Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Nu sunt de acord cu închiderea ReTeveiului

​Cea mai recentă defulare a canalului răufăcătorului fugar Sebastian Ghiță, față de jurnalista Iulia Marin, ucisă de o afecțiune psihică gravă, și față de toți cei suferinzi de astfel de maladii, a produs o reacție masivă de condamnare din partea societății civile din România. Există și voci, politicieni, jurnaliști, organizații neguvernamentale care cer închiderea acestui post.

​Am semnat, împreună cu colegii de la Republica, petiția de protest. Cred că CNCD este obligat să se ocupe de acest subiect. Dar cu închiderea România TV n-aș fi de acord.

O vreme m-a preocupat somarea postului să-și schimbe numele, să i se interzică folosirea cuvântului România. Apoi, mi-am dat seama că nici asta n-ar fi corect. Pentru că n-ar ține seama întru totul de realitate.

​N-am putut și nici n-am să pot vreodată să exclam: „Români, vă iubesc!”. O parte considerabilă din acest popor este alcătuită din ființe aflate la limita de jos a umanului. Indivizi lacomi, îndrăgostiți de minciună, șpăgari sau nervoși că n-au și ei o funcție în care să li se dea șpagă, dictatoriali – măcar acasă, cu familia, dacă în altă parte n-au unde – ignoranți și proști de șmecheri, românoși, ortodocsoși, conspiraționiști, antioccidentaliști, putiniști, votanți aur și șoșoacă. Ratați care se nutresc cu bârfe și scandal. Bucuroși de răul altuia. Ei sunt reteveii, publicul fidel al ReTeveiului.

Democratic, cuvânt străin și dușmănos pentru retevei, este ca și ei să aibă postul lor de televiziune, acolo unde se simt oameni. Aceasta este hrana spirituală care le merge la casa sufletului. Nu e drept să-i lipsești de ea.

​Cât privește persoanele care apar sub numele de jurnaliști la România TV, sunt pentru ca acestea să aibă un loc de muncă, tot așa cum sunt pentru legalizarea bordelurilor.

La urma urmelor, democrația înseamnă să înveți să trăiești în aceeași țară cu cei pe care îi detești.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult