Foto: Inquam Photos
Răspunsul corect: o treime. Cu atât trebuie reduse costurile de personal din sectorul public, ori crescute veniturile încasate la buget, ca să “ne permitem”. Am să explic acest rezultat prin mai multe calcule simple, toate duc la aceeași concluzie.
Calcul 1: Salariul mediu în sectorul public din România este cu 32% mai mare decât în cel privat pe net (4.003 vs 5.291 lei), respectiv 38% pe brut (6.457 vs 8.946 lei). Cea mai mare discrepanță din UE, unde diferența este de 8%, totuși, la un serviciu public mai calitativ. Având în vedere ce se prestează în România, cele două ar trebui să fie egale (fiind îngăduitor), deci salariul mediu din privat = public. Practic, dacă reducem diferența de 2.489 lei costuri salariale brute dintre public vs privat, înmulțim cu 12 luni și apoi cu 1.2 milioane de bugetari, obținem optimizare costuri de circa 36 miliarde de lei / an, fix o treime din costurile salariale.
P.S. clasicul argument al sindicaliștilor bugetari că salariul la privat este mai mare în realitate (“mulți” au salariu minim pe cartea de muncă, dar încasează diferența în plic nefiscalizat) nu ține. De ce? Din cauza impactului redus. Este simplu, înmulțești 1.2 mil angajați la nivel minim x 1.524 (salariul minim net) x 12 luni și obții 21.6 mld lei, ceea ce reprezintă 10% din fondul total anual de salarii la privat (4,5 mil angajați x 4.003 salariul net x 12 luni). Deci, chiar dacă TOȚI angajații pe salariul minim ar încasa suplimentar 30% în plic nefiscalizat (exagerăm), aceasta ar avea un impact asupra fondului de salarii în privat (deci și asupra salariului mediu real) de max. 3%, insignifiant. Chiar și în acest scenariu, diferența reală dintre salariul din sectorul public și privat ar fi de 29% (în loc de 32%), foarte mare!
Calcul 2: execuția bugetară din primele 10 luni ale acestui an ne arată în felul următor: cheltuielile de personal din sectorul public (97,5 mld lei) raportate la veniturile publice curente (deci 342 mld lei, luăm fondurile UE deoarece ele tranzitează bugetul) înseamnă o pondere de 28,5%. Media UE este 20%, deci, plătim cu 30% mai mult bugetarii prin raportare la veniturile încasate la buget, față de medie UE.
Care sunt soluțiile? Pentru un economist care NU face politică, soluții foarte clare și simple, ori reduci cheltuiala, ori crești venitul (ambele, ar fi excelent, prea frumos să visăm):
(1) reduci costurile de personal în sectorul public cu 30%. Cum? Restructurezi 3 din 10 oameni? Nu! Nu își asumă nimeni … singura soluție realistă, dar care necesită 10 ani: digitalizezi administrația publică pas cu pas (la ce rezistență la schimbare este acolo, cred că durează un deceniu) și, în paralel, nu mai angajezi personal în sectorul public pe măsură ce bugetarii existenți se pensionează. Practic, reducem personalul cu 3% în fiecare an, deci în 10 ani cu -30%.
(2) crești veniturile publice raportate la PIB cu o treime (de la 30% actual la 40%, media UE), prin reducerea economiei subterane, legislație mai dură, digitalizare ANAF. În paralel, reforma în legea salarizării: o treime din salariu plătit pe baza de performanță evaluată anual pe criterii stabilite prin audit extern! Și aici, măsuri care se pot implementa cu efecte vizibile în 10 ani.
Se poate? 100% SIGUR! De ce în Polonia au 0.9 mil bugetari la o populație de 38 mil … iar noi cu maximum 18 mil populație rezidentă avem 1.2 mil bugetari? Se vrea(?)
Miza? ENORMĂ: cu 36 mld lei / an optimizare costuri, putem să facem în 5 ani următoarele: … 3.600 km autostrăzi (10 mil eur / km)
… 360 spitale publice (100 mio eur / spital)
… sau multe altele …
Nu, nu am nimic cu bugetarii. Vreau autostrăzi, spitale, școli, irigații în agricultură, CFR punctual și modernizat … cu toții o să ne bucurăm de toate, indiferent că lucrăm la privat sau la stat. Suntem români în România. Toți, împreună!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De exemplu, tot in categoria "bugetarilor" intra si invatamantul si parte din cercetare, care in ultimii ani ating record dupa record (negativ, bineinteles), in ceea ce priveste alocarea bugetara. De exemplu, cercetarea din fonduri publice a avut in 2021 o alocare de 0.18% PIB, unde ne putem compara cu Albania, Macedonia de Nord, etc, mult sub cei 1% media UE. Invatamantul va avea in 2023 cea mai mica alocare din ultimii 20 de ani. Practic in zona unde se stabileste gradul de competitivitate si nivelul de valoare adaugata in economia din urmatorii 5-10-15 ani, alocarile bugetare sunt extrem de mici.
Analiza ar fi trebuit sa fie facuta macar pe sectoare mari bugetare - invatamant, sanatate, securitate, administratie, justitie - si apoi trase concluziile.