Oare pe porțile raiului se intră cu steaguri naționale?

Dreptul la vot e răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile înaintașilor noștri care știm bine cum și cât au fost prigoniți. Dumnezeu nu ne-a cerut să ne retragem din lume, ci să fim sare și lumină în ea, iar votul este una dintre puținele ocazii când vocea noastră contează concret. Să nu uităm de perinile din geamuri, serile de rugăciunile la lumânare sau casetele cu predici, ascultate la casetofoane legate la baterii de mașină în bisericile încuiate pe dinăuntru.

Văd destul de mulți creștini, de multe feluri sau denominații care iau partea unui anumit candidat, pe care, citind scripturile, nu pot deloc să îl văd nici ca fiind creștin, nici având valori creștine, voi lasa mai jos un verset din Biblie pe care ne place să îl amintim prin biserici:

​Galateni 5:22-26 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Oare în rai tot români vom fi? Oare în cer... Dumnezeu se gândește la pașaport? Oare pe porțile raiului se intră cu steaguri naționale?

Apostolul Pavel s-a folosit de cetățenia lui pentru dreptate: ✝ „Sunt cetățean roman… și cer să fiu judecat de Cezar!” (Faptele Apostolilor 22:25-29; 25:11). 

Dacă Pavel a știut să-și ceară drepturile civile într-un sistem atât de vechi, cu atât mai mult noi, într-o democrație, ar trebui să folosim votul, un drept câștigat cu greu.

Bunicii noștri s-au rugat și au postit zeci de ani să scăpăm de comuniști, au stat prin închisori, au fost prigoniți în diferite moduri sau batjocoriți în moduri josnice. Oare de ce primeam ajutoare de prin America de la evanghelicii de acolo? Sigur nu de bine ce ne era.

În anii 1920-30, frați evanghelici din România au fost urmăriți, agresați și chiar bătuți de simpatizanții Mișcării Legionare. Eram considerați „sectanți”, ‘altfel’ de creștini, trădători sau „stricați de influențe străine”. Pentru stat, aceștia eram noi.

După venirea comuniștilor, s-a schimbat forma, dar nu și prigoana. Bisericile evanghelice au fost infiltrate, liderii urmăriți de Securitate, unii arestați sau obligați să colaboreze.

Niciodată în istoria României ca stat, minoritățile religioase, printre care și noi evanghelicii, nu am mai întâlnit, așa libertate ca în ultimii ultimii 30 de ani.

Nepăsarea noastră poate aduce la conducere oameni care ne vor face rău. Oare putem spune că Dumnezeu a îngăduit răul dacă noi nu am făcut nimic să alegem binele?

Avem datoria să căutăm binele țării: ✝ „Căutaţi binele cetăţii şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, căci fericirea ei este și fericirea voastră!” (Ieremia 29:7). Nu putem cere binecuvântare pentru România dacă noi nu facem partea noastră iar acum aceasta este votul.

Noi, ca protestanți, ca evanghelici, suntem foarte anti-sistem în core-ul nostru, pot înțelege asta și mă bucură că suntem. Așa am început: prin dorința de a-L sluji pe Dumnezeu fără să ne impună statul cum să credem. Reforma protestantă n-a fost doar o schimbare religioasă, ci și o luptă pentru libertatea conștiinței, să nu mai fie un amestec între tron și altar. Tocmai de aceea, crezul nostru e bazat pe separarea bisericii de stat.

Revin la cuvintele unuia dintre candidați:

​„Eu trebuie, din 19 mai, să fiu și președintele vostru. Și abia asta mă neliniștește. Majoritatea sunteți colegii mei de generație / educație / aspirații. Dar nu știu ce voi face cu voi, păreți bezmetici, iraționali și total nedispuși că acceptați că lumea nu este doar cum o vedeți voi. Mai existăm și noi, ceilalți, pe aici. Sper să mă ajutați să rezolv dilema: nu ce caut eu aici? nu eu cu cine votez? Ci ce mă fac cu voi? Individual, nu în grup”

În lumina celor spuse, oare nu sună înfricoșător ce ne spune acest domn? Nu pare că un așa lider să fie răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile bunicilor mei. Voi aminti și o faimoasă expresie a acestuia: “Te agresez sexual, scroafo!”

A mai revenit și cu alte comentarii: i-a numit pe bugetari „paraziți”, pe jurnaliști „dușmani ai poporului”, a amenințat că „va face ceva” cu milioane de români care nu îl votează, iar recent, într-un interviu filmat la Bruxelles, a spus despre Nicușor Dan că „e autist, săracu”. Pentru asta las doar un verset ca replica, Proverbe 17:27: „Cine îşi înfrânează vorbele este un om cu ştiinţă, şi cine este cumpătat este un om priceput.”

Sunt unul din cei ce au reușit performanța de a fi blocat pe facebook de unul dintre candidați. Câtă libertate inspiră astfel de acțiuni?

Votul e despre valori. Și valorile adevărate nu se măsoară în vorbe, ci în roade. Așa cum pomul se cunoaște după fruct, tot așa și un lider se vede după ce lasă în urmă: pace sau ceartă, înțelepciune sau haos, dreptate sau circ.

Iar acum s-o termin într-un jargon foarte pe care îl înțelegem mai bine: ce datorie avem noi pocăiții României? Ce ne-a dat? Ce ne-a făcut? Vedem câtă libertate avem față de frații noștri din alte țări, unde știm cât de mult sunt prigoniți. Uitându-ne la ultimul recensământ, biserica penticostală din România e singura denominațiune creștină ce crește în număr iar Dumnezeu ne-a binecuvântat în atâtea moduri.

Domnul Isus ne-a spus clar: „Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.” (Ioan 17:18). Nu ne-a scos din lume, ci ne-a trimis în ea, ca să fim exemple de lumină, adevăr și sfințenie. De aceea, atunci când votăm, nu o facem ca niște simpli cetățeni, ci ca niște trimiși ai lui Hristos.

Nu ne putem ascunde sau spune „nu mă bag”, pentru că Isus însuși a spus: „Dați cezarului ce este al cezarului”, adică, fiți parte din ce ține de cetate, dar trăiți cu inima pentru Dumnezeu. Iar dacă votăm, să o facem ca unii care vor să sfințească lumea „prin adevăr” (Ioan 17:19), nu cu mânia sau ura altora.

Da, rugăciunile și postul nostru ajută dar datoria este votul. Acest drept la vot, e răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile înaintașilor noștri, să fim responsabili.

Ce datorie avem ca ‘pocăiți’ față de România? Dumnezeu ne cheamă, înainte de toate, să fim copiii Lui iar mai apoi români. Și atunci întrebarea e: cum votează un om care, în primul rând, este fiu al lui Dumnezeu?

P.S.: Folosesc termenul „pocăiți” cu tot respectul, doar pentru claritate și ușurință în exprimare, nicidecum într-un sens peiorativ.

Aici citatul: Sursa 4:29: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp