Sari la continut

De patru ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește patru ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Oportunistul Boris. De la ziaristul preferat al lui Margaret Thatcher, spre funcția de viitor premier la Marii Britanii

Un excentric cu părul blond, între două vârste, un fost enfant terrible al conservatorilor britanici, devenit, între timp, un flăcău tomnatic, un ambiţios din upper-class-ul englez care a condus Londra vreme de opt ani, a simţit că timpul nu mai are răbdare şi, sătul să-şi aştepte rândul la glorie, s-a cocoţat pe valul naţionalist stârnit de Nigel Farage şi, cu un aer de intelectual superior, a condus Marea Britanie în afara UE, conferind legitimitate unei campanii murdare, mincinoase şi xenofobe. 

Numele său, Alexander Boris de Pfeffel Johnson, este acum cel mai intens vehiculat pentru preluarea fotoliului de prim-ministru al Marii Britanii. 

Deşi a condus campania Brexit, mulţi se îndoiesc că acesta şi-a închipuit că britanicii vor vota cu adevărat ieşirea din UE, întrucât nici el, nici tovarăşii săi de campanie nu par a avea nici cea mai vagă idee în ce direcţie va merge ţara şi cum se vor desfăşura negocierile post-Brexit cu Bruxelles-ul. 

Deşi premierul David Cameron a anunţat că va demisiona imediat ce Partidul Conservator îşi va alege, în toamnă, un nou lider, nu toţi conservatorii privesc cu ochi buni potenţiala sa alegere.

O biografie sub semnul ambiţiei şi al diletantismului

Născut în 1964 la New York într-o familie de englezi care, ulterior, s-au mutat în Marea Britanie, Boris Johnson n-a făcut niciodată parte din acelaşi mediu social din care fac parte cei care au votat Brexit şi pe care a acesta a pretins că-i reprezintă. Educaţia la celebrul şi nu mai puţin costisitorul colegiu Eton i-a permis să ajungă la Oxford, unde a studiat latina şi greaca, iar, în paralel, s-a luptat să devină preşedintele uniunii studenţilor: eşuând la prima încercare, a câştigat alegerile a doua oară mizând pe farmecul personal şi excentricitatea lui. 

După absolvire, îşi găseşte o slujbă bine plătită la o firmă londoneză de consultanţă în management, dar, pentru că i se pare plictisitor ceea ce face, îşi dă demisia după o săptămână. Se angajează ca ziarist la The Times, de unde este însă concediat relativ rapid pentru falsificarea grosolană a unor citate. Îl angajează Daily Telegraph în calitate de corespondent la Bruxelles, dar şi aici face ce ştie cel mai bine: inventează poveşti şi manipulează citate cu scopul de a-şi promova euroscepticismul. Întors la Londra ca editorialist, acesta se remarcă prin articole controversate, în care îşi exhibă fără ezitare opinii violent xenofobe şi homofobe. Este ziaristul preferat al lui Margaret Thatcher, dar ceilalţi politicieni ajung să fie exasperaţi de prejudecăţile şi minciunile lui Johnson. 

Foto: Guliver Getty Images

Plictisit el însuşi de presă, se hotărăşte să-şi încerce norocul ca politician. După câteva încercări ratate, ajunge, în 2001, parlamentar conservator al unei circumscripţii obscure, din care poziţie nu izbuteşte să se facă remarcat pentru mai nicio iniţiativă. Continuă însă să-şi cultive o imagine de rebel excentric cu opinii controversate. În mod straniu, îşi pune în gând să candideze la funcţia onorifică de rector al Universităţii Edinburgh în 2006, dar ostilitatea lumii academice îl face să piardă. Îşi va găsi consolarea în 2008, când, deşi nu-l recomanda nicio calitate administrativă, va ajunge primar al Londrei. Totuşi, funcţia de primar, deşi mult mai vizibilă, nu-i asigura un venit adecvat standardului său de viaţă, astfel că a continuat să scrie editoriale pentru Daily Telegraph pentru un salariu suplimentar de 250.000 lire pe an. Cum mulţi au găsit acest lucru imoral, ziarul l-a convins să doneze o parte din bani pentru o bursă de studiere a limbilor clasice. Boris Johnson însă s-a revoltat, astfel că nu a plătit niciodată integral această bursă. Ca primar, nu a făcut decât să pună în aplicare politici ale predecesorului său, Ken Livingstone, după ce s-a asigurat că i-a concediat pe toţi angajaţii din primărie loiali acestuia. A cules însă roadele organizării Jocurilor Olimpice în 2012, deşi nu a avut niciun merit în antamarea evenimentului. În 2015, s-a hotărât să candideze, din nou, pentru un fotoliu de parlamentar, iar mulţi au simţit în această candidatură ambiţia lui Johnson de a-l înlocui pe Cameron de la şefia Partidului Consevator şi de a deveni prim-ministru.

Campania Brexit: o şansă politică de neratat

Deşi, ca orice conservator, era eurosceptic, Boris Johnson nu şi-a exprimat niciodată categoric dorinţa ca Marea Britanie să iasă din UE. Totuşi, când premierul David Cameron a anunţat, în februarie, referendumul Brexit, acesta a sesizat o ocazie unică de a-şi relansa cariera politică. S-a prefăcut a fi măcinat de întrebări interioare şi dileme insurmontabile, ceea ce l-a făcut să amâne până în ultima clipă anunţul privind poziţia sa oficială. În cele din urmă, deşi în cercuri private anunţase că îl va sprijini pe Cameron pentru că Uniunea Europeană, în ciuda imperfecţiunilor ei, este cea mai bună soluţie politică pentru Marea Britanie, ispita a fost mult prea mare: într-o regie dramatică bine pusă la punct, Johnson l-a trădat pe Cameron şi a anunţat că susţine Brexit. În calitate de lider al campaniei Brexit, acesta s-a concentrat în mod special pe tema care avea să-i aducă cele mai multe voturi: imigraţia. 

Împreună cu Michael Gove, ministrul Justiţiei, a preluat mesajul lui Nigel Farage şi, în încercarea de cosmetizare şi intelectualizare a unui discurs agresiv xenofob, a reuşit să coaguleze toate frustrările unui electorat dezabuzat, cu care, de altfel, nu are nimic în comun. Aşa a ajuns acum, în urma votului de joi, în postura de a gestiona o situaţie extrem de dificilă, pentru care a demonstrat că nu are niciun plan. Prim-ministrul încă în funcţie, David Cameron, care l-a acuzat pe Johnson de oportunism politic în timpul campaniei, a anunţat că nu este dispus să pornească negocierile de ieşire a Marii Britanii din UE, lăsând această sarcină pe umerii succesorului său. 

Numele acestuia va fi însă cunoscut abia în septembrie, după ce Partidul Conservator îşi va alege noul lider, şi, cu toate că numele lui Boris Johnson e vehiculat de presă ca aproape sigur, este cert că acesta va avea contracandidaţi. Printre ei, Theresa May, actualul ministru de Interne, pare să se bucure de un sprijin considerabil: aceasta l-a sprijinit, teoretic, pe David Cameron, dar, practic, nu s-a implicat mai deloc în campanie. Lupta se anunţă strânsă, mai ales că foarte mulţi conservatori împărtăşesc opinia lui David Cameron: aceea că Boris Johnson nu este decât un oportunist politic, care, din dorinţa de a ajunge prim-ministru, a pus interesul personal înaintea celui naţional. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Probabil au gresit britanicii, dar e dreptul lor, asta înseamnă democrația. Cam multă patima si jigniri in articolul asta. Parca Republica se dorea a fi un site obiectiv, nu cu atacuri dure la persoana... Cu cv-ul ala e peste majoritatea politicienilor romani, care nu primesc descrieri atât de acide...
    • Like 0
    • @ Nicu Muntean
      Eu cred că tu suferi de mila politicienilor; ia, ia tu o pauză. Ce zici ?
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Hai să fim serioşi, lumea crede încă în politicieni. Câţi politicieni nu strigă pe sticlă că se vor lua la trântă cu corupţia şi câţi îi cred? Impresionant de mulţi. Câte dezamăgiri am avut până acum? Nenumărate! Câte suntem în stare să mai ducem? Tone! Oamenilor le place să audă ce vor. Dacă ai discursul potrivit atunci ţi-ai câştigat publicul instant.
    • Like 1
  • check icon
    Minunat! Deci, s-a comportat ca oricare alt politician; Da-mi, te rog, un exemplu de politician "altfel" ( ma rog, as gasi eu, dar in State);
    Pai, flexare logica: daca tot e politician, nu e firesc sa nu fi facut ceva ( in afara de scoala, la care, vaz, toata lumea ne pricepem) in lumea reala; Ma uit cu din ce in ce mai multa furie ( am depasit faza de amuzament si sila) la toti politicienii astia care habar n-au pe care parte trebuie sa se dea jos din masina, insa propun planuri, evident, pe umerii celor care produc ceva;
    Asa ca- nu vad de ce-l critici pe asta. E la fel ca si ceilalti; Nu exista "mai bun" si "mai rau"; Asa cum nu exista adevar absolut; Exista doar pareri si pareri, opinii si opinii, unghiuri de vedere si alte unghiuri de vedere; Atat;
    ce e bine pentru unul e rau pentru altul;
    Faptul ca este xenofob sau homofob nu-l face nici mai bun si nici mai rau decat altii; Poate unii sunt mai prefacut decat altii, sun mai "pollitical corect"-i; Dar nu inseamna nimic; Macar omul isi afirma plenar pozitia; De ce ar fi de condamnat? Mai de condamnat mi se par prefacutii, cei care nu spun decat ce e "bine" de auzit de catre urechea celor cu probleme de adaptare la mediul concurential; Si- Da- d emulte ori xenofobia au salvat o tara; Cat despre homofobie... cei cu o educatie normala o au undeva in interiorul sau; Asta e opinia mea;
    By the way- ai muncit vreo zi- "pe bune" ? A iesit din mana ta si altceva decat vorbe? Intreb pentru ca am observat ca o seama de "cuvantatori" de pe aici nu au produs in viata lor nimic decat valuri; Si m-am saturat sa-i tot aud; La fel ca si pe cei de la tv, politicieni, "oameni de bine" si "angajati ai statului"
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Scuze că deturnez un pic discuţia - subiectul ar merita un articol propriu - dar mă lămureşte şi pe mine cineva cum se va rezolva dilema Scoţiei? Scoţia s-a trezit automat pe din-afară. Independenţa nu e o soluţie, pentru că tehnic UE nu poate avea un acord cu un stat care nici nu există. Ar însemnă independenţă plus negocieri de aderare, însemnând o perioadă pe care Scoţia nu cred că şi-o doreşte. Pe de altă parte separarea de UK ar însemna şi părăsirea unei structuri economice, deci Scoţia s-ar trezi şi fără UE dar şi fără UK. E o dilemă destul de urâtă.
    • Like 0
    • @ Valentin
      MihaiSt check icon
      Intai trebuie definita mai clar "dilema Scotiei". Separarea Scotiei de Marea Britanie inseamna intai ca Scotia sa existe ca o economie independenta. Ori aici, pe partea economica, lucrurile sunt departe de a fi linistitoare si in general trebuie privite mai pragmatic. Am sa inchei (discutia este absolut inutila daca lasam deoparte demagogia politica a doamnei Sturgeon si a SNP) cu o intrebare pusa de un coleg britanic acum cateva zile. In urma crizei din oil & gas, doar in Aberdeen (considerata candva capitala europeana a oil & gas) au fost pierdute circa 84.000 de job-uri anul trecut, iar anul acesta se estimeza ca se vor mai pierde 40.000 (vezi http://www.bbc.co.uk/news/uk-scotland-scotland-business-36491937, cifre publicate inaintea referendumului de saptamana trecuta). In aceste conditii, 38.9% din votantii din Aberdeen au votat Leave (media pe toata Scotia a fost fix 38%, deci usor peste medie). Ce ia facut pe acesti 40.729 de votanti (mai mult de o treime din voturile valide exprimate !) sa-si doreasca incertitudinea Brexit-ului in conditiile recesiunii salbatice din zona ? In sfarsit, materialul maestrului Cristea e cam cu delay: daca intereseaza cu adevarat pe cineva ce va urma in politica britanica dupa votul de saptamana trecuta, incepeti sa va informati cine este Theresa May (vezi http://www.independent.co.uk/news/uk/politics/tory-leadership-brexit-poll-boris-johnson-theresa-may-prime-minister-conservative-party-leader-a7106941.html).
      • Like 0
    • @ MihaiSt
      Așa...și? Care-i scopul comentariului tău?
      Măcar ceilalți au bătut câmpii.
      • Like 0
  • Boris Johnson absolvent de greaca si latina (si flacau tomnatic) ar fi tocmai bun de prim ministru in aceste vremuri grele, dupa gambitul cu Brexit. Acuma daca a castigat, chiar si la cacealma, tot castigator se cheama , sa vedeti ce ne vom distra cu el daca va ajunge prim ministru al UK. Rasfoind presa britanica, vad insa ca sunt si pretendenti la sefia Conservatorilor mai cu scaun la cap ( May, Crabb , Hunt, etc) actuali sau fosti ministri. Ar avea deci de unde alege un lider cu picioarele pe pamant, dovedind ca si-au dat seama de cacealmaua cu Boris. Mai stii insa ce se coace in perfidul Albion, ziarele scriu ca Boris cauta influenta in randul cucoanelor cu pozitii forte in partid, te pomenesti ca invinge iarasi Boris?
    • Like 0
    • @ Mihai Dumitru
      check icon
      glumesti? boris de pfeffel (nume neaosh englezesc??) e un fel de victor ponta mai posh al politicii britanice... se ia de kina cu trump si cu putin si cu ceilaltzi interlopi planetari si o sa distruga lumea...
      • Like 1
    • @ Mihai Dumitru
      E deja cu coada între picioare ca un câine bătut.
      • Like 0


Îți recomandăm

Telemunca

Odată cu răspândirea noului coronavirus de la o țară la alta, companiile din toată lumea și-au schimbat politica de resurse umane și și-au încurajat angajații să lucreze la distanță pentru a preveni extinderea epidemiei. O decizie care ține de supraviețuirea biologică, dar și de supraviețuirea ca business. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Recul

Povestea Recul începe în 2015, când regizorul Vlad Dragomirescu și actorul Bogdan Untilă și-au propus să creeze un incubator pentru proiecte culturale independente, care să cuprindă două direcții: teatrul de improvizație și teatrul clasic.

Citește mai mult

Alphahead

Vishal Narender și Georgeta Brehoi, soția sa, au venit în România în urmă cu 4 ani, după ce au lucrat în mai multe multinaționale din India, Franța și Irlanda, și au decis să-și investească toate economiile pentru a produce echipamente moto.

Citește mai mult