Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Un post otrăvit

Protest 24 iunie

(Foto: George Călin/Inquam Photos)

Democrațiile cu o separație de facto slabă a puterilor în stat pot crea „copii teribili”, așa cum a făcut și face și comunismul. Am arătat de-a lungul timpului, în câteva articole, că slăbiciunea de fond a democrației noastre a venit de la neclaritatea drepturilor de proprietate, de la integritatea scăzută a guvernelor și de la eficiența scăzută a sistemului juridic. Cu alte cuvinte, a venit de la gradul redus de aplicare a legii. Toate acestea au făcut ca instituțiile să rămână slabe. O consecință a acestei caracteristici o constituie slaba separație de facto a puterilor în stat.

O democrație tânără, cu caracteristicile menționate, are proprietatea de a crea condițiile pentru ca, din când în când, unul dintre cetățeni să poată deveni un lider omnipotent în interiorul statului, un „copil teribil” al democrației respective, care, atât timp cât deține cu adevărat puterea, poate accesa aproape orice resursă publică pentru a face orice dorește, chiar dacă ceea ce face este împotriva legii. La rândul lui, statul devine dispus să împartă cu acest copil teribil orice resursă, cu excepția uneia singure, pe care o voi aminti spre final. Cu alte cuvinte, pentru o perioadă, o democrație ca cea descrisă are în „organigramă” și postul otrăvit de lider omnipotent.

Cei care ajung să ocupe postul de lider omnipotent își dau seama, fără a recunoaște public, că au intrat într-o capcană abia mai târziu, când pe măsură ce se maturizează, tânăra democrație ajunge sa-și devoreze „copiii teribili”, ca pe niște „jertfe” necesare pentru ca ceilalți copii ai ei și ea însăși să aibă șansa să meargă înainte. În acel moment, statul își exercită puterea sa de coerciție asupra cetățeanului respectiv, singura „resursă de bază care, in pur principiu, nu este împărțită nici chiar cu cel mai puternic dintre cetățenii săi...” (George Stigler, 1971). Este resursa la care m-am referit mai sus.

Fiecare „jertfă” de acel fel se adaugă factorilor care contribuie la creșterea gradului de aplicare a domniei legii și a seprației de facto a puterilor în stat. Astfel, în timp, „puterile” democrației respective de a da naștere unor „copii teribili” se reduc. Până atunci însă, rămâne problema politicienilor să înțeleagă că a fi liderul omnipotent este o reușită doar în aparență. Cei care reușesc cu adevărat sunt cei care îl împing pe liderul omnipotent pe acea poziție, pentru a beneficia de rezultatele ce decurg din faptul că ei sunt în anturajul lui și îl pot utiliza pentru a-și satisface interesele. 

În concluzie, dacă o știe sau o admite, problema reală a oricărui politician căruia i se deschide calea spre postul de lider omnipotent nu este cum să facă să ajungă, ci cum să facă să nu ajungă liderul omnipotent, din moment ce, de regulă, „copiii teribili” ai democrației sunt în cele din urmă devorați de aceasta. În final, din fericire pentru el, orice politician din democrațiile neconsolidate căruia i se deschide calea spre postul otrăvit are opțiunea să aleagă dacă vrea să fie un fiu al lui Cronos sau fratele Atenei. Nu știm câți au ales, în țara noastră și în câteva țări din regiune să fie fratele Atenei, dar știm câțiva, în țara noastră și în câteva țări din regiune, care au ales să fie fii ai lui Cronos. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • D check icon
    Suntem prea orientali cultural, domnule Croitoru, pentru a avea vreo afinitate pentru o democrație veritabilă -cu toate drepturile și responsabilitățile ce derivă din aceasta.
    • Like 0
  • Frumos, dar prea intelectual, de dragul audienței n-ar fi rău ca „ambalajul” articolului să fie unul mai popular.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult