Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Notele la examen nu reflectă neapărat inteligența, ci mai degrabă eșecul sistemului educațional

Rezultate bac 2020

Iată-ne la finalul Evaluării Naționale. Ca în fiecare an, chit că vorbim despre evaluări sau bacalaureat, părerile sunt împărțite, taberele sunt numeroase iar atât elevii, cât și părinții sunt dezamăgiți profund, ori foarte încântați.

Amăgire și dezamăgire

Oricui mă întreabă despre calitatea învățământului în România îi spun că este unul ridicat. Firește, nu peste tot. Cel puțin asta am primit, asta am oferit, asta am auzit și văzut. Cum fiecare pădure și are uscăturile ei, e aproape imposibil să mulțumești pe toată lumea și cunoaștem deja minusurile, lipsa de resurse în unele zone, dar și lipsa de interes din partea mai-marilor. 

Părinții și elevii au păreri similare

Nu se întâmplă în fiecare an ca părerile să fie similare. Și eu m-am uitat cu un ochi tremurând la ultimul subiect de la limba română. Un text narativ-subiectiv nu poate încă să fie apreciat corect, just, echilibrat. Nu sunt de vină profesorii corectori, ci creatorii acestor variante de examen. Practic, toată lumea este pusă în dificultate. Se poate face mult mai ușor departajarea între corect/ incorect printr-un eseu argumentativ sau chiar un rezumat. Avem niște linii clare. Descrierea este subiectivă și vine mai mult din sufletul elevului, nu din mintea sa.

Cât de umilitor este pentru un elev?

Adolescenții pot simți eșecul prin toți porii. Laude cui a reușit, cu puțin sau mai mult noroc, să ia nota 10, rușine celor care nu au fost creativi. Creativitatea se evaluează după ce s-au făcut ore de scriere creativă. Evaluăm, deseori, ceva ce nu facem. Aceste evaluări nu reflectă și nu fac departajarea cinstită pentru admiterea la liceu. Există pentru că există, pentru că trebuie. Suntem codași la citit, așadar poate vom trata, cândva, cauza, nu doar efectul.

Nota 10 dintr-un sat e aceeași notă de 10 de la oraș?

Ne preocupă de ani buni această întrebare și stă pe buzele tuturor părinților și elevilor. Am intrat într-un firesc nefiresc, iar cei care la oraș își dau ultimii bani pe meditații, pregătiri suplimentare la centre de specialitate concurează, de multe ori, cu un cofraj de ouă și sticle de lapte proaspăt. Se practică și știm cu toții asta. Dar scopul scuză mijloacele, nu?

S-a ținut cont de pandemie?

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, susține că s-a ținut cont de perioada pandemiei în elaborarea subiectelor. Recunosc, gradul de dificultate nu a fost unul ridicat, iar cei mai talentați și agili dintre elevi vor reuși, fără dar și poate, să obțină o notă mare.

Există și părți bune?

Pot aprecia și aplauda pașii pe care îi facem, pe cei în direcția potrivită. Într-un final se pune accentul pe subiecte ofertante, nu se mai cer comentarii cu limbaj de lemn – care au și ele rostul lor, dar fără eficiență în ziua de azi – și păreri ale altor critici. Se încurajează exprimarea liberă, creativă, astfel încât elevii să poată ieși din zona de online, de replici monosilabice și răspunsuri scurte. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult