(Foto: Guliver/Getty Images)
Pe lista celor 200, publicată recent de „revista 22”, sunt nominalizat „colaborator” al fostei securități. Cum, prin natura profesiei mele, mă adresez publicului în ziare, la radio, la televiziune sau în conferințe, sunt obligat să lămuresc lucrurile. Nu am dreptul să las loc nici măcar pentru suspiciuni.
Legea consfințește că poate fi numit colaborator acela care, prin ce a scris ori a spus, a pus în pericol viața, libertatea, cariera sau onoarea altei (altor) persoane. Prin delațiune, deci! Or, delator (denunțător) n-am fost niciodată.
Întrebarea – gravă și legitimă -, pentru cei din recenta listă și din oricare alte liste, este următoarea: pe cine, când și în ce împrejurări au denunțat la securitate și care au fost urmările?
Răspund: Nu am denunțat pe nimeni, niciodată, în nicio împrejurare! Nu am semnat niciun angajament și nu m-am angajat nici verbal. Ca ziarist, cu deplasări de documentare peste graniță, la întoarcere urma...„ritualul” inevitabilei informări despre detaliile deplasării. Niciodată nu am scris și niciodată nu am spus, în nicio împrejurare, un nume sau o informație despre cineva sau despre ceva... Absolut, niciodată! Nimeni nu ar putea jura că eu spun acum un neadevăr!
Am avut o grijă constantă să nu fac referiri la persoane - prieteni, duşmani, colegi, cunoscuţi, rude, vecini sau simple cunoștințe - nici direct, nici indirect, nici scris nici rostit. Știam bine că o singură vorbă aruncată despre cineva putea să fie devastatoare, să multiplice răul, să schingiuiască cariere. Dumnezeu m-a ajutat ca nici de-a lungul timpului, în dialogul cu propria conştiinţă, nici astăzi, să n-am motive să roşesc.
Precizez: nu am pe conștiință pe nimeni, nici străini și nici români; nici jurnaliști împreună cu care am fost în diferite delegații; nici români din diaspora întâlniți întâmplător; nici diplomați aflați în misiune; nici compatrioți aflați în călătorii de serviciu sau în excursii; nici colegi, cunoscuți, rude, prieteni, dușmani. Pentru că nu am semnat vreun angajament; nu am dat note informative despre nimeni; nu am făcut niciun fel de referiri la persoane, nici scris și nici verbal.
Cum probez? Că nu sunt nebun! Pentru că numai un nebun ar putea să nege, atât de ferm cum o fac eu, dacă undeva, în arhivele securității, ar exista o singură delațiune făcută de mine. Dar nu există!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Asa spun si cei care au lucrat in ambasade, consulate...ca n-au colaborat, dar asta o cred naivii. Intrebati pe NEGRITOIU, GEOANA, MELESCANU....EI STIU CU SIGURANTA CUTUMELE VREMII...
Doua-trei aspecte esentiale as vrea sa punctez aici ca sa fie clare atat colegilor de forum cat si acestui individ:
1) De ce nu a venit singur catre noi, catre public in toti acesti 27 de ani sa marturiseasca aceasta colaborare, hai sa-i spunem mai bland, aceasta semnatura de angajament cu Securitatea (asa cum a facut de exemplu dl Paleologu) ? De ce a fost nevoie ca o alta institutie sa faca public acest lucru ? Nu de alta dar in acest articol insista pe probitatea lui morala si constiinta curata. Ai macar minima decenta sa ne spui de ce nu ai venit public cu acest lucru in 27 de ani, d-le Vasilescu ?
2) Am sa ii spun aici d-lui Vasilescu si cum e cu delatiunea, faptul ca nu a turnat pe nimeni etc:
Securitatea atunci cand avea in colimator pe cineva, hai sa il numim Ixulescu, nu statea doar in informatiile furnizate de un colaborator (asa ca matale) ci corobora ""bucati" de informatii de la mai multi agenti colaboratori. Dumneata d-le Vasilescu le spuneai de exemplu doar ca l-ai intalnit pe Ixulescu (cel urmarit de Secu) in gara din comuna Turnatorii din Vale, ori la un simpozion nu stiu unde in data de cutare. Iar matale esti convins si acum ca nu i-ai facut rau lui Ixulescu cu aceasta nevinovata de informatie. Dar Secu mai avea vreo 3-4 ca matale care dadeau inca alte cateva franturi de informatie si uite asa caramida cu caramida se construia dosarul lui Ixulescu. Iar una din caramizile dosarului care i-a distrus viata lui Ixulescu a fost pusa de matale, cel cu constiinta curata. Nu a fost nevoie sa comiti delatiune ca sa il nenorocesti pe Ixulescu ci doar acesti "biti" de informatie aparent inofensivi pe care i-ai dat mai mult sau mai putin constient de ceea ce faci.
3) Vei avea in viitor lipsa de decenta sa publici in continuare articole ca si cum nimic nu s-a intamplat ?
Precizez ca nu astept un raspuns, sint mai degraba intrebari retorice.
Nu am de unde sa cunosc realitatea in ceea ce-l priveste pe autorul articolului. Insa am doar o mica observatie asupra primului punct din comentariul dumneavoastra.
Astfel, spuneti "De ce nu a venit singur catre noi, catre public in toti acesti 27 de ani sa marturiseasca aceasta colaborare, hai sa-i spunem mai bland, aceasta semnatura de angajament cu Securitatea..."
Pe de alta parte, autorul precizeaza clar in articol "Nu am semnat niciun angajament și nu m-am angajat nici verbal...". Deci, pe cale logica, nu ar avea ce sa marturiseasca - in cazul in care ceea ce sustine este adevarat.
Ca atare, as gasi mai normal sa il acuzati de minciuna (daca aveti o baza pentru asta), iar nu pentru lipsa marturisirii.
In rest, fiecare sa isi poarte crucea.
Revista 22 este destul de tare, cu o bogata experienta de ani de zile in investigatii de genul acesta. Ei stiu sa distinga pe de o parte intre sportivul care trebuia sa mai dea cu subsemnatul la Securitate ca sa poata iesi din tara, sau angajatul de la Tarom care prin fisa postului era obligat la un anume gen de rapoarte si pe de alta parte colaboratorul in adevaratul sens al cuvantului. De aceea eu cred ca atunci cand Revista 22 s-a decis sa il puna pe dl Vasilescu in randul colaboratorilor a facut-o in urma unei analize serioase si nu de diletanti amatori. Din acest motiv eu merg deocamdata pe mana revistei si nu pe ce spune dl Vasilescu. Daca se dovedeste in viitor ca Revista 22 a gresit si eu sunt gata sa retractez ce am scris. .
Un alt aspect pe care as vrea sa-l reliefez, lasand la o parte investigatia si lista Revistei 22, este ca daca va uitati atent la cariera acestor domni colaboratori este interesant de observat ca au un lucru in comun: si anume ca toti au accesat "fulminant" in cariera in pozitii extrem de inalte. Dl Vasilescu a fost viceguvernator (si chiar Guvernator pentru o perioada de timp) al Bancii Nationale, plus alte functii extrem de inalte. Acest gen de indivizi vor spune ca datorita profesionalismului lor au ajuns acolo sus, iar eu spun ca e o interesanta coincidenta partea comuna din trecutul lor de colaboratori sau chiar ofiteri ai Securitatii.
O zi buna.
"Legea consfințește că poate fi numit colaborator acela care, prin ce a scris ori a spus, a pus în pericol viața, libertatea, cariera sau onoarea altei (altor) persoane. Prin delațiune, deci! Or, delator (denunțător) n-am fost niciodată."
Ramane de vazut..probabil vor mai aparea si alte informatii..declaratii date. Interpretarea dumnealui este ca nu a pus in pericol...sa vedem ce zic altii.
Si nu numai jurnalistii: Un unchi a lucrat la Tarom si a fost trecut "by default" la "colaboratori" pentru simplul fapt ca "in vremea in care el avea deplasari in strainatate altfel nu s-ar fi deplasat" ceea ce era eronat ( si a contestat in Instanta solicitand reparatia imaginii proprii) deoarece nu toti cei care plecau in misiuni - la Tarom- ar fi trebuit sa fie securisti sau colaboratori.