Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Operațiune electorală specială. Alegeri prezidențiale de fațadă în Belarusul lui Lukașenko

Alexandr Lukașenko

Nimeni nu s-a îndoit vreodată că dictatorul Alexandr Lukașenko va câștiga al șaptelea mandat. Singura necunoscută a fost ce procent va alege Comisia Electorală, obedientă regimului, să-i atribuie de această dată. Răspunsul? 86,82%, dacă erați curioși. În ultimele zile, Varșovia a devenit scena unui marș de protest organizat de diaspora belarusă. Potrivit datelor recente, numărul celor care au fost nevoiți să părăsească Belarusul după alegerile falsificate din 2020 depășește 300.000 de persoane. Cu toate acestea, conform noului Cod Electoral, aceștia nu mai pot vota, deoarece secțiile de votare din afara țării au fost desființate. Cineva în Moldova își dorește să facă același lucru.

Închiderea secțiilor de vot din străinătate este doar unul dintre motivele pentru care criticii regimului Lukașenko consideră actualele alegeri o farsă. 

Ceea ce se întâmplă acum în Belarus nu sunt alegeri. Este o operațiune specială menită să-i asigure lui Lukașenko menținerea ilegală a puterii” afirmă opoziția din exil.

Loialitate peste măsură

Deși pe lista candidaților oficiali la alegerile prezidențiale figurează cinci nume, patru dintre aceștia sunt percepuți drept marionete ale regimului. Serghei Sînkiv, Alexandr Hijniak și Oleg Gaidukevici reprezintă partide pro guvernamentale care își declară deschis sprijinul pentru Lukașenko. Singura candidată care pretinde a fi din opoziție, Anna Kanopatskaia, este considerată o figură obedientă, ce respectă cu strictețe regulile impuse de regim.

În aceste condiții, niciunul dintre candidați nu oferă o alternativă autentică. 

Candidatul opozant pur și simplu lipsește din ecuație”, observă analiștii internaționali.

Pentru mulți cetățeni, aceste alegeri nu reprezintă o oportunitate de exprimare a voinței populare, ci o obligație de a-și demonstra loialitatea față de regim. Oamenii care, în trecut, au participat activ la proteste sau și-au exprimat opiniile politice deschis, trăiesc acum sub presiune constantă și intimidare.

În contrast, susținătorii lui Lukașenko insistă asupra „stabilității” și a „serviciilor sociale” pe care liderul le-ar fi asigurat în cei peste 30 de ani de guvernare. „Da, poate nu suntem o democrație perfectă, dar când am avut ocazia să comparăm, ne-am dat seama că nu trăim chiar atât de rău,” susțin aceștia. Retorica seamănă izbitor cu cea utilizată în Rusia, unde loialitatea față de regim este justificată prin frica de schimbare.

Lukașenko, Putin și Occidentul

Alexandr Lukașenko este profund dependent de Rusia, iar războiul din Ucraina i-a accentuat vulnerabilitățile. Belarus depinde de Moscova economic, prin subvenții energetice și acces la piețele rusești, dar și politic, prin sprijinul Kremlinului în menținerea regimului său.

După protestele masive din 2020, Vladimir Putin a devenit garantul supraviețuirii lui Lukașenko, oferindu-i asistență financiară și militară. În schimb, Belarus a devenit un aliat subordonat, servind drept platformă logistică pentru invazia Rusiei în Ucraina și acceptând integrarea profundă în Uniunea Statală.

Astfel, regimul lui Lukașenko este prins între dependența de sprijinul Rusiei și frica de a pierde complet suveranitatea în fața influenței Kremlinului.

În timp ce opoziția și comunitatea internațională contestă legitimitatea alegerilor, Lukașenko își menține atitudinea sfidătoare. „Fie că Uniunea Europeană recunoaște sau nu aceste alegeri, nu contează. „Мне фиолетово” (tr. îmi e indiferent). Important este ca belarușii să le recunoască”, a declarat liderul într-o conferință de presă.

Această declarație reflectă nu doar izolaționismul regimului, ci și o consolidare a narativului anti-occidental, utilizat pentru a justifica represiunile interne. În ochii lui Lukașenko, stabilitatea regimului său este mai importantă decât orice critică externă, iar alegerile rămân doar un instrument în consolidarea autoritarismului.

Un rezultat previzibil

Victoria lui Alexandr Lukașenko în alegerile din Belarus nu a fost o surpriză pentru nimeni, iar rezultatul de 86,82% este mai degrabă o reconfirmare a capacității regimului de a manipula procesul electoral decât a popularității reale a liderului. Alegerile, desfășurate într-o atmosferă de control strict și de intimidare, au fost mai mult o formalitate într-un sistem care transformă scrutinul într-o demonstrație de forță a autoritarismului.

În loc de competiție reală, procesul electoral din Belarus s-a transformat într-o „operațiune specială”, orchestrată pentru a legitima regimul în ochii publicului intern și, într-o măsură mai mică, pe scena internațională. Represiunile împotriva opoziției, cenzura presei, eliminarea candidaților incomozi și intimidarea alegătorilor sunt doar câteva dintre tacticile utilizate pentru a asigura un rezultat convenabil pentru Lukașenko.

Această dinamică, perpetuată de aproape trei decenii, ridică întrebări mai mari despre viitorul Belarusului. Cu fiecare ciclu electoral, regimul nu doar că își întărește controlul asupra instituțiilor statului, dar își erodează și mai mult legitimitatea în fața unei populații tot mai nemulțumite și a unei diaspore din ce în ce mai vocală.

Deși regimul Lukașenko a reușit să se mențină la putere din anul 1994 și până în prezent, printr-o combinație de represiune și manipulare electorală, această strategie nu poate rezista la nesfârșit. La fel ca alte regimuri autoritare din regiune, Belarusul riscă să devină prizonier al propriei stagnări, cu o economie fragilă, o izolare internațională crescândă, o populație tot mai frustrată și, cel mai important, complice în războiul din Ucraina.

Rămâne de văzut cât timp va mai putea regimul să folosească „operațiuni electorale speciale” pentru a-și asigura supraviețuirea politică. Însă un lucru este cert. Astfel de alegeri nu fac decât să întârzie inevitabilul - schimbarea pe care regimul încearcă cu disperare să o evite.

Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

bunic cu nepot

Când obosea se punea la umbra unei tufe și scotea mâncarea pusă de mama în traistă. Uneori înainte de a mânca își dădea jos proteza, apoi desfăcea cârpele îmbibate cu sânge, căci proteza îi rodea carnea până la os, le așeza mai bine cu gândul că nu o să-l mai doară și nici nu o să-l mai roadă, mânca mâncarea, mulțumea lui Dumnezeu pentru tot și se ridica din nou pentru coasă. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Dr. Raed Arafat propune, clar, drastic și argumentat, interzicerea accesului minorilor sub 15-16 ani la rețele ca TikTok, Youtube, Meta, X. Ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, e contra, anunțându-ne că „De principiu, nu sunt pentru interdicții”. Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, se plasează undeva la mijloc: „Accesul minorilor să fie reglementat și controlat de autorități, precum și de părinți”.

Citește mai mult

Putere / sursa foto: Profimedia

„Să nu-ți ia Dumnezeu mințile” e o vorbă pe care am auzit-o ades în satul copilăriei, inclusiv în propria familie. „A-ți pierde mințile”, „a-ți ieși din minți”, „a-ți lua cineva/ceva mințile” e mai grav decât „a te apuca dracii” și exprimă conștiința că mintile sunt un dar al lui Dumnezeu, ne definesc ca oameni, iar pierderea lor echivalează cu pierderea umanității.

Citește mai mult