O călătorie extraordinară, dimineața, la cafea

Pentru 2018-2019, producția mondială de cafea este estimată la 174,5 milioane de saci, în creștere cu 15,6 milioane de saci față de anul anterior. Băută în tihna dimineții într-o bucătărie de abia luminată de lumina zorilor, purtată în pas repede pe străzi într-o cană „to go”, sorbită într-o cafenea la o discuție prietenească sau într-o ședință interminabilă, cafeaua s-a infiltrat, de generații, în fibra obiceiurilor noastre zilnice. Milioanele de saci tranzacționați la nivel mondial din Brazilia până în Indonezia își au originea în câteva boabe, descoperite cu multe secole în urmă în Etiopia și reprezintă punctul culminant al unei călătorii prin cultură și istorie.

Din Etiopia în Yemen: primul pas din marea călătorie a cafelei

Nimeni nu știe exact cine și-a dat seama că planta cu floare albă ca iasomia și boabe roșii nu este ca toate celelalte. Cea mai populară poveste este legenda lui Kaldi, păstorul abisinian care a descoperit, în urmă cu mai bine de o mie de ani, că, după ce pășteau boabele crescute pe platoul etiopian, caprele sale erau cuprinse de o energie neobișnuită. Însă toată lumea este de acord asupra locului de origine a cafelei: Etiopia. 

Un alt lucru cert este că, în secolul al XV-lea, cafeaua a făcut primul pas din călătoria sa neobosită care avea să o aducă pe toate continentele: peste Marea Roșie, spre Yemen. Negustorii yemeniți au dus cafeaua în țara lor de baștină, unde au început să o cultive, pentru prima dată, la scară largă. Aceasta era utilizată în special de misticii sufiți care, pe care îi ajuta să își mențină puterea de concentrare și să rămână alerți în timpul rugăciunilor nocturne. Pe vremea aceea, modalitatea de preparare a cafelei era destul de simplă și o reproducea pur și simplu pe cea folosită inițial în Etiopia: boabele erau fierte în apa care căpăta o culoare maronie și o aromă revigorantă și le dădea celor care o beau o energie „miraculoasă”. 

Prepararea cafelei, ridicată la Istanbul la rang de artă

Din Yemen, cafeaua a călătorit mai întâi spre Mecca și Medina, iar mai apoi spre Cairo, Bagdad, Alep și Istanbul. Abia în Imperiul Otoman prepararea și consumarea cafelei au ajuns la un grad nebănuit de rafinament și complexitate socială. Se spune că băutura de origine abisiniană a fost adusă, potrivit unei versiuni, în capitala Imperiului Otoman în secolul al XVI-lea de Ozdemir Pașa, guvernatorul turc al Yemenului și prezentată lui Suleiman Magnificul. O alta versiune este aceea potrivit căreia doi sirieni, unul din Alep și celălalt din Damasc, s-au mutat la jumătatea secolului al XVI-lea în capitala Imperiului Otoman, aducând cu ei și boabe de cafea. 

Ce este însă sigur este faptul că turcii au ridicat prepararea cafelei la rang de artă: au prăjit-o și au măcinat-o fin, au pus apoi pulberea în apă și au fiert-o pe foc din cărbuni, au îmbogățit licoarea obținută cu condimente precum scorțișoara. Iar munca celui care prepara cafeaua a devenit o profesie respectată în societate. La curtea Sultanului, a apărut o nouă funcție, aceea de cafegiu șef, al cărui rol era acela de a-i face cafeaua sultanului sau membrilor clasei conducătoare și a le păstra secretele. Dar cafeaua a trecut dincolo de porțile palatului, ajungând pe străzile Istanbulului, unde băieți cu tăvi legate de șale se perindau pe străzile bazarului pentru a le duce micile recipiente încărcate cu cafea fierbinte cumpărătorilor și negustorilor. Sau în locuri bune de depănat istoriile mari și mici ale zilei: prima cafenea a fost deschisă în cartierul Tahtakale, fiind urmată rapid de altele. Cafenelele au adus împreună oameni, au hrănit poveștile și bârfele, au încurajat literatura și artele.

Veneția: poarta de intrare a cafelei în Europa

Istoria cafelei în Europa începe în Veneția, un punct nodal al comerțului mondial. A ajuns aici pe mare, adusă de neguțătorii din nordul Africii și din Egipt cu care venețienii aveau legături economice. La început, cafeaua era vândută pe stradă, de către vânzătorii de limonadă, până ce, în anul 1645, a fost deschisă la Veneția prima cafenea din afara Imperiului Otoman. 

Tot unui venețian, botanistului Prospero Alpini, i se datorează și prima descriere științifică a cafelei publicată în Europa, la sfârșitul secolului al XVI-lea. Cafenele au fost mai apoi deschise în mari orașe de pe tot cuprinsul Europei, la Londra, la Paris, la Bremen și la Hamburg. Un eveniment major în istoria cafelei a avut loc însă în Olanda. În anul 1661, un negustor, pe nume Pieter van der Broecke a reușit să aducă din Yemen câțiva arbori de cafea pe care i-a plantat la grădina botanică din Amsterdam. Aceștia s-au adaptat foarte bine și au produs mulți alți arbori sănătoși de cafea, care au stat la baza plantațiilor olandeze de cafea din Sri Lanka de astăzi, numită pe atunci Ceylon, și mai apoi a celor din Sudul Indiei. Ulterior, olandezii s-au concentrat pe plantațiile de cafea din Java, Indonezia, de unde au exportat boabele către întreaga Europă.

De peste 150 de ani însă, cel mai mare producător de cafea la nivel mondial este Brazilia, unde a fost cultivarea acestei plante a fost începută în anul 1722. Iar cel mai mare importator de cafea din lume este Uniunea Europeană, a cărei cerere de cafea reprezintă 45% din importurile la nivel global: 48,5 milioane de saci, peste nivelul estimat în anul anterior. O cifră care vorbește despre cât este de prezentă această băutură în stilul de viață al europenilor.

În săptămânile care urmează, vom călători împreună în orașele a căror istorie este legată de plăcerea de a bea cafea. Vom păși în atmosfera primelor cafenele din lume, alături de cele mai noi sortimente Nespresso în ediție limitată, Café Istanbul și Caffè Venezia.