Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Noua „boală” a politicianului român

sursa foto: Inquam

sursa foto: Inquam Photos

S-a mai scris despre plagiatul ca plagă, dinspre o perspectivă sinonimică a celor două noțiuni în viața noastră publică. Etimologia atât a plagiatului (plagiarius), cât și a plăgii (plaga) au conotații negative și ambii termeni se înscriu în aceeași serie semantică a ideii de cursă, pacoste, de răpitor, de lovitură, de bătăuș, deci ceva ce derulează un repertoriu de semnificații și înțelesuri majoritar nedemne. În ultimul timp, plagiatul a devenit recurent în spațiul public, mai ales în cazul doctoratelor aferente acelora ce ocupă demnități și funcții publice importante. Asupra lor se orientează toate criticile și toate deconspirările din biografii în care apar „pete” neconforme cu funcțiile publice.

Unii supraveghetori și veghetori ai acestor plagiate și-au făcut cariere prestigioase, admirate în zona civismului, adică au devenit „vânători profesioniști ai plagiatului”, ce s-au convertit într-o instituție admirată de societate. Este cazul jurnalistei Emilia Șercan, care îi vânează cu asiduitate pe plagiatori, anturându-se de accente eroice în lupta cu „hidra omnitpotentă„ a brigandajului academic. Este o eroină care s-a afirmat pe seama deconspirării răului din viața academică și face carieră publică și academică ridicată și extrasă din evidențierea spuzei și zgurei mizeriei noastre. Sunt deconspirate vanități, infatuări și false merite ale unor personaje publice care doresc să fie și cu sufletul în rai, și cu beneficiile unui prestigiu găunos pe pământ.

V. Ponta, L. Bode, N. Ciucă, R. Marinescu sunt doar câteva din exemplele cele mai relevante de plagiatori. Toate mărimile zilei doresc să se împăuneze și cu titluri științifice la care au amușinat de-a lungul vieții. Trebuie să recunoaștem, însă, că toate aceste derapaje și brigandaje sunt cauzate de frivolitatea și impostura construcției academice de la noi. Aici, totul este posibil în condițiile în care s-au degradat fără limite anumite instituții academice, livratoare pe sub masă ale diplomelor de doctor. În aceste cazuri, prestigiul doctoral nu mai are de mult o sublimitate academică, este la îndemâna oricui, este tranzacționat și încurajat vârtos de lipsa exigenței și competiției, este hrănit de impostori care se reproduc zilnic în mod reciproc, după principiul „asinus asinum fricat”, adică „măgar pe măgar scarpină”.

În cazul plagiatului ministrului de justiție R. Marinescu, se ridică câteva semne de întrebare foarte evidente. Cum oare conducătorul științific, academician profesor Ion Dogaru, nu a observat că, din cele 140 de pagini plagiate, o bună parte provin din propriile lucrări, prin copy-paste? Probabil că academicianul profesor nici măcar nu a citit teza de doctorat, darămite să mai emită critici asupra acesteia. A doua întrebare este: cum de R. Marinescu, cel care a fost șef de promoție la Facultatea de Drept din Craiova, nu a trecut prin exigențele „citării” din zona bibliografiei, fie în lucrarea de licență, în primul rând, fie în lucrările de seminar pe care trebuia să le întocmească în timpul studiilor. Probabil că exigențele „Dreptului” de la Craiova sunt de plesneală și de circumstanță.

În al treilea rând, R. Marinescu este cadru didactic la diverse facultăți de Drept. Care este competența acestui ins în această calitate, ce studenți și ce absolvenți pregătește un profesor care și-a consacrat „cursus honorum” prin brigandaj în cadrul mediului academic? El va ajunge să fie și conducător de doctorate peste puțin timp, reproducând aceleași derapaje morale în învățământul superior. Este în mare parte vina unor instituții și organisme, precum CNATDCU, care acordă, validează și patronează, cu frivolitate generoasă, acordarea dreptului de organizare a pregătirii doctorale la toate universitățile posibile și-i acreditează pe unii conducători de doctorat „făcuți la normă”, precum cazonii G. Oprea, P. Abraham, P. Tobă. În sfârșit, este vorba de o decădere îngrijorătoare a mediului academic, în care prestigiul științific este tranzacționat imund de spirite total marginale.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dorința de epatare, parvenire, arivism au făcut din toți ratații doctori. După modelul scorpiei analfabete ceauseasca. În România încă se poate.
    • Like 0
  • Este incredibil că boala rămâne netratată: observați clar că un academician a promovat un plagiator, dar despre academicieni numai de bine. Acolo nu intervenim — este „linia roșie”.
    • Like 0

Îți recomandăm

Directiva UE salarii Romania / sursa foto: Profimedia

România va fi obligată ca, până în iunie 2026, să transpună în legislația internă Directiva UE privind transparența salarială, anunță ONG-ul Europuls - Centrul de Expertiză Europeană. Scopul directivei este să reducă negocierile netransparente și dezechilibrele salariale care afectează în special tinerii și angajații la început de drum, explică ONG-ul.

Citește mai mult