

Îndărătul meu, frunzele toamnei se aştern pe alei, cu o ultimă graţie, încredinţate că mugurii primăverii dospesc deja înlăuntrul ramului dătător de viaţă…

Zgomotul oraşului irumpe peste foşnetul paşilor mei. Nimeni nu e de neînlocuit, dar nu e totuna cu cine-l înlocuieşti. Nu-i aşa?

Articol preluat din Baabel.ro

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • În principiu de acord cu zicerea ”nimeni nu e de neînlocuit dar .,.. nu e totuna cu cine îl înlocuiești”. Cu lozinci și principii ne mai descurcăm (cât timp rămân în registrul teoretic) dar când trebuie aplicate ne împiedicăm la primul ”țăruș” ! (Ex. Demiterea Directorului Prof. Dr. Nicolae Zamfir de la conducerea reactorului de cercetare de la Măgurele, doar pe criterii politice și, deci, neprofesionale ! Cu alte cuvinte omul care a
    reprezentat argumentul suprem pentru atribuire României a construcției
    celui mai mare reactor din lume și care a condus în mod profesionist construcția și activitatea de până acum a stârnit invidia nejustificată a pnl care și-a pus o persoană care nu poate fi comparabilă prin anvergura și rezultatele de până acum ale D-lui Prof. Zamfir). Mai nou a fi liberal trebuie înțeles că oricine, orice necalificat se poate amesteca în probleme de gestionare și conducere a unei unități de cercetare într-un domeniu de vârf de o asemenea importanță și mărime ? Te apucă scârba.
    • Like 2
    • @ Ion Filip
      Putin zis scarba cand vezi penelizarea=pesedizare,de aceea sar toti pe USR-isti,si anume:
      1.-Faptul ca PNL nu prea pierde ocazii in ultima vreme sa-i cotonogeasca pe mai tinerii fosti colegi de opozitie e cumva de inteles. Liberalii sunt convinsi ca USRPLUS este piedica in calea unei guvernari majoritare, monocolore, asa cum a fost guvernarea PSD intre 2016-2019
      2.-în Parlament, Florin Roman, alături de Roberta Anastase, Alina Gorghiu, Gigel Sorinel Știrbu, Răzvan Sorin Prișcă, Ben Oni Ardelean și alți membri ai PNL, dar și alături de Eugen Orlando Teodorovici și alți pesediști, a fost inițiator al unei legi ce adus la apariția pensiilor speciale pentru angajații Curții de conturi. Nu doar că a fost printre inițiatori, dar a și votat-o. În total, legea respectivă a avut 20 de inițiatori de la PNL-isti și doar 5 de la PSD.


      • Like 0


Îți recomandăm

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult
sound-bars icon