Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Occidentul: de la morala competitivității la morala cheltuielilor sociale

occident - getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

În perioada 1990-2017, cheltuielile sociale exprimate ca procent din PIB au continuat să crească, în unele țări occidentale ajungând până la aproape 20 la sută. Pe termen lung, creșterea cheltuielilor sociale duce la erodarea economisirilor totale cu un raport de aproape 1 la 1. Erodarea are loc în special prin intermediul erodării economisirii guvernelor generale. Nu am găsit o influență semnificativă (coeficientul de corelație este nesemnificativ) pe termen lung a creșterii cheltuielilor sociale ca procent din PIB asupra ratei de economisire a gospodăriilor sau a ratei de economisire a firmelor.

Legătura pe termen lung puternic negativă dintre creșterea cheltuielilor sociale ca procent din PIB și rata de economisire a guvernelor, pe de o parte, și legătura nesemnificativă pe termen lung dintre cheltuielile sociale ca procent din PIB și rata de economisire a gospodăriilor, pe de altă parte, poate arăta că finanțarea creșterii cheltuielilor sociale se realizează în special prin creșterea cheltuielilor guvernamentale și nu prin creșterea impozitelor directe asupra veniturilor gospodăriilor.

Nu am găsit o influență semnificativă pe termen lung a cheltuielilor sociale sau a economisirilor asupra ratei de investire. Aceasta se poate explica prin faptul că deși, în general, cheltuielile sociale erodează rata de economisire a țărilor, acestea își pot menține prin îndatorare rate înalte de investire, cel puțin pentru o perioadă.

Pe termen scurt, creșterea anuală cu un punct procentual a cheltuielilor sociale duce la scăderea pe termen scurt a ratei totale de economisire, a ratei de economisire a guvernelor și a ratei de economisire a firmelor și la creșterea ratei de economisire a gospodăriilor.

România are particularitatea că este singura țară dintre cele studiate (28 de țări din Uniunea Europeană, mai puțin Malta și Croația, pentru care nu am dispus de date, plus Elveția, Islanda, Turcia, Norvegia, SUA și Japonia) care are o medie a economisirilor gospodăriilor de minus 5,5 la sută din total economisiri în perioada 1995-2017. Medii negative, dar mult mai mici au înregistrat Bulgaria (minus unu la sută din PIB) și Islanda (minus unu la sută din PIB). Această caracteristică a României arată că o creștere a impozitelor pe venitul personal al grupelor cu câștiguri relativ mari ar reduce și mai mult economisirile sectorului. În aceste condiții, creșterea ponderii cheltuielilor sociale în PIB, care în 2017 era de 10,82 la sută, nu s-ar putea face decât prin deteriorarea deficitului bugetar, care în prezent este la limita admisă de Comisia Europeană (3 la sută din PIB). Efectul imediat al unei astfel de creșteri a cheltuielilor sociale ar fi creșterea economisirilor populației, dar pe termen lung efectul ar fi incert.

Mecanismul de erodare a economisirii pe care l-am documentat face ca societatea occidentală să fie exact în situația inversă comparativ cu lumea occidentală de până la Primul Război Mondial, când, până la transpunerea în practică a unor idei ale noului liberalism, Occidentul alesese să protejeze aparatul productiv de influența politicului. După Marea Depresiune economică, reformele politice prin care s-a dat spațiu intervenției statului în economie au fost ușor de adoptat. Ele au avut sprijinul sindicatelor și al partidelor socialiste și social democrate. Totuși, ponderea cheltuielilor sociale în PIB nu a devenit o problemă până când ideile economiștilor keynesiști nu au invadat administrațiile țărilor occidentale, începând cu anii ’60.

În contrast, oprirea mecanismului prin care, în prezent, expansiunea cheltuielilor sociale erodează pe termen lung rata de economisire a țărilor occidentale este virtual imposibilă. Pentru stoparea acestui mecanism ar trebui să apară forțe sociale și politice care să dea sprijin măsurilor ce ar viza reducerea intervenției statului în economie. Deocamdată, acele forțe sunt extrem de slabe comparativ cu forța pe care o au cei ce susțin creșterea cheltuielilor sociale. Totuși, o speranță există: așa cum concurența a dat naștere forțelor care au dus la creșterea intervenției statului în economie, tot așa, erodarea economisirilor pe care o produce dimensiunea excesivă a cheltuielilor socialear putea crește forțele care să reimpună limite prezenței statului în economie.

În prezent, există percepția că intervenția statului în economiile occidentale este relativ redusă și că s-a recuperat ceva din libertatea pierdută față de intervenția statului în economie. Această percepție este formată pe baza reformelor ce au apărut în anii ’80 în perioada Reagan-Thatcher. Cu toate acestea, reformele de atunci nu au vizat direct reformarea cheltuielilor sociale ale guvernelor. Practic, cheltuielile sociale sunt ca o întreprindere de stat uriașă care funcționează pe principii necomerciale: asigurările publice sociale și de sănătate sunt vândute la prețuri (contribuțiile percepute de la beneficiari) mai mici decât costurile de producție (beneficiile plătite). Niciun partid politic nu ar putea reforma cheltuielile sociale fără a pierde alegerile. Deși reformele economice neo-liberale au țintit să protejeze aparatul productiv al Occidentului față de intervențiile excesive ale statului în economie, reproducând într-o anumită măsură condițiile pro-competitivitate din timpul standardului aur de până la Primul Război Mondial, ele au eșuat în această privință mai ales pentru că s-au bazat pe concepția că reformele din alte arii vor duce la reducerea ponderii cheltuielilor sociale în PIB, și nu a adresat direct reforma cheltuielilor sociale.

Wicksell (1896), un neoclasic în problemele economice și un progresist în problemele politice, se temea că democrația ar putea să nu progreseze odată ce clasele mai sărace ajung la putere și ar impune tot grosul impozitelor asupra claselor sărace și ar aproba cheltuieli extravagante, risipind economisirile interne fără folos. Societatea modernă s-a dovedit mai rafinată de atât. Ea mai întâi a sanctificat ideea de beneficii sociale, ale căror limite raționale sunt greu de înțeles de către cei pentru care au devenit sacre. Apoi, a creat mecanisme de creștere a acestor beneficii, pe care nu le mai poate controla. A finanțat beneficiile sociale atât prin impunerea de rate excesive de impozitare a veniturilor relativ mari (în unele cazuri peste 50 la sută), cât și prin creșterea cheltuielilor sociale fără acoperire în impozite. În acest fel s-au redus atât economisirile gospodăriilor, cât și cele ale guvernelor.

Greenspan (2013) sugerează că, probabil, în viitor, atât cheltuielile militare, cât și alte cheltuieli discreționare vor fi reduse pentru a face loc creșterii cheltuielilor sociale. Dar spațiul de manevră oferit de cheltuielile discreționare este limitat, dată fiind prudența care ar trebui exersată în legătură cu posibile conflicte militare, dezastre naturale și alte șocuri. Când acest spațiu de manevră se va reduce, o restructurare va fi necesară. Dacă politicienii vor întârzia să o realizeze, inflația va interveni pentru a umple discrepanța care va apărea între finanțările bugetare și resursele reale disponibile pentru operarea programelor sociale. 

Analiza integrală poate fi citită pe blogul autorului

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cred că migrația are un rol important in creşterea cheltuielilor sociale ,țările din vest sau ,,pricopsit" cu zeci de milioane de oameni proveniți dintr-o cultură paralelă cu cea europeană . Ei au alte obiceiuri sociale ,educaționale şi alt mod de a muncii astfel ei nefăcând față standardelor occidentale de pe piața muncii şi atunci ajung atârnători la sistemele sociale. La asta se adaugă cutuma socială in ceea ce priveşte femeile lor ,ele nu muncesc ,ele fac copii ,mulți ,alți bani din fonduri sociale. Şi uite aşa dintr-o familie cu 9 menbri ,părinții şi cei 7 copii unul munceşte ,bărbatul ( caz fericit) iar ceilalți 8 membri ai familiei primesc ajutor social plus chiria plătită de stat . Cine crede că ăsta e un model social sustenabil se inşală iar aducerea oamenilor de genul ăsta in Europa va duce la prăbuşirea sistemului social vest-european. Sistemul social vest european funcționa când se adresa băstinaşilor ,ei accesând sistemul social doar in situație reală de necesitate nu făcând din asta un mod de viață iar situația va devenii mult mai dură pe măsură ce populația noneuropeană va creşte ,practic vor fi prea puțini europeni care să muncească şi astfel să intrețină şi populația multiculturală iar raportul intre veniturile realizate de europeni şi cheltuielile ,,oaspeților " nu va mai fi suficient iar dacă ,,albii" nu vor produce destui bani incât să le asigure un trai decent ( fără muncă) discriminaților vor fi marii răscoale in cartierele lor. Povestea aia progresistă cu integrarea lor e o glumă sinistră ,nu poți transforma un arab intr-un olandez nici dacă-i faci o operație pe creier. În România e altă situație ,aici am distrus toată industria iar locuitorii din oraşele mici ,monoindustriale chiar nu mai au unde să lucreze iar in rural avem un procent uriaş de locuitori ,aprox 52% comparativ cu vestul maxim 15- 20% ceea ce face traiul in mediul rural nesustenabil.
    • Like 1
    • @ Adrian Adrian
      Ovi check icon
      Incepusei bine cand vorbeai de cresterea cheltuielilor sociale dar dupa ai stricat tot ca te ai axat pe arabi si integrare. De parca integrarea ar rezolva problema cheltuielilor sociale.
      Lasand la o parte faptul ca Europa are datoria sa i primeasca oamenii aia, (datorie inceputa exact in clipa in care nu s-a opus destabilizarii orientului mijlociu de catre NATO), hai sa vorbim de migratie in general.
      Cum ar fi de romanii care primesc ajutoare sociale din UE pentru copiii lor de acasa, care nu au pus niciodata piciorul in tarile in care se afla parintii lor.
      Intra pe grupurile de Facebook a romanilor din Austria sau Germania si uita te cum planifica proteste ca tarile de mai sus considera ca e momentul sa opreasca alocatiile astea absurde.
      Stii cati romani se ingramadesc la ajutoare sociale primite in strainatate pentru sotii rataciti prin sate din Romania pentru ca sunt fara ocupatie?
      Incearca sa le iei banii astia si o sa vezi cum tipa "discriminare".
      Locuiesc in strainatate si in toate orasele de aici ai cartiere intregi de "albi", "nativi" cum ii numesti tu care stau pe ajutoare sociale din tata in fiu.
      E un sistem bolnav, si aiurelile tale cu arabii, cu albii si cu integrarea n-au nici un rost.
      Inca ceva. daca te crezi superior cumva fata de amaratii care vin de prin tari distruse de razboi, afla de la mine ca oricat ai incerca sa ai ceva in comun cu cei din Europa de Vest, ei te privesc pe tine exact cum ii privesti tu pe "oaspetii" de care vorbesti.
      • Like 0
    • @ Ovi
      Trăiesc şi eu in vest şi observ, iar numărul ,,oaspeților" e ingrijorător de mare şi nemții sunt pe bune dreptate revoltați. In cazul românilor care trăiesc pe ajutoare sociale ,să fim serioşi ,90% sunt ,,arabii" noştri ,români care să trăiască pe ajutoare sociale nu am văzut şi crede-mă că suntem foarte mulți in zonă şi muncesc toți.Țiganii vin aici şi cer alocația pentru cei 24 puradei lăsați acasă iar nemții sau prins că ăştia sunt la miloagă . Un lucru bun ,fiind foarte mulți români in zonă nemții au inceput să facă diferența intre țigani şi români,in mentalul lor român ,țigan tot aia era. Axarea mea pe arabi e pertinentă ,ei sunt de departe cei mai mulți atârnători la ajutoarele sociale şi crede-mă că aici in Germania numai dacă nu vrei nu-ți găseşti loc de muncă. Au inceput şi nemții să folosească pentru arabi termenul folosit de noi pentru țigani ,,populație înlocuitoare".
      • Like 0
    • @ Ovi
      Inainte să te revolți trebuia să citeşti cu atenție ,am argumentat poziția mea prin prisma valorilor culturale şi economice nu am argumentat prin prismă rasială ci prin inconpatibilitatea lumii creştine vest europene cu stilul musulman de viată ,de muncă ,de organizare familiară . Contraargumentul tău foooarte de sus de altfel sa referit la rrromânii care cer ajutoare şi la ospitalitatea nețărmurită de care trebuie să dea dovadă vesticii dar asta e o utopie ,nu poți muta toți amârâții lumii in Europa ,va sucomba . Catastrofa lumii arabe a fost desăvârşită de finutzul Obama cu tâmpenia aia de ,,primăvară arabă" care a adus anarhia in zonă aşa că să-i ia Obama la el acasă sau măcar să-i primească SUA in statele dominate de democrații progresişti.
      • Like 0


Îți recomandăm

Wantsome

Academia Prietenoasă Wantsome îi invită pe toți cei care își doresc să facă o reconversie profesională în IT sau un upgrade de skill-uri în 2022 să participe gratuit la evenimentul Perfect Week - o săptămână deschisă demonstrativă care aduce oportunități de cunoaștere a universului IT, a mentorilor, a angajatorilor și a foștilor cursanți.

Citește mai mult

Școală modernă

Educația, în toate formele sale, este o investiție, nu o cheltuială. De la nivelul familiei și până la societate în ansamblul ei, toți ar trebui să fim conștienți că fiecare resursă alocată acestui domeniu aduce, aproape fără excepție, plus valoare ce se întoarce la nivel de individ și în comunitate.

Citește mai mult

Apartamente

22 de grade Celsius. Aceasta este temperatura pe care românii din orașe preferă să o aibă iarna în case, conform unui studiu realizat pentru Habits by Republica de Unlock Research.

Citește mai mult