„Ce mare lucru a scos la lumină documentarul Recorder?!” Despre logica lui „doar 1 la sută probleme”

Foto: Profimedia Images

Iniţial, nu mi-am bătut capul cu documentarul Recorder despre Justiție, ştiam că oamenii ăia care au muncit la a-l realiza au dreptate.

Apoi, au apărut cei care au scos în evidenţă faptul că documentarul, numit de ei docudramă, nu prezintă dovezi, ci supoziţii, percepţii, care percepţii pun eticheta asupra unui întreg sistem şi pot distruge sau modifica ireversibil vieṭi. Vieţi de magistraţi, în cazul ăsta. 

Tot ei susţin că problemele, şi acelea neargumentate, sunt punctuale, în genul de 1%, pentru că sondajul în breaslă, provocat de Nicuşor Dan, şi invitaţia lui la deschidere şi punere pe tapet nu au fost urmate de un val de nemulţumiri sau demascări. Poate pentru că nu sunt, nu numai pentru că lipseşte curajul, mai spun ei (asta nemaifiind supoziţie, nu?). Or, fiind punctuale, de ce anatema aruncată asupra întregului sistem? 

Câteva observații:

1. Se dă un colecţionar de viniluri. Să zicem că, rotund, are 10000. 1% dintre ele înseamnă 100 de discuri, da?

Să zicem că i le iei pe cele 100, cele mai importante, rare, deci greu de regăsit, scumpe! Rămâne cu 9900, ce mare lucru? Ai zice că n-a pierdut mai nimic. 

În realitate, l-ai distrus, l-ai mutilat. Acele 1% reprezintă 90% sau poate mai mult din efortul lui de a-şi închega colecţia şi poate tot 90% din bani.

Similitudinea acestei figuri de stil se numeşte, în business, legea lui Pareto, doar că procentele diferă acolo (80%/20%), însă semnificaţia e aceeaşi.

Ştiţi ce frumos zice Legea lui Pareto, sau principiul 80/20? 

Ea spune aşa: „O mică parte dintre cauze generează cea mai mare parte a efectelor!". Nu este o lege matematică rigidă, ci o regularitate empirică observată frecvent în sisteme economice, sociale și organizaționale.

Empirică, statistică, observaţională. Demonstrabilă matematic, cu dovezi? Nu, nicidecum. Evidentă? Oho, sigur că da! 

O şi spunem foarte des: 80% dintre banii de pe Pământ sunt concentraţi în mâna a 20% dintre oameni. Puternicii ăia despre care ştim că stăpânesc, dirijează şi controlează lumea.

Corolarul acestei legi este:

O minoritate critică produce majoritatea valorii, impactului sau problemelor.

Proporția exactă nu trebuie să fie 80/20; poate fi 70/30, 90/10 etc., importantă fiind ASIMETRIA.

Legea asta ajută să ştii că, şi minoritare fiind, ca număr, problemele generate de unii sunt majoritare, ca impact.

Aproape că nu există domeniu în care să nu se aplice: business/ economie/ customizarea portofoliilor, marketing/ vânzări/ segmentarea bazinului de clienţi, IT, medicină (cum în medicină? - uite aşa: 20% dintre pacienţi consumă 80% dintre resursele spitalului), managementul timpului, sociologie şi statistică socială, educaţie/ învăţământ, justiţie.

Legea lui Pareto este un instrument de gândire strategică, nu o regulă absolută. Valoarea ei constă în faptul că te obligă să identifici factorii critici, zonele cu impact disproporționat, risipa de efort, luând măsuri în concordanţă.

Ea NU afirmă că raportul e rigid, 80/20, ci orientativ, NU justifică neglijarea completă a restului de 80% şi NU este o lege normativă (așa trebuie să se întâmple), ci una descriptivă (cam așa se întâmplă, des).

Revenind la colecţionar, lumea crede că dacă-l deposedezi de 1% din colecţie, n-a pierdut mare lucru. Ei bine, în realitate, i-ai luat viaţa. Dacă-l întrebi, ţi-ar da bucuros restul de 99%, ca să-l laşi cu esenţialul de 100 de discuri.

2. Justiţia nu operează numai cu dovezi. Mai există un instrument cu care justiţia lucrează: aparenţa, tradusă prin evidenţă nedemonstrabilă încă sau poate niciodată.

Ea, aparenţa, senzaţia indusă magistratului că, lăsând să se întâmple/ perpetueze un lucru, o faptă, prejudiciul e major şi irecuperabil, poate genera o hotărâre. Asta se întâmplă atunci când ceri o ordonanţă preşedinţială, practică des întâlnită, şi când reuşeşti, pe parcursul termenelor dosarului, să nu-l arunci în antamare de fond, ci îl menţii doar in stadiul de palpare de fond. „Cam aşa ar părea". E suficientă?

E. Şi e mai ales în ziua de azi, când orice act imprudent de obţinere a dovezii te poate afecta mai mult decât recuperarea prejudiciului, pe care acel act ar provoca-o. Când prostului nu-i mai poţi spune prost, căci îl lezezi, dar tu nu trebuie să te simţi lezat când pretenţiile lui, pe un fond intelectual mult mai subţire, sunt aceleaşi cu ale tale, când negrului nu-i mai poţi spune negru, dar albului îi spui alb fără probleme, când oamenii nu înţeleg că nediscriminarea nu înseamnă drepturi egale, ci doar condiţii egale de start, de la care pornind îţi obţii drepturile la care îţi permiţi să ajungi! Nu mai mult.

3. Există două domenii al căror rebut poate compromite/ altera ireversibil: medicina şi justiţia.

În aceste spații, ceea ce este respins, catalogat greșit sau tratat ca neconform nu poate fi pur și simplu înlocuit, corectat sau scos din uz fără a produce rupturi definitive în viața umană.

În medicină, rebutul nu este un obiect, ci o decizie greșită asupra unui pacient: un diagnostic abandonat, un caz etichetat eronat, o viață considerată pierdută prea devreme, un diagnostic/ tratament greşit. Aici, clasificarea falsă nu doar compromite actul medical, ci alterează ireversibil cursul biologic al existenței.

În justiție, rebutul ia forma dosarului închis, a cazului fără importanță („că doar nu e crimă, viol), amânabil, a omului redus la o statistică sau la o eroare de procedură, a prescripţiei. 

O astfel de respingere nu este neutră: ea fracturează destinul social al individului, chiar și atunci când sistemul își recunoaște ulterior eroarea.

Prin contrast, în inginerie, rebutul este asumat ca parte a procesului. O piesă defectă se elimină, se înlocuiește, se recalibrează sistemul. Pierderea este materială, calculabilă, reparabilă. Rebutul nu atinge în mod direct totalitatea vieții unui om.

Diferența fundamentală este că, în medicină și justiție, a trata ceva drept accidental, incidental sau contingent înseamnă a decide asupra ireversibilului. Aici, respingerea nu este un gest tehnic, ci unul existențial.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp