Foto captura Facebook Ionel Bara
Când a murit, am spus „Dumnezeu să îl ierte!” și m-am gândit cu pioșenie la rolurile în care l-am admirat.
Dar aseară am găsit pe facebook un filmuleț cu Mitică Popescu dansând.
Marele actor se afla în concediu, la un hotel în Grecia, și imaginile îl arată dansând pe muzică grecească. Cred că am privit filmulețul de câteva ori la rând. Artistul avea optzeci de ani, când dansa așa.
E... Cum să spun că e, că nu găsesc niciun cuvânt?!
Mi-am propus un exercițiu de imaginație în care îmi impuneam să șterg din memoria mea toate rolurile în care l-am văzut. Nu mai era nici Cocoșilă din Moromeții, nici Zeiss din „Geamandura” a lui Tudor Mușatescu, nici Logodnicul din „Matca” lui Marin Sorescu, nici Sagredo din „Galileo Galilei” a lui Bertolt Brech, nici Koroviev din „Maestrul și Margareta” a lui Mihail Bulgakov, nici Piotr Nicolaevici Sorin din „Pescărușul” de Cehov, nici Amiens din „Cum vă place” a lui W. Shakespeare și nici măcar prezentatorul emisiunii „D-ale lui Mitică”, ci doar un om dansând. Dansând cum nu am văzut niciodată un om dansând...
E un dans de câteva minute în care e cuprins Mitică Popescu total: și actor, și om, și modest, și genial, și cu bucurie pură, și cu tristețe amară... Pare a zice: Așa e viața și așa se trăiește! Nu am văzut un om dansând, ci am văzut viața dansând... Nu era un om dansând, ci era însăși întruchiparea dansului. Grație cum am văzut doar la Nuriev. Ce mișcări de picioare, de parcă plutea! Ce grație de lebădă pe ape limpezi în îndoirea încheieturii mâinii! Câtă tristețe în închiderea ochilor și aplecarea capului și câtă bucurie în zâmbet!
Priviți-le ochii celor ce îl privesc dansând. Sunt copleșiți.
Nu cred că mă înșel când spun că este mai prins de mișcări și de ritmul muzicii grecești decât Anthony Quinn, când dansează în Zorba Grecul. Acela era mai ciolănos, mai purta încă carnea pe trup, când dansa. Mitică Popescu nu are oase și nu are trup de carne. Le-a ucis când a început dansul.
Foto: captura youtube Zorba Dance Sirtaki - Anthony Quinn
Poate o să îi uit roluri, poate o să îi uit dramele vieții, dar nu cred că am să uit vreodată dansul acesta al lui. O viață de artist genial prinsă în câteva minute de dans, în care ne spune tuturor o poveste despre grația de lebădă a unui genial modest...
VEDEȚI ÎNREGISTRAREA AICI
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.