O lege despre facilităţile la plata chiriei transformă ANAF în instituţie de credit

Foto: Pavel Ovsík/ PixPO/ Profimedia

În dorinţa de a veni în sprijinul unor categorii de persoane având un numitor comun – chiriaşi afectaţi economic de situaţia extraordinară creată de pandemia actuală – parlamentul a adoptat Legea nr. 62/2020 privind aplicarea unor facilităţi de la plata chiriei pe perioada aferentă stării de urgenţă care, dincolo de intenţia generoasă, va crea multe interpretări divergente printre profesioniştii dreptului şi ai fiscalităţii, dar şi între partenerii contractuali. De altfel, în buna tradiţie normativă dâmboviţeană, întâiul for legislativ al ţării a lăsat pe umerii specialiştilor din ministere dificila misiune de interpetare şi aplicare a prevederilor sale: articolul ultim al legii prevede foarte clar că „În termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, ministerele de resort vor elabora proceduri de punere în aplicare.” Cu alte cuvinte, o lege care se va putea aplica numai după ce vor fi publicate legendarele „norme metodologice”.

Beneficiarii acestei legi sunt locatarii (art. 1), indiferent că e vorba de persoane juridice, fizice sau practicanţii unor profesii liberale, dar şi proprietarii bunurilor care acceptă reducerea chiriilor (art. 2). 

În ceea ce priveşte chiriaşii, sunt beneficiari ai acestei legi persoanele juridice şi practicanţii profesiilor liberale care şi-au întrerupt activitatea ori au avut o scădere a veniturilor/încasărilor redusă cu cel puţin 15% în luna martie 2020 faţă de media ultimului an calendaristic, dar şi persoanele fizice afectate economic, direct sau indirect, în perioada stării de urgenţă.

Beneficiul prevăzut de acest act normativ în favoarea chiriaşilor constă în plata chiriei de către ANAF prin organele sale teritoriale şi recuperarea ulterioară a sumelor anticipate de către agenţie de la chiriaşi în rate egale după terminarea perioadei pentru care a fost amânată plata. Înainte de a se adresa cu cerere organului fiscal pentru ca acesta să plătească contravaloarea folosinţei bunului imobil, chiriaşul trebuie să fi semnat un act adiţional cu locatorul pentru amânarea la plata a chiriei.

Actul adiţional menţionat va fi unul dintre documentele pe care chiriaşul va trebui să le ataşeze cererii de plată pe care o va face către ANAF, alături de contractul de închiriere şi un document care să dovedească imposibilitatea locatarului de a plătii chiria pe durata perioadei de amânare convenită cu locatorul. Iată că ajungem deja la o contradicţie cu alineatul (1) al aceluiaşi articol prim al legii în care se prevedea doar necesitatea scăderii veniturilor/încasărilor cu cel puţin 15% în luna martie pentru profesionişti sau „afectarea economică” a persoanelor fizice. Vedem cum va tranşa executivul această divergenţă între două alineate ale aceluiaşi articol prin normele metodologice.

Dacă pentru profesionişti şi persoanele juridice dovedirea scăderii cifrei de afaceri/încasărilor este lesne de făcut prin prezentarea unor documente contabile, cum ar fi registrul încasărilor/balanţele lunare, rămâne să vedem care persoane fizice vor fi considerate în imposibilitatea de a-şi plăti chiria şi a beneficia de „ajutorul” dat de către grijuliii noştri parlamentari, precum şi documentele care să le susţină pretenţiile.

Sunt eligibili a solicita plata chiriei de către ANAF doar locatarii care trebuie să plătească o chirie lunară care este cel puţin egală sau mai mică decât cea din februarie 2020 (din exprimarea legiuitorului - „chiria lunară specificată în actul adițional dintre locator și locatar”, dar şi din conţinutul articolului următor al legii înţelegem că legiuitorul se aşteaptă ca proprietarii să fie „îngăduitori” cu chiriaşii lor şi să le reducă chiriile), iar cuantumul acesteia nu depăşeşte 10.000 Lei per locaţie pentru operatorii economici şi 2.000 Lei pentru persoanele fizice. Bănuim că aceste sume se referă la valoarea fără TVA.

Perioada pentru care locatarii pot solicita anticiparea plăţii organelor fiscale acoperă întreaga perioadă a stării de urgenţă şi luna succesivă încetării acesteia. Restituirea către ANAF a sumelor plătite de aceasta proprietarilor trebuie să aibă loc eşalonat, în rate egale, până la 31 decembrie 2020, fără ca ANAF să perceapă dobânzi şi penalităţi la suma anticipată locatorilor.

Articolul 2 al legii conferă beneficii fiscale locatorilor persoane fizice (inclusiv cele care au încheiate un număr de 5 sau mai multe contracte de închiriere) care acceptă diminuarea cuantumului folosinţei bunului imobil de către chiriaş sau uzufructuar (indiferent că vorbim de o obligaţie monetară sau în natură) cu cel puţin 30% faţă de cuantumul folosinţei acestuia din februarie 2020. Durata care interesează din perspectiva Legii 62 se poate întinde până la 31/12/2020. Veniturile reduse astfel reduse nu mai sunt supuse impozitului pe venit şi nu vor fi cuprinse la determinarea plafonului pentru contribuţia de sănătate.

Contribuabililor plătitori de impozit pe profit sau pe venitul microîntreprinderilor li se va reduce baza impozabilă reprezentată de contravaloarea folosinţei bunului imobil la 80% din valoarea acesteia dacă vor accepta reducerea cuantumului lunar al chiriei cu cel puţin 20% faţă de luna februarie 2020.

Rămâne să vedem cum vor clarifica ministerele cu atribuţii în domeniu - şi avem în vedere în special Ministerul Finanţelor Publice - neconcordanţele dintre alineatele acestei legi, precum şi neclarităţile sale.

Considerăm că, în ceea ce priveşte facilitatea acordată locatarilor, apariţia legii ulterior momentului încetării stării de urgenţă diminuează semnificativ finalitatea sa. De asemenea, ANAF ajunge să acţioneze doar ca o bancă comercială, anticipând locatorilor chiria pe care urmează să o încaseze de la chiriaşi. Având în vedere termenul de publicare a normelor de aplicare – 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al legii, se va ajunge ca, imediat ce perioada pentru care se aplică facilitatea, să înceapă curgerea ratelor de plată către serviciile fiscale. Nu ştim dacă neplata unei singure rate va atrage exigibilitatea imediată a întregii sume sau dacă ANAF va trebui să execute separat fiecare rată ajunsă la scadenţă. Până la urmă, riscul insovabilităţii unor debitori este transferată de la locatori către organul fiscal şi, în cazul declarării insolvenţei, ANAF se va găsi cu sume înscrise la masa credală cu probabilitate redusă de recuperare, mai ales de la societăţi care nu au în prorprietate imobile.

Rămâne să vedem cum vor fi „ajustate” prin normele de aplicare drepturile conferite de parlament printr-o lege scrisă fără a observa normele de tehnică legislativă, fără o expunere de motive, de către un organ legislativ dornic să concureze guvernul în adoptarea de măsuri cu iz populist, dar care vor ajuta prea puţin populaţia şi societăţile cu probleme.

A contribuit Marilena Marin, Senior Tax & Accountant, Crowe România

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp