Nu mai cârpiți pluta! E timpul să construim portavionul educației, iar schimbarea nu poate veni de la stat

Foto Inquam Photos/Octav Ganea

„Educația este cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru a schimba lumea.” — Nelson Mandela

Fie că ne place sau nu ne place, în realitate, sistemul educațional actual nu doar că nu schimbă lumea în bine, ci adesea pare să o țină pe loc. Nu este un instrument al eliberării, ci un mecanism învechit care, de multe ori, schilodește inteligența și creativitatea copiilor, încercând să îi transforme în piese de schimb pentru niște industrii pe moarte și pentru câteva nevoi sociale.

Și, paradoxal, nici măcar în această direcție nu mai este eficient.

Bănuiți cine este adevăratul beneficiar al sistemului actual de educație ?

În realitate, nu copiii sunt beneficiarii sistemului de educație ci însuși sistemul de educație ! Acesta nu face altceva decât să încerce din răsputeri să stea cu capul la suprafață și să supraviețuiască, dar face acest lucru trăgând la fund 12 ani sau mai mult din viața celor mai mulți copii.

Copiii nu merg deloc cu bucurie la școală ci obligați și forțați. Anxietatea și fobia școlară, care afectează peste 30 % dintre elevi, după unele studii, nu se tratează la psiholog sau la psihiatru.

Problema nu e una de ajustare. Este una de paradigmă.

Ce rost are să reformăm o plută și să o transformăm într-o barcă cu vâsle, când noi avem nevoie de un portavion? Nu mai e loc de cârpeli. Sistemul actual de educație nu poate fi „reformat”; el trebuie schimbat și înlocuit cu totul.

A ține copiii într-un sistem în care nu vor să fie, doar pentru că „așa se face”, este o formă de abuz instituționalizat. Adevărata educație nu ar trebui să strivească individualitatea, ci să o cultive.

Schimbarea nu poate veni de la stat

Cine se așteaptă ca autoritățile să rezolve problemele educației greșește. Cei care sunt parte din sistem nu pot vedea soluțiile decât prin filtrele acelui sistem. Reforma reală nu va veni din interiorul ministerelor, ci numai din afara lui.

Nu avem nevoie de un buget mai mare, ci de o idee mai mare

Un buget de 6%, de 60% sau chiar de 600% din PIB nu va schimba esența educației dacă sistemul rămâne același. Putem plăti profesorii cu un milion de euro pe lună și putem aduce copiii la școală cu limuzine, în palate tehnologizate – dacă procesul educațional e același, rezultatul va fi identic. Vom avea exact dar exact aceeași educație !

Soluția nu este reformarea sistemului actual, ci crearea unuia nou, care să funcționeze în paralel, iar apoi să preia gradual rolul dominant.

Pentru aceasta, avem nevoie de o schimbare radicală de gândire. Noțiuni precum „programă”, „note”, „materii”, „profesori” vor căpăta sensuri complet noi. Este nevoie de o abordare educațională care începe cu o întrebare esențială: Ce fel de ființe umane vrem să formăm?

Cele trei direcții fundamentale pentru o educație reală

1. Să ajute copiii să își descopere și să își dezvolte întregul potențial.

2. Să îi ghideze în aflarea scopului și sensului vieții lor.

3. Să îi asiste în atingerea obiectivelor personale și profesionale.

Aceasta este misiunea unui nou sistem educațional. Nu doar să creeze angajați, ci să formeze oameni compleți.

Educația și economia: o nouă viziune

Sistemul actual promite o integrare mai bună pe piața muncii, și doar promite. Noul sistem propune ceva mai ambițios: formarea de creatori de valoare, nu doar de executanți.

Imaginați-vă două țări, azi aflate la același nivel economic. Una păstrează un sistem educațional centrat pe angajabilitate. Cealaltă dezvoltă un sistem educațional axat pe inițiativă, creativitate și antreprenoriat. Care dintre ele va avea un avans semnificativ peste 5 ani dar peste 10 ani ?

O nouă programă: restaurantul all-inclusive al cunoașterii

În noul sistem de educație, „programa” nu mai este o listă imensă de cunoștințe de memorat și uitat după examen. Este un meniu deschis, un restaurant all-inclusive în care fiecare copil alege ce îl pasionează și ce îl dezvoltă.

Și, ca într-un all-inclusive veritabil, fiecare copil are propriul meniu, adaptat la talentele, interesele și ritmul său de învățare.

În acest nou sistem:

• Copiii nu sunt obligați să memoreze care este lungimea fluviului Volga sau despre parameci, ci sunt învățați cum folosească instrumentele, ca de exemplu inteligența artificială, care le poate răspunde, în câteva secunde, la orice întrebare a cărui răspuns se află în baza de cunoștințe a omenirii.
• Accentul nu mai cade pe memorare, ci pe învățarea metodelor de gândire, pe abilitatea de a formula întrebările corect și pe abilitatea de a ști unde și cum să cauți răspunsurile. Google și Chat GPT dețin mai multe cunoștințe decât toți profesorii lumii la un loc. Rolul profesorului în noul sistem de educație este cu totul altul decât acela de deținător și transmițător de cunoștințe.
• Informațiile nu sunt scopul notelor, care nu mai există în noul sistem, ci uneltele prin care copiii pot construi o viață conștientă și autentică.
• În sistemul actual, învățăm sute de lucruri pe care nu le folosim și pe care le uităm imediat. În noul sistem, învățăm ceea ce contează cu adevărat, pentru cine suntem și pentru cine putem deveni.

Cele șapte cadrane ale programei noului sistem de educație

În acest nou sistem educațional este organizat în șapte cadrane. Acestea sunt:

1. Cadranul banilor;

2. Cadranul celor 4 instrumente fundamentale;

3. Cadranul sistemelor de gândire;

4. Cadranul cunoștințelor și competențelor;

5. Cadranul valorilor și însușirilor;

6. Cadranul visurilor, pasiunilor, scopului și sensului vieții;

7. Cadranul înțelepciunii și al dezvoltării spirituale;

Pentru exemplificare voi face o scurtă descriere a primului cadran.

1. Cadranul Banilor – Educația financiară ca fundament al libertății personale

Dacă ne dorim adulți capabili să își creeze o viață împlinită, nu putem ignora un aspect esențial al realității cotidiene: banii. Educația financiară este adesea ignorată în școală, deși impactul ei asupra calității vieții este uriaș. Cadranul Banilor vine să umple exact acest gol.

Acest cadran este structurat pe mai multe direcții, fiecare având rolul de a construi, pas cu pas, o relație sănătoasă și matură cu banii.

Pentru exemplificare, mai jos sunt câteva dintre aceste direcții.

1.1. Direcția formării mentalității oamenilor bogați

În această direcție, copiii sunt ghidați să înțeleagă că mentalitatea este principalul diferențiator între cei care creează bogăție și cei care rămân prinși în tiparele sărăciei sau ale mediocrității.

Se explorează diferențele de atitudine, de gândire și de raportare la risc, oportunitate, responsabilitate și eșec.

Copiii învață că bogăția nu este doar o chestiune de bani, ci de viziune, perseverență, încredere și mindset.

Prin povești inspiraționale, exerciții de gândire și jocuri de rol, elevii încep să identifice și să dezvolte acele tipare de gândire care îi vor ajuta să gândească în termeni de abundență, și nu de limitare.

1.2. Direcția „Cadranele lui Kiyosaki”

Inspirat din celebra lucrare a lui Robert Kiyosaki – „Cashflow Quadrant” – această direcție introduce copiilor cele patru moduri prin care îți poți câștiga banii:

• E (Employee) – angajatul;
• S (Self-employed) – liberul profesionist;
• B (Business owner) – proprietarul de afacere;
• I (Investor) – investitorul.

Copiii nu sunt obligați să urmeze o cale anume, ci sunt încurajați să le exploreze pe toate, să le experimenteze prin simulări și proiecte, iar în timp, să își aleagă cadranul sau cadranele care li se potrivesc cel mai bine.

Această abordare nu doar că diversifică opțiunile de viitor ale copiilor, dar le oferă și instrumente concrete pentru a-și construi o viață economică autonomă.

1.3. Direcția administrării și organizării banilor

În cadrul acestei direcții, copiii învață cum să administreze banii pe care îi au sau îi vor avea:

- Cum se face un buget personal;

- Ce înseamnă economisirea eficientă;

- Cum funcționează dobânda compusă;

- Cum se stabilesc priorități financiare;

- Care sunt diferențele dintre datorii „bune” și „rele”;

- Ce înseamnă investițiile de bază, cum ar fi acțiunile, imobiliarele sau start-up-urile.

Toate aceste concepte sunt predate practic, prin jocuri, simulări și exerciții reale, în care copiii gestionează bugete, planifică investiții sau construiesc mini-proiecte de antreprenoriat.

1.4. Direcția identificării capabilităților financiare native și dobândite

Fiecare copil vine în noul sistem de educație cu un set unic de trăsături, talente și predispoziții. Acest subcadran are rolul de a identifica și evalua acele capabilități care au relevanță financiară, pentru ca mai apoi să fie valorificate în formarea unor obiective realiste și motivaționale.

Copiii sunt încurajați să reflecteze asupra unor comportamente și înclinații personale care, deși aparent simple, pot avea un impact major în viitorul lor financiar. Printre cele mai importante se numără:

• Capacitatea de a amâna recompensa imediată în favoarea uneia viitoare – indicator al inteligenței financiare și al potențialului investițional.
• Atracția față de jocuri strategice precum Monopoly, Cashflow sau jocuri de simulare economică – care denotă o gândire orientată spre planificare, risc și oportunitate.
• Interesul pentru idei antreprenoriale, mic proiecte de vânzare, creare sau promovare – un semnal timpuriu al spiritului întreprinzător.
• Obiceiul de a economisi spontan din propriii bani de buzunar – o dovadă de gândire autonomă și responsabilitate financiară.
• Plăcerea de a calcula, compara prețuri, negocia sau analiza oferte – semnale de inteligență economică practică.
• Ușurința în asumarea responsabilității pentru obiective proprii – un semn că elevul poate construi și menține un plan financiar.

Odată identificate aceste trăsături, copiii lucrează împreună cu mentorii lor pentru a formula obiective financiare clare și semnificative, în funcție de vârstă și nivel de înțelegere:

„Vreau să strâng bani pentru a-mi cumpăra o imprimantă 3D și să produc obiecte pe care să le vând.”

„Vreau să învăț cum să investesc banii primiți în daruri, în acțiuni sau fonduri.”

„Vreau să-mi deschid o mică afacere cu colegii, să oferim servicii sau produse simple.”

Următorul pas este crearea unui plan etapizat de acțiune, care pornește de la întrebările esențiale:

- Ce competențe trebuie să dezvolt pentru a atinge acest obiectiv?

- Ce resurse (financiare, umane, logistice) îmi sunt necesare?

- Care este cel mai potrivit ritm pentru mine?

În acest mod, copilul învață că libertatea financiară nu este un noroc, ci rezultatul unor alegeri conștiente.

1.5. Direcția managementul și valoarea timpului

Dacă banii pot fi câștigați, investiți sau cheltuiți, timpul este singura resursă care nu poate fi recuperată. Acest subcadran îi învață pe copii una dintre cele mai valoroase lecții:

timpul este aur doar dacă știi să-i calculezi valoarea.

În această etapă, elevii învață:

• Cum să își monitorizeze activitățile și să-și observe obiceiurile de consum al timpului;
• Cum să prioritizeze activitățile în funcție de importanță și relevanță pentru obiectivele lor;
• Cum să estimeze valoarea în bani a unei ore, în funcție de tipul de activitate (timp petrecut pentru dezvoltare personală, pentru relaxare, pentru muncă sau în activități inutile);
• Cum să își organizeze săptămânal un program personalizat, în care apar echilibrat învățarea, proiectele personale, timpul liber și timpul de reflecție.
• Copiii sunt învățați că atunci când își gestionează timpul cu înțelepciune, vor putea genera valoare mai mare într-un timp mai scurt, iar acest lucru le va permite să se bucure mai devreme de libertate și independență.

Educația financiară începe devreme – și schimbă totul

Cadranul Banilor nu este un „opțional” pentru unii, ci o bază necesară pentru toți. Fără el, vorbim despre generații de tineri care ies din școală fără să știe cum funcționează lumea reală – iar rezultatul este nesiguranță, anxietate financiară și dependență.

Dar cu el, formăm generații de oameni liberi, care înțeleg că pot fi arhitecții propriei vieți economice.

Despre celelalte cadrane, despre noii profesori, noile școli, și alte componente ale noului sistem de educație veți putea afla din cartea despre noua educație ( care este în lucru ) sau eventual, din viitoare articole.

În loc de concluzie: alegerea e a noastră

Educația poate fi o formă de încarcerare inutilă sau o cale de eliberare. Între cele două, diferența nu o face bugetul, ci viziunea. Încotro vrem să ne îndreptăm ca societate? Dacă răspunsul este „spre oameni mai împliniți, mai creativi și mai vii”, atunci trebuie să fim gata să renunțăm la plută.

Este timpul să construim portavionul!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp