Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Nu sunt cinstiți, dar sunt tâmpiți

CTP

Ce suntem siliți să trăim în momentul de față e o premieră în istoria postdecembristă. Luptele intestine pentru șefia de partid s-au desfășurat, de regulă, în perioade în care PNL sau PSD nu mai erau la putere.

În 1992, Radu Câmpeanu a fost schimbat cu M. Ionescu-Quintus în urma pierderii alegerilor de către PNL. Tăriceanu a fost dat jos de Crin Antonescu după ce îi fugise de sub fund fotoliul de prim-ministru. Antonescu a pierdut în fața lui Klaus Iohannis după ce scosese partidul din guvernarea USL. Orban s-a urcat în locul lui Gorghiu după înfrângerea catastrofală a PNL din 2016. 

La PSD, la fel, Geoană l-a ras pe Iliescu, Ponta pe Geoană, Dragnea pe Ponta, Ciolacu pe Dăncilă când partidul era în opoziție.

Îți recomandăm

Acum, pentru prima dată, încăierările Cîțu-Orban, Barna-Cioloș se desfășoară cu ambele partide la guvernare. Ei se bat pentru putere, fiind la putere! Din punctul de vedere al cetățenilor e ca și cum, într-un război civil, ambele tabere ar folosi artileria grea în oraș, distrugând clădirile și omorând locuitorii nevinovați.

La câtă politică românească am văzut, și tot mă uluiește disprețul față de oameni al liderilor PNL și USR PLUS, excitați la culme de bătălia pentru putere. Nici măcar Iohannis nu-i poate opri, căci ar fi și el mușcat fără milă. Nu le pasă câtuși de puțin de cum se simte prostimea cocoșată de creșterea lacomă a prețurilor la energie și la tot. Asta după ce atâția și-au pus în ei speranțe de mai bine.

Dacă ar fi avut niscai urme de umanitate și bun-simț, n-ar fi trebuit să se ajungă la așa ceva. Se adunau la partid, PNL, USR PLUS, toți liderii din țară, cu ușile închise și nu ieșeau de acolo decât când hotărau, prin vot sau cum credeau de cuviință, cine va fi viitorul șef. Apoi, congresul de alegeri se organiza peste o săptămână și ieșea cine s-a stabilit, fără acest bâlci grețos aruncat în capul cetățenilor.

Bâlci din care nu câștigă nimic. În teoria jocurilor, se analizează de obicei jocurile de sumă nulă – când unul pierde, celălalt câștigă – sau de sumă pozitivă – ambele părți câștigă. Rară este situația sumei negative – ambele părți scad în ochii opiniei publice. În lupta „de casă”, pe termen scurt, PNL și USR PLUS, cu lideri cu tot, pierd politic masiv, pe termen mediu și lung, la nivel național. Și câștigă, evident, fără niciun efort, PSD și AUR.

Dacă nu sunt în stare să fie cinstiți, ar putea, măcar, să nu fie tâmpiți. Dar nu e cazul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult