Trump versus Biden, în linii mari, e confruntare între un politician care dorește să conducă SUA în mod autocratic și unul care dorește să mențină SUA drept promotorul democrației în lume, cu tot cu imperfecțiunile sale.
Trump e un politician care vrea să ajungă din nou la putere ca să se răzbune și să își impună agenda personală. Biden, în schimb, în ciuda faptului că e un om aflat la finalul carierei (și al vieții) și-a asumat un rol de sacrificiu imens. Era singurul democrat care se putea bate de la egal la egal cu Trump în acest an și a acceptat să intre în cursă, fiind conștient că va fi atacat extrem de tare și că în multe dintre situații nu va mai putea face față, din punct de vedere fizic, presiunii pe care o exercită o campanie electorală pentru Casa Albă.
Obiectiv vorbind, dintre candidatul republican și cel democrat, Biden este singurul care susține ordinea mondială actuală și parteneriatul strâns cu europenii și restul aliaților democratici ai SUA de pe glob.
Victoria lui Biden în alegerile din noiembrie asigură lumii occidentale încă patru ani în care să-și consolideze poziția în cel mai important meci al acestui secol: competiția între regimurile democratice și cele autocratice. Deși ajuns aproape la capătul puterilor și din ce în ce mai confuz, certitudinea în privința lui Biden e că acesta luptă alături de echipa sa pentru democrație, pentru echilibru în negocieri chiar și cu competitori precum China și pentru o lume în care dreptul la viață este fundamental.
În schimb, Trump nu dă doi bani pe democrație și îi invidiază pe dictatorii care nu mai au nevoie de alegeri ca să rămână la putere. Victoria lui Trump în alegerile din noiembrie indică foarte clar faptul că Europa va trebui să lupte singură pe mai departe cu Vladimir Putin.
Deși critica onestă a presei americane este că elita politică din SUA nu a reușit să impună în 2024 doi candidați diferiți, ci aceiași „moșnegi” din 2020, cursa din acest an pentru Casa Albă nu e neapărat despre Biden și Trump, cât e despre a păstra lumea așa cum o știm noi (cu bunele și relele sale) sau a ne direcționa viețile cu toții, nu doar americanii, către un viitor imprevizibil, în care la butoane e un individ care a transformat dezinformarea într-o religie a extremiștilor.
5 concluzii scrute după dezbatere:
- Dezbaterea a scos la iveală cea mai mare slăbiciune a lui Biden: vârsta.
- Trump s-a controlat, și-a așteptat rândul să vorbească și părea să se distreze.
- Dezbaterea a fost mai mult personală decât axată pe politici.
- Trump a lansat o ploaie de dezinformări și a dat de înțeles că încă nu va accepta rezultatele alegerilor dacă nu va fi favorabil pentru el.
- Biden, deși vizibil obosit, a pledat pentru democrație. Trump a arătat că tânjește după puterea absolută, care se vede doar în regimuri autoritare.
Retragerea lui Biden?
Din cauza prestației slabe a președintelui Biden în dezbaterea cu Donald Trump, unii democrați și mai ales presa și internetul s-au grăbit să spună că actualul președinte s-ar retrage din cursa pentru Casa Albă. Dar așa cum sugerează jurnaliștii de la New York Times, consilierii lui Biden au respins de mult timp orice discuție cu privire la renunțarea candidaturii sale, chiar dacă liderul de la Casa Albă a rămas în urma lui Trump în statele importante necesare pentru victoria din această toamnă.
Asistenții și aliații lui Biden au contestat în mod repetat sondajele electorale și au subliniat faptul că previziunile privind înfrângerile democraților în alegerile recente au fost exagerate, indică și Politico.
Niciun președinte în exercițiu nu a ieșit din cursă atât de târziu în ciclul de campanie și există puțin consens cu privire la ceea ce s-ar întâmpla dacă s-ar ajunge la un astfel de deznodământ, mai remarcă New York Times. După această primă dezbatere prezidențială din 2024, democrații își imaginau scenarii potrivit cărora liderii partidului precum senatorul Chuck Schumer din New York, Nancy Pelosi sau James E. Clyburn din Carolina de Sud să intervină pe lângă președinte și să-i sugereze să se retragă.
Dar cei mai mulți dintre democrați au declarat pentru CNN că se tem că este prea târziu pentru o astfel de mișcare și că Biden nu va asculta pe nimeni în afară poate de soția sa, Jill Biden, care a susținut ferm candidatura lui pentru un al doilea mandat. În altă ordine de idei, echipa președintelui Biden a încheiat seara știind că sarcina următoarelor zile va fi să reducă la tăcere astfel de discuții și să adune partidul în spatele liderului lor asediat de campania dură a lui Donald Trump și dezinformările sale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Și atunci a cui e vina? Nu cumva a noastră, a alegătorilor? De altfel, democrația nu a fost un sistem agreat încă de la bun început. Platon, în Republica, arată cât de ușor poate fi manipulată democrația de votanți care habar n-au cu ce se mănâncă un sistem politic, și care votează doar pe ochi frumoși. Socrate la fel, o numea o tiranie a mulțimilor. Aristotel îi recunoștea meritele, dar pleda pentru un vot limitat, accesibil doar celor care au o anumită educație politică (la fel cum o persoană nu poate conduce un automobil fără să obțină un carnet de conducere).
Lucrurile sunt complicate și în actualul context, când asistăm la războiul extremelor - dreapta conservatoare și naționalistă versus stânga marxistă - nu prea există cale de mijoc. Sau sunt și sisteme de mijloc, dar nu știu să fie atât de vocale ca extremele.
Da, tanar rau, cu o minte de 5 ani.
Bun de presedinte al US pentru inca 4.
Exact asa mi s-a parut si mie.
Lick Trump's butt much ?
Alegerile sunt un concurs de carismă. Cine are mai multă carismă, câștigă.
Trump e un "nebun, un bufon, un monstru absolut", vorba lui de Niro.
Te gândești la cele două mari partide, Democrat Party și GOP din Statele Unite, care în ultimii ani, n-au găsit alte personaje capabile să exercite președinția, decât doi moși caraghioși. Unul, un narcisist pomădat cu cremă portocalie și cu freza vopsită și invârtită pe cap ca să-i acopere scalpul, celălalt, cu perioade de afazie și mereu împiedicat la vorbe și la mers. Ce ironie, leagănul democrației, cea mai mare economie a lumii, încă lider mondial, Statele Unite nu mai au oameni, aleși dintre elite capabili să le conducă. Ce bucurie pe Rusia-China-Iran! Cum își freacă mâinile Putin-Xi-Khamenei de degringolada în care a intrat Vestul. Franța e cu roatele în sus, cocoșul Macron, jumulit de pene, Germania, cu o voce slabă în persoana social-democratului Scholz, Italia e cu dreapta aproape extremă, Austria și Olanda, cam la fel. În America, zăltatul de Trump, probabil viitor prezident. Victor Orban exultă, în timp ce Românica se luptă cu data alegerilor prezidențiale. Ciolacu președinte!?
Toate astea cred că arată decăderea democrațiilor liberale, intr-o mare măsură, faptul că sistemul democratic n-a reușit să propună elite credibile care să convingă electorate, iar Vestul s-a săturat de imigranți și progresiști. E un revers al epocii Angela Merkel.
În acest timp, războaiele continuă, NATO, cu Trump președinte, nu prea mai e NATO. Lumea e întoarsă cu fundul în sus, Vin, probabil, vremuri mai grele.
Ori votul n-a fost niciodată - și vorbim încă din Antichitate, când Platon sau Socrate arătau hibele democrației - o problemă de COMPETENȚĂ, ci de IMAGINE. Alegerile se fac exclusiv pe ochi frumoși și pe praf în vânt. Nu au nicio legătură - dar absolut niciuna - cu competența unei persoane. Mai mult, o persoană competentă încurcă. Oamenii vor circ, și îl vor cu prețul proprie-i bunăstări. Și când clovnii pe care-i aleg îi bagă în cacao, se plâng și dau vina pe politic. Păi nu ei și-au făcut-o cu mâna lor? Că doar n-au votat marțienii! Se lovesc singuri în cap și tot ei se plâng.