Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Țara visurilor noastre”. O revistă uitată din anii ’30 și un fost elev al Liceului „Emanuil Gojdu”: ce mai poate însemna seriozitatea în viața publică românească

Ilie Bolojan Cotroceni - Credit: Lucian Alecu / Alamy / Profimedia

foto: Lucian Alecu / Alamy / Profimedia

 „Țara visurilor noastre” (Oradea – Timișoara), 1937 – 1944, a fost titlul unei reviste literare înființate la Oradea, la Liceul „Emanuil Gojdu”, în 1937, o revistă de literatură și cultură scrisă de liceeni sub conducerea nemuritorului profesor-preot și scriitor Augustin Cosma. În perioada de restriște a Ardealului de nord-vest din anii 1940 – 1944, revista s-a mutat la Timișoara. Această publicație a fost expresia entuziasmului creator tineresc, liceal, expresie a energiilor, a emoțiilor, a speranțelor juvenile de a-și imagina, dar mai ales de a spera într-o țară românească de vis, ideală și împlinitoare. Aceste idealuri sunt valabile și în zilele noastre, acum în fața unui nou început de entuziasm creator provocat de alegerea ca președinte a lui Nicușor Dan.

Personificarea acestei speranțe este fără îndoială Ilie Bolojan, personaj care prefigurează un nou model de comportament politic, de seriozitate, de competență, de onestitate și de un patriotism profund asumat. Suntem sufocați astăzi, până la isterie națională, de grija deficitului bugetar, de tot felul de reforme fiscale, de tot felul de politici financiar-economice, dar am uitat cu desăvârșire, voit sau neintenționat, de factorul uman care poate să demareze, să garanteze prin propriile calități succesul unor astfel de măsuri. Mai pe scurt, mă refer la deficitul de competențe și dăruire a omului politic. Nu putem să delegăm conducerea țării unui echipaj de incompetenți, precum însoțitorii de bord Nordis. Ne pierdem în aritmetici parlamentare, în finețurile unei gestici de condescendență față de toate partidele proeuropene și menajăm dintr-un „profund și real democratism” sensibilitățile și umorile partidelor. Ilie Bolojan este preferat de Nicușor Dan pentru poziția de prim-ministru și în acest sens ar trebui să-l numească cu orice preț, mai ales că asocierea sau tandemul cu fostul președinte interimar i-a adus mai multe voturi decât cele ale partidelor. 

În aceste momente de criză și de derută, deciziile trebuie să fie tranșante și nu tranzacționate. Ilie Bolojan în mod legitim poate să configureze o acoladă semnificativă între anul 1937 și anul 2025 pentru a avea o „țară a visurilor noastre”. În mod real, el este absolvent al aceluiași liceu „Emanuil Gojdu” și absolvent al prestigioasei Politehnici din Timișoara, provenind astfel dintr-un spațiu al rațiunii, al Transilvaniei și Banatului, așa cum afirma în 1938 Iuliu Maniu, spațiu care „a avut trei componente de căpetenie ale ideologiei românești de peste Carpați: ideea națională, dreptate socială și democrație națională”. Această democrație națională rezultă din „sămânța ce a încolțit cu mult înainte de Revoluția franceză, ea apărea în acțiunea nefericitului episcop Inochentie Micu” (Iuliu Maniu). În consecință, trebuie depășite conciliabulele partidelor și băgarea lor excesivă în seamă și trebuie ca președintele să opteze pentru o personalitate providențială a vieții publice românești care este Ilie Bolojan, o personalitate opusă tuturor vicleniilor pletorei pesediste. Acesta este deasupra unei țări a mezelicului și miticismului sufocant și este aparținător unei „țări a visurilor noastre” ai cărei cetățeni ar trebui să fim toți, țară pe care nu am putut să o avem nici la 107 ani după Marea Unire.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Apropo de " țara visurilor noastre " aș dori să îmi exprim câteva idei strict personale, nu neapărat legate de articolul de mai sus. Generația mea, -cei născuți în anii '60-'70 - a trăit din plin "binefacerile " comunismului pe care mulți nostalgici le prezintă drept mari realizări. Duc dorul unei dictaturi crunte, mincinoase și abjecte, adusă după 1945 de tancurile sovietice. Cruntă e uneori uitarea...
    După '89 , chiar am avut visuri minunate despre țara noastră, spulberate rapid de regimul neocomunist al lui Iliescu. Democrația a fost omorâtă în bătaie de minerii lui Cozma în iunie 1990 în Piața Universității! Și acolo a murit și țara visurilor noastre, deși atunci nu ne-am dat seama.
    După 35 de ani România arată urât- nu fizic ci moral. Predomina
    unu: "civilizația"BMW ului și doi: "civilizația " boxei cu muzica la maxim. Unu reprezintă agresivitatea, violența și inconștiența, iar doi- nesimțirea și lipsa de educație. Numărul românilor care se se grupează în cele doua "civilizații " nu e neapărat mare, dar îndeajuns încât să strice imaginea unei țări care încearcă (sau încerca!?) să fie mai aproape de de Occident decât de Orient. Deocamdată nu am reușit... și s-ar putea ca în curând să nici nu mai vrem asta.
    E foarte trist pentru mine să mă gândesc la " Țara visurilor noastre " , așa cum o vedeam în "89. Și cel mai mult doare faptul că cele două "civilizații " amintite mai sus încep să câștige din ce în ce mai mulți adepți.
    Va reveni România spre bun simț , educație și onestitate? Greu de spus în acest moment. Deocamdată " țara visurilor noastre " este prinsă ( și aprinsă!) de ambițiile, orgoliile și frustrările propriilor cetățeni. Când acestea se vor potoli, o să am speranțe.
    • Like 2


Îți recomandăm

Gramatica la liceu / sursa foto: Profimedia

Te-ai oprit vreodată înainte să trimiți un mesaj, întrebându-te dacă ai scris corect? Ai ezitat între un ,,i’’ și doi, ai șters o propoziție pentru că nu mai știai unde trebuie pusă virgula sau ai reformulat o frază doar fiindcă nu aveai încredere că respectă regulile limbii române? Dacă astfel de situații au devenit obișnuite, este firesc să ne întrebăm cât de mult contează gramatica și ce se întâmplă atunci când școala încetează să o mai predea sistematic.

Citește mai mult

familie fericita

Andreea și Mihnea au o viață împlinită: 42 și 44 de ani, un copil de 10 ani, un credit pentru casă și cariere stabile. Fac tot ce ține de prevenție - nu lipsesc de la controalele medicale periodice, își fac analizele recomandate și încearcă să păstreze un stil de viață echilibrat. Cu câțiva ani în urmă au încheiat și o asigurare privată de sănătate cu acoperire internațională, convinși că e genul de decizie la care speri să nu fii nevoit să apelezi vreodată. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Alex Livadaru

Președintele de la acea vreme, Traian Băsescu, spunea că discuția pornise greșit - se vorbea despre regiuni, guvernatori de regiuni, dar nu se dezbătea despre comasarea comunelor, despre administrații care nu se susțineau financiar și trăiau numai din bani de la centru, ca să achite nișe lefuri ale unor politicieni (primari și consilieri locali) și funcționari. Existau politicieni care își exprimau temeri legate de regiunea cu județele în care populația majoritară nu este de etnie română. Județele care să fie considerate „capitalele” acestor regiuni i-au făcut pe mulți să se încaiere: care merită mai mult, Brașov sau Sibiu, de exemplu?

Citește mai mult

Cristi Danileț.

Pe chestiunea cu primarul Timișoarei nu am fost întrebat, dar o spun: CCR nu are voie să zică faptul că o lege poate întrerupe un mandat în curs al unui primar, cât timp acea lege introduce o condiție în plus care nu exista la data validării primarului. foto: Inquam Photos / George Călin

Citește mai mult