Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

Povestea unui român ajuns în infern: le-am explicat celor de la vamă că este ilegal ceea ce fac, că ne sunt încălcate drepturile fundamentale ale omului

Turiști români pe aeroportul din Cancun

Gabriel Horț este unul dintre românii care a ales să petreacă, la începutului lunii februarie, o vacanță în Mexic. Are 33 de ani, iar in urmă cu zece ani a fost voluntar în America de Sud, în Guiana Franceză, unde a studiat și Tradițiile Amerindienilor. Gabriel este unul dintre turiștii care a reușit să anunțe presa din România despre calvarul prin care treceau în aeroportul din Cancun. Gabriel a ajuns în cele din urmă acasă, a tras aer în piept și a așternut în cuvinte amintirile de groază trăite în vacanța “exotică” din Mexic.


“FBI, CIA, DEA fac verificări, dar va dura puțin ”

Pe data de 1 Februarie 2021, la ora locală 16:30, am aterizat in Cancun. Am ajuns printre primii la biroul serviciului vamal, unde eram așteptați de mai multe forțe de pază, care ne întrebau dacă suntem din România, după care ne-au direcționat spre culoarul numărul 1. Odata ajunși acolo, ne-au fost verificate pașapoartele, fără a fi întrebați dacă avem documentele justificative de călătorie ( rezervările la hotel și biletul de avion de întoarcere). După aceasta verificare a pașapoartelor, ne-au fost cerute și luate telefoanele mobile și am fost conduși în două camere, din fața birourilor de vamă, unde a trebuit să așteptăm, fără să fim informați de ce. Între timp, tot mai mulți români erau direcționați către cele două săli foarte mici, ajungând ca într-un spațiu foarte mic, să fim aproximativ 45 de persoane, toți de naționalitate romană. După mai bine de o oră sau chiar mai mult, a venit un domn care s-a prezentat ca fiind unul dintre oficialii aeroportului și ne-a transmis ca nu am făcut nimic rău, să stăm liniștitâți, că este vorba doar de o verificare mai amănunțită. Tot el ne-a transmis ca autoritățile din SUA, prin FBI, CIA și agenția Antidrog, fac verificări și că va mai dura puțin.


După alte doua ore, suntem anuntați tot de același oficial al aeroportului că toți romanii vor fi “deportați” cu următorul zbor. L-am întrebat care este motivul și răspunsul acestuia a fost “Așa dorește guvernul mexican”. In tot acest timp am cerut apa, le-am spus că dacă nu ne pot ei oferi apă, să vorbească cu compania aeriana și sa ne aducă. Am fost total ignorați, îmbrânciti și amenințati că vom fi arestați dacă mai comentam. Apă de băut am primit după mai bine de 10 ore, după care a urmat și ceva de mâncare. Am înțeles că mâncarea a fost trimisă de românii stabiliți în Cancun și de către Consulul Onorific la Cancun și chiar de prieteni.

Le-am explicat celor de la vamă că este ilegal ceea ce fac, că ne sunt încălcate drepturile fundamentale ale omului, că suntem pe lângă cetățeni romani și cetățeni ai UE, însă ne râdeau în față

În prima seară petrecută acolo ne-au spus că nu este nici o problemă și că vom pleca cu aceeași cursă, cea cu care am și venit, dar care decolase de câteva ore. Atunci am înțeles că suntem mințiți și că vom rămâne cel mai sigur în aeroport până la următoarea cursă, care era a doua zi. Printre noi erau familii cu copii, oameni în vârstă și chiar oameni care aveau probleme cardiace. Ceilalți români, au fost plasați în “arest” într-o altă sală de așteptare din zona internațională a aeroportului. Eram conduși la toaletă de fiecare dată în grup și asistați de minim doi oameni de paza, uneori chiar și de 3-4 persoane. Le-am explicat celor de la vamă că este ilegal ceea ce fac, că ne sunt încălcate drepturile fundamentale ale omului, că suntem pe lângă cetățeni români și cetățeni ai UE, însă ne râdeau in fata. 

În prima parte a nopții, am stat pe jos și pe scaune, fiind ulterior numărați și renumărați, iar fetelor li se promitea de către cei din aeroport că le vor duce sa doarmă în spații încălzite și cu saci de dormit. Cateva persoane au acceptat și au fost trimse într-o camera de detenție a aeroportului, o cameră foarte mică unde erau 9 locuri. Înainte de acest lucru, erau deposedate de toate lucrurile personale, care erau închise în altă parte, într-o altă cameră. Precizez ca toți eram închiși cu cheia, în toate spațiile unde eram “cazați”. Două doamne, dintre cele 9 persoane care au acceptat sa meargă în acel spațiu “mai uman”, așa cum îl numeau cei din aeroport, au făcut scandal și au fost aduse înapoi alături de noi, în spațiul inițial de detentie. Una dintre doamne suferea de claustrofobie, iar tavanul era foarte jos, era foarte rece acolo, și erai obligat să predai și bagajul de mâna, bani, tot ce aveai. Având in vedere ca s-au eliberat cele două locuri din această sala, au venit și ne-au spus să ne hotărâm și doi dintre noi să plecăm acolo, lucru pe care l-am refuzat. Atunci s-au enervat și au luat cu forța pe sus o fată și un baiat, fata fiind foarte afectată din punct de vedere psihologic de brutalitatea forțelor de ordine și lipsa de empatie. Au tras de ei, i-au înjurat și i-am mai văzut doar când au fost îmbarcați a doua zi pentru deportare. Cei de la paza din aeroport, au făcut-o *** pe una din fete și au spus că noi credeam că am venit la 5 stele. Atunci când le-am solicitat ceva de mâncare, ne-au spus că nu este nicio problemă, au comandat special pentru noi un Chef, care vine special la aeroport sa ne gătească….. Am aflat ulterior că în aceea cameră, toaleta era cu o ușă doar pe jumătate și că atunci când era nevoie ca una din persoanele deținute acolo să își facă treburile fiziologice normale, ca să nu se audă și să nu se simtă prost au “inventat” un joc, ca să îi spun așa. Aplaudau și cântau pe toata durata “situației”. 

Practic eram ca într-un scenariu de film, unde cei arestați cedează psihic

În prima noapte, după schimbul turei și înaintarea în ora, ne-am gândit că putem sa folosim dacă avem internet, o tabletă pe care o aveam în geanta de mână. (Precizez că în fiecare cameră de detentie existau sisteme de supraveghere). Atunci l-am rugat pe unul din prietenii mei să scrie din geanta de mâna, unei colege din presa, în timp ce noi stăteam de pază și îl acopeream să nu se vadă pe camere. Imediat, m-am gândit că cel mai bun lucru pe care îl puteam face este să postez și pe pagina mea de Facebook. Precizez că până la acest moment, nu am fost lăsați să contactăm ambasada sau părinții, pe cei apropiati din familie. În prima noapte, am dormit câte 3-4 persoane pe o saltea și unii dintre noi pe scaune sau pe jos.

În cea de-a doua seară, după ce speranțele de a ne întoarce in România erau zero, am aflat ca următoarele zboruri sunt pe data de 5 Februarie. Atunci am început să cedăm de oboseală, aveam speranța spre minim de a putea să ne odihnim și să facem un dus, unii dintre noi au început să se certe, unii nu aveau saltele, practic eram ca într-un scenariu de film, unde cei arestați cedează psihic. Ne-am calmat și am putut să dormim 2 ore.. De fiecare dată când ne aduceau de mâncare, o puteam primi doar după ce acceptam să ne facă poze cu mâncarea și apa în mâini. Ne-au pus să semnăm că primim mâncare. Uneori ne trezeau și strigau, “It’s dinner time!” la ora două noaptea, ora locală, ne aduceau și mâncare stricata, care mirosea groaznic. Erau perioade când ziua nu ne aduceau nimic de mâncare sau apă, și erau perioade când ne aduceau din oră în oră, deși le spuneam ca nu putem sa mâncam atât. Probabil aveau de recuperat la poze, pentru orele în care nu primeam nimic. Tot în a doua noapte, au venit la noi să ne spună că trebuie să ne mutăm și să părăsim acea sală de așteptare și să ne ducă pe un alt terminal, alături de romanii ajunși în acea seara, peste 100 de persoane. Am refuzat, spunând ca nu dorim să stăm atâția împreuna, că nu dorim să ne infectăm cu Covid. Atunci au trimis armata la intimidare și au stat în fața noastră mai bine de două ore sa ne forțeze să plecam. Într-un final au cedat și am rămas până la urmă în aceeași încăpere.

In a treia zi, 3 februarie, am fost vizitați pentru prima dată de un oficial roman

Domnul Consul Ionut Vîlcu ne-a spus că va intra la negocieri cu cei de la aeroport/vamă, dar că șansele noastre de a mai intra în Mexic sunt scăzute și ca se caută o soluție împreuna cu compania aeriana. După doua ore, același consul ne-a anunțat că putem să intram în Mexic, după ce autoritățile ne verifică individual. Vreau să mai precizez că un tânăr român, reținut cu noi, suferea de diabet și a solicitat o injecție cu insulina din bagajul de cală, dar a fost refuzat. I-au adus injecția în ultima zi, după ce a ajuns consulul în aeroport. Binenteles, după ce i-au făcut și poza aferentă. O experiență degradantă, groaznică, care nu va rămâne nepedepsită.

Chiar dacă a fost o experiență dezolantă, acum privesc lumea cu alți ochi. Am cunoscut români deosebiți în cele 72 de ore petrecute acolo, am fost ajutați de oameni necunoscuți, de prieteni și colegi, iar situația noastră a devenit un Breaking NEWS timp de câteva zile, datorită colegilor din presă. Și va mulțumesc mult pentru asta. Sunteți minunați.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dacă România ar fi o țară normală, cu prestigiu, dacă ar avea și un guvern condus de un prim ministru bărbat întreg, un ministru de externe de asemenea, după toate cele întâmplate - și nu pentru prima oară - ar fi cazul să rupă relațiile diplomatice cu Mexicul, presupunând că a transmis pe căi diploatice atenționări anterioare, și chiar să expulzeze o parte dintre cetățenii mexicani care au intrat de curând în România. Desigur, ar putea și să avertizeze pe toți românii care vor să călătorească în Mexic asupra riscurilor pe care și le asumă.
    • Like 2
  • Mihai check icon
    Lucruri de zi cu zi care se întâmplă într-un narco state.
    • Like 1
  • adrenalina, exotism si hardlife este tot ce trebuie pt un concediu reusit in mexic.
    • Like 0
  • "FBI, CIA, DEA fac verificări, dar va dura puțin" ar trebui sa ne dea fiori pe sira spinarii, nu de alta dar ne urmareste "bunul renume" al unor conationali
    • Like 3
    • @ Victorin Borsciov
      Vali Dan Vali Dan check icon
      Indiferent de situatie ,acesti oameni nu au fost raspunzatori de ce sunt acuzati unii conationali,au fost abuzati,ba chiar pusi in pericol deci li s-au incalcat toate drepturile de unde trag concluzia ca drepturile omului,democratie , faptul de a face parte din U.E.si alte chestii,nu au ajutat cu nimic( pana ce cu intarziere ca de fiecare data ,autoritaile noastre neputincioase nu au intervenit), sunt la un moment dat caca maca putea sa moara Doamne fereste cineva cum e cazul personei cu diabet sau cei cardiaci la care s-a facut referire ,au fost privati de dreptul la a se ingriji de sanatatea personala ,au fost tratati fata de alti turisti ca oameni fara nici un drept.
      • Like 2
  • Tot ce pot sa spun, e ca am toata pielea de gaina. Nici nu pot sa-mi imaginez groaza din sufletul acelor oameni.
    • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    Parcă văd cum în următoarele ore apar comentarii de genul: așa le-a trebuit dacă au poftit la concediu pe timp de pandemie...

    Mexicul ar trebui sancționat și boicotat internațional. Faceți public acest reportaj în câte limbi se poate. Așa o mârșăvie să nu se mai repete. Telefoane confiscate! Refuz la accesul medicamentelor vitale! Ba am citit că au fost despărțite familii. Parcă voiau bani din turism... Mie îmi sună nu a alertă migrațională (atât am reușit să aflu) ci a vendetă.
    • Like 6
  • O experienta trista, care nu pare a fi contemporana cu acest secol. Partea buna este ca a-ti ajuns cu totii bine inapoi. Dar trebuie sa va luptati pentru ca aceste fapte sa nu ramana nepedepsite, guvernul din Mexic trebuie sa plateasca scump si sa isi ceara public scuze pentru aceste fapte de discriminare.
    • Like 4


Îți recomandăm

Scoala de asistenti

Săli mari de curs, coridoare largi, încăperi care simulează la detaliu saloane de spital, manechine și roboți care vorbesc și sunt conectați la senzori ce transmit profesorilor supraveghetori dacă manevrele sunt efectuate corect. Dar- dincolo de teorie și practică- cei care trec pe aici își însușesc una dintre cele mai importante comportamente ale unui cadru medical: cum să arate empatie față de bolnavii pe care îi tratează.

Citește mai mult