Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Nu toată lumea se bucură de terminarea spitalului „Dăruiește Viață”. Oana Gheorghiu: „Ne-a spus și dl. ministru Rafila că au venit proiecte care costau foarte mult și că s-a pus întrebarea de ce e o diferență atât de mare între proiectul nostru și proiectele celelalte”

Oana Gheorghiu, În fața ta

La 5 ani de la turnarea fundației, spitalul construit de „Dăruiește Viață” este gata. Ridicat cu banii primiți din donațiile a 350.000 de români și 8.000 de companii private, este singurul spital pentru copii construit în România în ultimii 30 de ani. Dotat la cele mai înalte standarde ale momentului, spitalul, care a costat 53 de milioane de euro, a stabilit la nivel național un standard de cost, dar și unul de calitate.

Dacă ar fi fost făcută de stat, cât ar fi costat această unitate sanitară?, a fost întrebată Oana Gheorghiu, cofondatoarea „Dăruiește Viață”, în emisiunea „În fața ta”, de la Digi24.

„Mi-e greu să spun. Întotdeauna îmi place să pun lucrurile în context, pentru că noi lucrăm diferit față de stat. În primul rând, avem posibilitatea să negociem. Statul se bazează pe niște licitații, noi avem posibilitatea să identificăm soluții, soluții foarte bune, și după ce am negociat ceva”, a explicat Oana Gheorghiu.

Însă nici chiar așa, costurile exorbitante la care sunt făcute lucrările publice în România nu își pot găsi justificarea.

„Ne-a spus și dl. ministru Rafila despre asta, ne-a spus că au venit proiecte care costau foarte mult și că s-a pus această întrebare, de ce e o diferență atât de mare între proiectul nostru și proiectele celelalte. Uneori se pot justifica unele diferențe, dar nu la nivelul de 10 ori. Noi de-abia când vom avea întregul campus medical vom putea să facem un cost real, pentru că atunci vom avea tot, și farmacie, și depozitare, lucruri pe care acum nu le-am construit și sunt folosite din spitalul vechi. Într-adevăr, acest spital reprezintă un standard de cost și o să o să facem publice aceste costuri”, a continuat Oana Gheorghiu. A subliniat însă că speră ca, dincolo de cost, spitalul „Dăruiește Viață” să reprezinte un etalon în ceea ce privește calitatea. „Mi-aș dori foarte mult să folos să fim folosiți și pe post de standard de calitate, pentru că s-ar putea să reușească să construiască cu banii aceștia, dar la o calitate mult mai mică. Noi aici nu am făcut rabat la calitate, am mers pe lucruri care nu sunt ieftine pentru că trebuie să ne uităm la costuri pe termen lung, trebuie să ne uităm la consumuri.

Eu cumpăr acum un echipament care costă ieftin, dar care consumă de 10 ori mai mult decât un echipament scump”, a spus fondatoarea „Dăruiește Viață”.

Jurnalistul Florin Negruțiu a adus în discuție spitalele modulare pe care statul le-a construit în pandemie, în care ploua și care astăzi stau nefolosite. „Acelea nu pot fi numite spitale modulare, sunt înșiruiri de containere. Noi am construit spitale modelare adevărate la Piatra Neamț și la Elias și țin să precizez că la Piatra Neamț cred că sunt doi ani sau trei, nu mai știu acum, de la incendiul de la Piatra Neamț și terapia intensivă funcționează încă în acest spital modelar construit de noi”, a declarat Oana Gheorghiu. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dorin check icon
    Păi e normal ca o jigodie securistă ca Rafila să nu fie de acord ( nasol că puii ăștia de securici au fost lăsați să ne conducă, mulțumiri, generațiilor de maimuțe ceaușiste, și a urmașilor lor care i-au votat și pupat în fund)
    • Like 1
  • Nicu check icon
    Problema costurilor derivă de multe ori din nepriceperea proiectantului , în special la proiectele mici .
    Am văzut un proiect care prevedea alimentarea a zece stâlpi de iluminat public cu putere totală de 1 kw , cu cablu de forță de cupru 4x10 mmp - pretabil pentru o putere de 25 - 30 kw..
    Am văzut și situația în care constructorul a trebuit , la final , să mai pună bani de la el.
    Este vorba , evident , de preluarea cu copy/paste din alte proiecte care nici măcar nu sunt similare.
    Atâta timp cât totul este legal și banii vin de la guvern , toată lumea e fericită.
    La proiectele mari e posibil să fie altceva.
    Un preț de cost care să permită extragerea comisionului.
    • Like 2
  • Deși avem o legislație a achizițiilor publice foarte bine pusă la punct, lipsește personalul care să înțeleagă și să aplice această legislație în folosul beneficiarului final. Totul pleacă de la formularea cerințelor tehnico-economice și de la scrierea Caietului de sarcini. Tot ce s-a făcut la Spitalul "Dăruiește Viață" se poate face și prin achiziții publice. Există consultarea pieței, concursuri de soluții, negocieri etc., orice pentru a obține calitatea dorită pentru investiție în condiții avantajoase de preț.
    În condițiile în care caietele de sarcini sunt scrise ca să câștige cine trebuie, sau fără a avea o idee despre costurile reale de pe piață, abia atunci prețul estimat al investiției este mult mai mare sau calitatea mult prea scăzută (sau, culmea, ambele!).
    Astfel, domnul Rafila ar trebui să angajeze echipe multidisciplinare de specialiști independenți (sau să înceapă să specializeze personalul propriu), cu o vastă experiență în achiziții publice și, probabil, va ajunge la același rezultat cu ce s-a întâmplat la Spitalul "Dăruiește Viață". Doar să vrea/să i se dea voie...
    • Like 2


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult