Nimeni nu s-a îndoit vreodată că dictatorul Alexandr Lukașenko va câștiga al șaptelea mandat. Singura necunoscută a fost ce procent va alege Comisia Electorală, obedientă regimului, să-i atribuie de această dată. Răspunsul? 86,82%, dacă erați curioși. În ultimele zile, Varșovia a devenit scena unui marș de protest organizat de diaspora belarusă. Potrivit datelor recente, numărul celor care au fost nevoiți să părăsească Belarusul după alegerile falsificate din 2020 depășește 300.000 de persoane. Cu toate acestea, conform noului Cod Electoral, aceștia nu mai pot vota, deoarece secțiile de votare din afara țării au fost desființate. Cineva în Moldova își dorește să facă același lucru.
Închiderea secțiilor de vot din străinătate este doar unul dintre motivele pentru care criticii regimului Lukașenko consideră actualele alegeri o farsă.
„Ceea ce se întâmplă acum în Belarus nu sunt alegeri. Este o operațiune specială menită să-i asigure lui Lukașenko menținerea ilegală a puterii” afirmă opoziția din exil.
Loialitate peste măsură
Deși pe lista candidaților oficiali la alegerile prezidențiale figurează cinci nume, patru dintre aceștia sunt percepuți drept marionete ale regimului. Serghei Sînkiv, Alexandr Hijniak și Oleg Gaidukevici reprezintă partide pro guvernamentale care își declară deschis sprijinul pentru Lukașenko. Singura candidată care pretinde a fi din opoziție, Anna Kanopatskaia, este considerată o figură obedientă, ce respectă cu strictețe regulile impuse de regim.
În aceste condiții, niciunul dintre candidați nu oferă o alternativă autentică.
„Candidatul opozant pur și simplu lipsește din ecuație”, observă analiștii internaționali.
Pentru mulți cetățeni, aceste alegeri nu reprezintă o oportunitate de exprimare a voinței populare, ci o obligație de a-și demonstra loialitatea față de regim. Oamenii care, în trecut, au participat activ la proteste sau și-au exprimat opiniile politice deschis, trăiesc acum sub presiune constantă și intimidare.
În contrast, susținătorii lui Lukașenko insistă asupra „stabilității” și a „serviciilor sociale” pe care liderul le-ar fi asigurat în cei peste 30 de ani de guvernare. „Da, poate nu suntem o democrație perfectă, dar când am avut ocazia să comparăm, ne-am dat seama că nu trăim chiar atât de rău,” susțin aceștia. Retorica seamănă izbitor cu cea utilizată în Rusia, unde loialitatea față de regim este justificată prin frica de schimbare.
Lukașenko, Putin și Occidentul
Alexandr Lukașenko este profund dependent de Rusia, iar războiul din Ucraina i-a accentuat vulnerabilitățile. Belarus depinde de Moscova economic, prin subvenții energetice și acces la piețele rusești, dar și politic, prin sprijinul Kremlinului în menținerea regimului său.
După protestele masive din 2020, Vladimir Putin a devenit garantul supraviețuirii lui Lukașenko, oferindu-i asistență financiară și militară. În schimb, Belarus a devenit un aliat subordonat, servind drept platformă logistică pentru invazia Rusiei în Ucraina și acceptând integrarea profundă în Uniunea Statală.
Astfel, regimul lui Lukașenko este prins între dependența de sprijinul Rusiei și frica de a pierde complet suveranitatea în fața influenței Kremlinului.
În timp ce opoziția și comunitatea internațională contestă legitimitatea alegerilor, Lukașenko își menține atitudinea sfidătoare. „Fie că Uniunea Europeană recunoaște sau nu aceste alegeri, nu contează. „Мне фиолетово” (tr. îmi e indiferent). Important este ca belarușii să le recunoască”, a declarat liderul într-o conferință de presă.
Această declarație reflectă nu doar izolaționismul regimului, ci și o consolidare a narativului anti-occidental, utilizat pentru a justifica represiunile interne. În ochii lui Lukașenko, stabilitatea regimului său este mai importantă decât orice critică externă, iar alegerile rămân doar un instrument în consolidarea autoritarismului.
Un rezultat previzibil
Victoria lui Alexandr Lukașenko în alegerile din Belarus nu a fost o surpriză pentru nimeni, iar rezultatul de 86,82% este mai degrabă o reconfirmare a capacității regimului de a manipula procesul electoral decât a popularității reale a liderului. Alegerile, desfășurate într-o atmosferă de control strict și de intimidare, au fost mai mult o formalitate într-un sistem care transformă scrutinul într-o demonstrație de forță a autoritarismului.
În loc de competiție reală, procesul electoral din Belarus s-a transformat într-o „operațiune specială”, orchestrată pentru a legitima regimul în ochii publicului intern și, într-o măsură mai mică, pe scena internațională. Represiunile împotriva opoziției, cenzura presei, eliminarea candidaților incomozi și intimidarea alegătorilor sunt doar câteva dintre tacticile utilizate pentru a asigura un rezultat convenabil pentru Lukașenko.
Această dinamică, perpetuată de aproape trei decenii, ridică întrebări mai mari despre viitorul Belarusului. Cu fiecare ciclu electoral, regimul nu doar că își întărește controlul asupra instituțiilor statului, dar își erodează și mai mult legitimitatea în fața unei populații tot mai nemulțumite și a unei diaspore din ce în ce mai vocală.
Deși regimul Lukașenko a reușit să se mențină la putere din anul 1994 și până în prezent, printr-o combinație de represiune și manipulare electorală, această strategie nu poate rezista la nesfârșit. La fel ca alte regimuri autoritare din regiune, Belarusul riscă să devină prizonier al propriei stagnări, cu o economie fragilă, o izolare internațională crescândă, o populație tot mai frustrată și, cel mai important, complice în războiul din Ucraina.
Rămâne de văzut cât timp va mai putea regimul să folosească „operațiuni electorale speciale” pentru a-și asigura supraviețuirea politică. Însă un lucru este cert. Astfel de alegeri nu fac decât să întârzie inevitabilul - schimbarea pe care regimul încearcă cu disperare să o evite.
Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.