O întrebare veche de când PSD-ul: de ce oameni care nu-și permit trei zile la Amara votează în mod constant ciocoi care sparg câteva mii de euro pe noapte

sursa foto: Inquam Photos

E o întrebare veche de când PSD-ul: de ce oameni care nu-și permit trei zile la Amara votează în mod constant ciocoi care sparg câteva mii de euro pe noapte, la un hotel de lux din Italia?

I-am văzut pe votanții lui Marcel Ciolacu, într-un reportaj făcut de o televiziune centrală înainte de alegerile pentru Consiliul Județean Buzău. Mi-am dat seama atunci că nu e nicio șansă de schimbare, întrucât oamenilor nu le păsa de hoție, de prostie sau de deficit. Nu-i interesa că Ciolacu, om în toată firea, nu avea diplomă de bac. Sau că distrusese economia cu o incompetență rar văzută chiar și la școala de cadre a Partidului. Sau că făcea „aroganțe” cu jet-uri de lux, peste capetele amărăștenilor.

Singura lor preocupare era „să ne dea și nouă ceva”.

Să ne pice și nouă ceva de la masa boierilor.

Oamenii știau că „toți fură”. Și ăia care fură mai mult sunt „șmecheri”. Și cu cât fură mai mult, cu atât au mai mult să împartă. Nimeni nu conștientiza că șmecherii fură de la ei.

Și Arsene, și Ciolacu sunt doi baroni locali care au plecat la drum în șosete și sandale (Arsene era chiar poreclit în județ „Șosetuță”, în urma unui scandal de alcov), însetați să parvină și să se înavuțească. Azi își permit aroganțe ca marii mafioți italieni.

Puterea lor nu stă în conturile din bancă, ci în relațiile de vasalitate pe care le-au cimentat cu „alegătorii” lor. În aceste baronate locale, România e în Evul mediu, iar alegătorii sunt sclavi cu drept de vot. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp