Opinia unui expert în domeniu: ideea „încetinirii” dezvoltării AI, vehiculată recent de americani, nu stă în picioare. Ba din contră, ar permite rușilor și chinezilor să prindă Occidentul din urmă

sursa foto: Profimedia

În urmă cu aproape 160 de ani, o nouă tehnologie avansa în Europa într-un ritm greu de anticipat: automobilul.

În Marea Britanie, Parlamentul a răspuns în 1861 și 1865, prin crearea unor noi reguli denumite the Locomotive Acts, poreclite și „Red Flag Act” (legea steagului roșu). Conform acestor reguli, vehiculele care circulau pe drumurile publice trebuiau să limiteze viteza la aproximativ 3 kilometri pe oră în localități și 6 kilometri pe oră în afara lor. Mai mult, fiecare vehicul trebuia operat de 3 persoane: două care sa conducă automobilul și una care să meargă înaintea acestuia pe jos, fluturând un steag roșu pentru a-i avertiza pe ceilalți participanți la trafic.

Deși aceste reguli păreau a fi singura soluție pentru a garanta siguranța oamenilor, în practică au avut un alt efect: au făcut ca una dintre cele mai bune tehnologii ale Revoluției industriale să devină scumpă, incomodă și nefiabilă din punct de vedere comercial în Marea Britanie. Bineinteles, au mai făcut ceva: au oferit un avantaj economic companiilor implicate în transportul cu trăsuri, pentru care automobilul devenea rapid o amenințare.

Însă, în timp ce inginerii britanici lucrau într-un mediu extrem de restrictiv, colegii lor din Franța și Germania puteau construi și testa siguranța automobilelor mult mai repede, deoarece nu erau limitați de reguli similare în țările lor. Într-o perioadă scurtă, Franța și Germania au avansat mult mai rapid decât Marea Britanie, producând liderii mondiali pe care îi știm astăzi: Peugeot, Renault, Opel sau Mercedes-Benz.

Ar trebui să ținem minte ce s-a întâmplat atunci, când citim dezbaterile de astăzi despre inteligența artificială, inclusiv apelurile publicate la sfârșit de săptămână, de a încetini ritmul dezvoltării unor modele din ce în ce mai capabile.

Există, fără îndoială, riscuri asociate cu aceste sisteme, la fel cum existau și pentru automobile în secolul al XIX-lea. Pe unele le simțim concret, de la fraude cu deepfake-uri până la utilizarea AI în atacuri informatice. Dar multe sunt încă teoretice, fiindcă țin de ceea ce ar putea deveni aceste modele peste câțiva ani, un lucru în sine foarte greu de prezis.

Problema este că o pauză impusă sau acceptată voluntar de cele mai mari companii americane nu ar însemna neapărat o pauză pentru inteligența artificială.

Dezvoltarea AI nu se întâmplă într-un singur laborator și nici măcar într-o singură țară. Companiile de AI din China aflate astăzi cu șase luni sau un an în urma Occidentului nu ar avea automat obligația să respecte aceeași pauză, iar țările cu alte valori și priorități strategice, precum Rusia, Coreea de Nord sau Iran, ar putea continua să folosească modele din China în scopuri mai puțin generoase.

Am putea ajunge astfel într-o situație paradoxală: țările și companiile cele mai preocupate de securitatea globală să renunțe voluntar la o parte din avantajul lor tehnologic, în favoarea unor competitori care nu împărtășesc aceleași îngrijorări și nu servesc acelorași scopuri.

Marea Britanie a trăit experiența acestui paradox acum două secole. Faptul că a făcut mai dificilă dezvoltarea automobilului pe propriul teritoriu nu a împiedicat automobilul să existe și să se dezvolte repede în alte părți ale lumii. Progresul tehnologic nu s-a oprit, doar s-a mutat în alte țări.

Ideea că putem controla dezvoltarea unei tehnologii, prin încetinirea celor aflați astăzi în frunte, nu are o bază istorică. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp