Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Otopeni, boală terminală: Un străin agită deasupra capului „fifty RON” doar ca să scape mai repede

Coadă în aeroport

Foto: Guliver Getty Images

Se anunță în presă, cu mare elan, construirea unui nou terminal la Otopeni. Sublim, admirabil, greu de crezut, dar cine știe? Până atunci însă…

1. „Vă rog nu blocați calea de acces!”

O dimineață devreme, Otopeni. O companie low cost, multe zboruri programate să decoleze într-o fereastră de timp de aproximativ o oră. Deși companiile permit check in online, Otopeniul nu are un ghișeu de drop-off. Nici măcar unul amărât, înghesuit printr-un ungher al terminalului. În fine, e zbor low cost, mi-o asum. Caut ghișeul pentru zborul meu și, cu surprindere, văd că, din mărinimia administrației, sunt alocate multe ghișee, mai precis, de la 41 la 48. Dau să caut ghișeele. Sunt oarecum îngrijorat că, de vreme ce sunt atâtea posibilități, iar eu mai am vreo două ore până la decolare, ceasul fiind aproape 5 dimineața, iar zborul la 7, mă voi plictisi de moarte pe un scaun așteptând deschiderea îmbarcării.

Nici vorbă însă de așa ceva. Terminalul se întunecă surprinzător într-o margine, iar o mare de oameni (deși părea mai mult ocean) se învolbura către ușa de acces în terminal. Toți pasagerii, dar toți pasagerii respectivei companii formau o coadă unică. Bun, e pentru operativitate. Sunt preluați simultan 8 pasageri, câte unul de fiecare ghișeu, deci trebuie să meargă repede, îmi zic. Aerul părea suficient pentru câte persoane erau acolo. Nici temperatura nu părea înfricoșătoare, așa că mă așez tihnit la coadă. Timpul avea răbdare, încă. Dar nu pentru mult timp. 

Apare un domn cu un ecuson legat de gât, însemne oficiale de autoritate aeroportuară, care începe să strige: „Vă rog nu blocați calea de acces!”. Bine, nu o blocăm, dar nu vezi cât e coada? zic, mai întâi în gând, mai apoi cu voce tare. Și, surprinzător, primesc răspuns că nu e din vina lor, că răii ăștia de la compania low cost nu vor să deschidă mai multe ghișee și că el este nevoit să mai aloce un om, din bunătatea lui, pentru a „operativiza”. Săracul om, uite ce sacrificiu face, numai ca să fie bine. Mai să vărs o lacrimă pentru defunctele profituri ale operatorului de la sol, care trebuie să plătească un om în plus numai pentru a suplini lipsa de respect a companiei aeriene față de propriii pasageri.

Trec minutele, multe; coada se mișcă, anemic; un copil scâncește, plictisit; un bagaj se răstoarnă, cu zgomot, vreo trei cetățeni orientați încearcă să intre prin spațiul îngust pe unde cei care au scăpat de bagaj dau năvală spre noua coadă de la securitate, și alte multe întâmplări „din (i)realitatea imediată”.

Doar că la un anumit moment rutina cozii este abrupt oprită de un strigăt. „Tel-Aviv, mai este cineva pentru Tel-Aviv?” Se produc mișcări, vuiet, groază, trolerele învie, pasagerii se agită. Coada se despică aidoma mării la semnul lui Moise și pasagerii pentru Tel-Aviv dau năvală.

Acum devine evident de ce coada mai mult stă decât înaintează. Pe măsură ce momentul închiderii unui zbor se aproprie, pasagerii sunt chemați la formalitățile de check in (sau, mă rog, se urlă după ei).

2. Managementul traficului sau despre cum trebuie să te supui pentru că managerul a lucrat

Un domn destul de corpolent, autorul chemărilor de mai sus, se plimbă țanțoș în cei 50 cm2 de spațiu rămas între două benzi de dirijare a traficului de pasageri. Mai trec minutele și se aude un nou nume de oraș. Deduc că încă un zbor stă… să plece.

Pasagerii de la coadă murmură, Moise despică din nou marea, câțiva oameni trec. Nefericiții cu zborul mai târziu stau.

Un pasager se revoltă, firește. Și vine și răspunsul, halucinant, românesc, din abisurile mentalității că fiecare problemă nu are o soluție, ci numai o cauză identificată printr-un studiu! Nu citez, că memoria mea nu e atât de bună, ci parafrazez. S-au făcut studii de managementul traficului și aceasta este soluția cea mai bună: o singură coadă și pe măsură ce se apropie zborul, sunteți chemați cu prioritate.

Mai zi ceva, dacă ai ce! Este momentul acela când îți aduci aminte de creativitatea lexicală a invectivei în română. Ai putea continua minute în șir, fără repetiție, dar la ce bun?

Un străin se revoltă și devine lider ad hoc al mulțimii amorsate deja și pe punctul de a exploda. În engleză și cu portofelul în mână i se adresează domnului, cum că îi dă „fifty ron” să plătească pe cineva sa despice coada pe zboruri că poate merge mai repede. Oamenii zâmbesc amar, corpolentul se blochează. Prin ochelarii săi se întrezărește perplexitatea. Nicio vorbă, nu tu în română, nu tu în altă limbă. Nimic, tăcere asurzitoare și din partea lui, și din partea cozii care aștepta o reacție. Se întoarce cu spatele la străin și își vede de treabă. Adică, supraveghează duduile de la ghișee. Nu trece mult și urlă iar numele unui oraș.

Ce nu am spus încă este că pe parcursul celor vreo 90 de minute cât am stat la coadă ghișeul 43 a fost constant închis. Probabil că tot managementul traficului decisese că dacă un număr dispare din cele 8 anunțate, nimeni nu va băga de seamă. 

3. Oricum nu știe stânga ce face dreapta

În fine, trece timpul, scap de geantă, mă rog de coada de la securitate să mă lase și pe mine să trec. Mă ironizează oficialul de la capătul cozii, care probabil e angajatul aceleiași companii care îi are pe toți cei ce mișună prin aeroport până treci de filtru, spunându-mi că trebuia să vin mai devreme. Am impulsul să îi spun că nu puteam veni cu o zi înainte, ca la coada de la lapte de cum 30 de ani. Tac pentru că scopul e să trec și eu de „securitate” și să fug la îmbarcare. Trec, fericit, și de controlul pașaportului și ajung la ochii mari ai domnișoarei de la poarta de îmbarcare. Îmi cer scuze că am întârziat, după mine mai aleargă cineva, și îi spun de problema de la check in, ce-i drept, și eu așteptând cam mult de niște ochi blânzi. Ea îmi răspunde că nu e nicio problemă despre care să știe. Nu merită efortul de a-i spune ce e dincolo de securitate. E în lumea ei… Urc în cele din urmă și plec.

4. Să filosofăm

Experiența Stockholmului, cu tot cu conferința la care am fost, mă face să cred că trebuia să existe un rit de trecere cu o dezagregare dureroasă pentru a beneficia de statutul nou și vremelnic din lumea cealaltă a Europei. Dar la întoarcere, aceeași blestemată ritualitate, de agregarea, de această dată, mi-a râs știrbă în față. La 30 de grade, într-o zi de august, suntem preluați de un autobuz, probabil ceva mai în vârstă decât toți călătorii dinăuntru, fără fir de aer condiționat și cu un șofer cu o obezitate abdominală accentuată, tricou mulat care se termina puțin sub ombilic, blugi cu talie joasă și adidași albi. Nu am în fața ochilor decât șoferul… Dar nu pe-al nostru, ci pe acela al lor… Cu cămașă albă și cravată în culorile companiei care asigura transferul la aeroport…

Îmi vine în minte clișeul cărții de vizită. Cum de poate un aeroport să ofere asemenea servicii în condițiile în care un călător (de data asta, nu are importantă care e originea lui) se așteaptă la un pic mai mult decât să treacă printr-o autogară de provincie și să meargă cu mai mult decât o rată de acum 50 de ani din care lipsește numai o damigeană cu vin și o rață vie dintr-o pungă de-un leu, legată la gură?

Costă probabil prea mult un autobuz cu aer condiționat, prea mult o uniformă decentă pentru un șofer al acestui autobuz, prea mult să deschizi ghișee de check proporțional cu numărul de zboruri pe care le știi, prea mult să te porți normal cu pasagerii care, până la urmă, te plătesc prin taxele de aeroport?

Dar dacă așa a decis managementul de trafic! La noi, vinovatul clasic era sistemul. Funcționarul cu mânecuțe, depășit fiind de o problemă, replica în mod constant că programul, calculatorul, sistemul nu îl lasă să facă o oarecare operațiune. Se pare că sistemul iese și el la pensie, după o istovitoare carieră. Însă îi ia locul un nou angajat, la fel de bine instruit, dispus să încaseze toate bobârnacele impotenței generalizate: managementul. Impersonal, amorf, schizoid ca un caporal de miliție decerebrat și la fel de intangibil ca sistemul, dar soluție pentru toate. Noi nu gândim, noi muncim, managementul gândește.

Pensie plăcută, sistemule, serviciu ușor nou angajatule management!

P.S. Am zis să fac plângere la Romanian Airport Services, dar am citit articole despre proprietar. În România de acum, o plângere pentru situația indurată nu are niciun rost! Farewell Romania, Welcome to Romania. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Adevărul e că în perioada de vară terminalul de la plecări pe aeroportul Otopeni este supraaglomerat. Acest fapt însă nu scuză în niciun fel managementul defectuos, în planul comunicării și totodată în acela al pregătirii profesionale în exercitarea sarcinilor de serviciu, al unora din angajații aeroportului. Voi relata, în continuare, o experiență avută la acest aeroport, nu cu mult timp în urmă, la formalitățile de plecare din Romania a doi copii (9 și 11 ani), copii cetățeni germani, cu pașapoarte germane, veniți pentru o scurtă vacanță la bunici (sunt unul dintre ei) în Romania. Compania de transport TAROM; Bilete dus-întors, inclusiv taxa de însoțitor, procurate la o agenție din Frankfurt; Asiguri date la sosirea copiilor, de către însoțitorul Aeroportului, că nu sunt necesare la întoarcere niciun fel de alte formalități, doar completarea unui formular.
    La întoarcere, după ce găsim cu dificultate ghișeul unic la care se face chec in-ul, un tânăr amabil verifică pașapoartele copiilor , îmi cere să completez formularul ( în picioare, fără niciun suport pe care să așez hârtia), preia ambalajul de cală, și ne oferă tichetele de îmbarcare. Ne cere să ne deplasăm undeva, lângă un panou și să așteptăm persoana care urmează să preia pe cei doi copii. Până aici totul OK. Ce a urmat însă m-a determinat să scriu aceste rânduri aici.
    Ne ducem la locul indicat și...așteptăm. După cca 1/2 ore apare, o persoană de sex feminin, care ne abordează astfel:
    _ Voi sunteți cei ce călătoriți și așteptați să vă preia un însoțitor? -Da, răspund! _ Actele vă rog! (pe un ton de jandarm venit să preia suspecții pe care să-i conducă la secție) - Ce acte, întreb și arătăm tichetele de îmbarcare, cotrobăind și după pașapoarte... -Aveți procură de la notariat? Ce procură, acești copii sunt cetățeni germani, au pașapoarte, bilete etc, toate au fost verificate la ghișeul.. uite-l colea! - Stați să verific zice ritos, și se îndreaptă spre un telefon agățat în perete. În acest timp, copii se uită mirați și speriați, neînțelegând exact ce se întâmplă. - Ce nu e în regulă cu noi? Am greșit cu ceva? Nu am timp să le răspund. Pseudo jandarmul revine și sec declamă: eu am mai rămas cu niște copii să mă descurc cu ei aici în aeroport, așa că nu mai comentați atâta...că nu cunosc procedurile.. că mă comport inacceptabil... Hai! le spune copiilor și pleacă spre liniile de control corporal. Rămân descumpănit, am sentimentul că persoana jandarm are cu totul altă meserie decât ce de însoțitor de copii, și mă încearcă un sentiment de nesiguranță cu privire la securitatea celor doi copii. Văd un domn în uniformă de oficial al aeroportului, și încerc să aflu cine e cea care a preluat copiii. _Nu știu domnule, eu am alte sarcini aici, și îmi întoarce spatele. Stau în aeroport până decolează Taromul spre Frankfurt. Întors acasă, citesc despre serviciile de transport aerian al copiilor, practicile altor companii din lume. Este relativ larg practicat zborul minorilor neînsoțiți de adulți (părinți). Alte companii nu percep taxe de însoțire a minorilor; le mai oferă și un pachet de obiecte specifice vârstei pentru petrecerea activă și plăcută a zborului. La Tarom plătești 40 de euro de copil și de cursă (140 euro în cazul de față) și ai parte de tratamentul descris. Accesez pe internet situația financiară a companie noastre naționale TAROM. În ultimii cinci ani rapoartele financiare consemnează sec , anual, între 100 de milioane și peste 400 milioane pierderi! Deși plătesc de trei ori Taromul, o dată bilet întreg dus-întors, apoi taxă de însoțitor, și la urmă și pierderile anuale în calitate de contribuabil la bugetul României, am parte de serviciile descrise în acest text. Credeți că o mică, deloc minoră, contribuție la dezastrul financiar al Taromului o are și "însoțitorul jăndar" din această, din nefericire, absolut reală și autentică întâmplare?
    • Like 0
  • rcc check icon
    Si totusi in toate aeroporturile "civilizate" pe care le-am vazut este aceeasi organizare. O singura coada care serveste mai multe ghiseuri. Mi se pare normal, nu trebuie sa te gandesti, sa "bunghesti" coada mai rapida. Ar trebui sa mai renuntam la tacticile astea romanesti. E drept, in cazul lor spatiul este si bine gandit pentru asa ceva. Iar domnul cu engleza care a invatat sa dea spaga, bravo lui, Mare surpriza insa - si pentru mine - ca nu a mers.
    • Like 0
  • Sunt de acord că la aeroportul bucureștean trebuie făcute unele îmbunătățiri între care cea mai importantă ar fi realizarea unui culoar de tranzit pentru pasagerii care schimbă avioanele. De asemenea, cred că mai sunt câteva lucruri de făcut în privința semnalizării și administrării fluxului de călători, dar comparativ cu aeroporturile din Varșovia, Praga sau chiar Viena, aeroportul București îmi place mai mult.
    Eu am o altă problemă. Aeroportul din Cluj s-a dezvoltat enorm în ultimii ani. Din nefericire una din cele mai mari probleme este pista cea nouă, care a rămas la doi kilometri jumătate, iar pentru încă un kilometru nu au mai fost bani. Nu mai sunt bani pentru dezvoltarea transportului inter-modal la Cluj, nu mai sunt bani pentru dezvoltarea terminalului.
    De câțiva ani aeroportul Cluj este administrat de un director inimos, care a trecut Clujul pe harta Europei aviatice, care a făcut aproape imposibilul. A arătat că o instituție de stat poate fi administrată bine și că poate aduce avuție orașului. Dar nu se mai găsesc bani. la fel cum nu se găsesc bani pentru aeroporturile din Târgu Mureș, Oradea, Satu Mare sau Baia Mare. Sibiul sau Constanța se dezvoltă încet, mult prea încet iar aeroportul de la Brașov, ce se construiește, va supraviețui cel mai probabil de pe un an pe altul.
    În schimb se dorește construcția unui nou aeroport la București, asta în condițiile în care cel de la Băneasa și-a restrâns activitatea sau nici nu mai funcționează. Orașele din provincie au nevoie de legături rapide, de sisteme multimodale sau poate chiar aeroporturi. Între Cluj și Târgu Mureș pe cale ferată sunt cca.120 de kilometri. Un tren modern acoperă distanța asta în jumătate de oră, la fel de la București la Brașov, circa 150 km., în 45 de minute. Poate că în acest fel se va optimiza și alocarea banilor pentru aeroporturi. Pentru a merge de la Tg. Mureș la Madrid ar fi mai simplu să se facă una sau două curse zilnice care să deservească atât Clujul cât și Tg. Mureș iar legătura să se facă cu trenuri moderne iar formalitățile de check-in să fie făcute chiar în gara din Tg. Mureș..
    Drumul de la masterplanuri de transport la o infrastructură modernă se împiedică într-un kilometru de pistă la Cluj. Ce să ne mai gândim la trenuri de mare viteză sau sistem de transport inter-modal? Vise ce își iau zborul încetul cu încetul. Acestor vise nu le trebuie piste ca să decoleze din gândul nostru.
    • Like 1
  • Ecarulan check icon
    Cred ca studiul de management al traficului a fost realizat tot la Otopeni in vara asta: noi am avut parte de coada pentru toate cursele companiei la un loc la mai multe ghisee, si doua ghisee separate pentru primele doua curse ce urmau sa decoleze in dimineata respectiva, Un insucces terbil experimentul: vreo 20 de pasageri (cel putin) ai respectivelor doua curse au ramas in aeroport, avioanele plecand la timp, fara sa ii mai astepte, desi stiau despre ce cozi si debandada este vorba in aeroport. Un evenimnet special de altfel: zbourile low cost au plecat la timp, fara nici cea mai mica urma de intarziere!
    Banuiesc ca analizand datele acestui experiment, s-a constatat ca n-are rost sa prioritizezi nimic :D
    • Like 0
  • Mda ... acelasi lucru l-am intalnit in aeroportul din Creta, la fel si in Venetia, cam la fel in Luton, Londra dar na, noi stim doar sa-i criticam pe romani. In Londra nici macar nu au facut control la acte, cred ca era prima data in viata mea cand am vazut ca se poate zbura "cu nasul".
    • Like 3
    • @ Popa Mihai Cristian
      :) se pare că nu ai zburat suficient... că dacă o făceai nu mai erai uimit că britanicii nu ți-au controlat documentele (cu toate că 100% agentul de la poarta de îmbarcare a verificat pașaportul/buletinul).
      • Like 0
  • Wizz air e cea mai varza companie lowcost, pana si la zborul de Dubai au doar 1 (UNUL) singur ghiseu de check-in, la zborul de noapte catre Bucuresti daca ajungi cu 3 ore inainte s-ar putea sa nu stai la coada dar nu e garantat. Diferenta e ca aeroportul nu se compara nici in vise cu Otopeniul. Oricum, nu zbor cu ei, prefer Fly Dubai unde daca faci check-in online ai prioritate la boarding pass (mai pe romaneste, nu mai stai la coada , nici in Dubai nici in Otopeni si te duci cu bagajele la ghiseul de priority/business class). Dar diferenta de pret .. wizz 150 euro de persoana, Fly Dubai 350 si un pic. Nu mai spun ca anul trecut in preajma Craciunului as fi vrut sa vin acasa, iar WizzAir oferea un round trip pentru 2 persoane cu "modica" suma de 8300 de lei, pe cand la Fly Dubai in aceleasi date costa 4700. Inteleg disperarea pentru ca sunt sarbatori, dar in halul asta ?
    • Like 0
    • @ Radu Andrei Malica
      rolul companiilor, chiar și a celor aeriene, e să facă bani, iar legea le permite să-și ajusteze prețul în funcție de cerere, la fel cum o fac toți operatorii aerieni, și nu numai, din întrega lume :)
      • Like 0
    • @ Radu Andrei Malica
      rcc check icon
      La wizzair faci checkin online. Daca ai bagaj de cala e mai complicat probabil. In schimb sunt mereu foarte multumit cu zborul. In avion lucrurile sunt foarte bine puse la punct si e chiar si o atmosfera placuta.
      • Like 0
  • (1) formalitatile de security check cind faci drop off sunt necesare si iau la fel de mult ca si cum ai face un check in normal pt ca astia trebuie sa stabileasca identitatea pasagerului si sa puna intrebarile referitoare la continut...asta se face pe orice aeroport doar ca in Ro organizarea e proasta
    (2) ma mir ca nu ai sesizat debandada la coada la controlul bagajelor de mina cauzat in special de prostia pasagerilor care circula...doar cind circula spanioli mai vezi niste prostovani la fel de mari ca romanashii nostri (dintre toti europenii)
    (3) ce zici de trambalajul pasagerilor cind te intorci inapoi? si tampitzii astia vin cu autobuzul, fac o tura aproape completa a terminalului dupa care te basculeaza in fund la taxatoate...ca deh...la 3 noaptea mai tre sa alergi un kilometru ca sa iesi din aeroport.
    aaa.si ultima chestie...ca ziceai de zborul de tel aviv... pasagerii aceuli zbor sunt mai tampitzi ca romanasii...astia vin cu juma de ora inainte de decolare, cu valizoacele dupa ei...checkinul e inchis dupa care dau sa trreaca prin serucity check cu bagajul de cala pt ca imbecilii au chefuit prea mult noaptea si le-a fost greu sa se scoale.... dupa care lasa-i in fatza...avionul intarziat o ora etc...dar au o scuza...nu sunt europeni
    • Like 0
  • Autorul e dotat cu mult talent scriitoricesc, asa ca am citit cu placere ce scrie.
    Numai ca eu nu am intalnit niciodata la Otopeni o situatie similara. Si calatoresc destul de des cu o companie law cost.
    • Like 0
    • @ Tudor Bucur
      Numele companiei il mentionez acum, separat, nefiind sigur ca e oportun sa o fac. Calatoresc, asa cum am zic, cu o companie law cost de care sunt foarte multumit si aceasta e Blue Air iar la imbarcare nu am intalniti niciodata situatii similare.
      • Like 0
    • @ Tudor Bucur
      Fara sa vreau sa te contrazic, vreau sa mentionez ca am recunoscut imediat situatia si ghiseele (yes, Wizzair, I'm looking at you).

      Am trecut prin exact aceeasi experienta, 17 august 2018, ajuns la 04:45 la coada si am stat doua ore pana a ajuns si rândul zborului de Bruxelles sa fie 'strigat'. Initial numai doua ghisee erau deschise, dupa care s-au mai adaugat înca doua.

      La poarta, dupa ce mi-am cerut scuze si am explicat, mi s-a raspuns 'da, stim, este la fel in fiecare dimineata'. In consecinta avionul a plecat cu vreo 40 de minute întârziere.
      • Like 1
    • @ Tudor Bucur
      motivul stii care e? ca blue air e companie romaneasca, si romanashii (blueair/tarom) nu se pot trezi la 4 ca sa decoleze la 6...ci pleaca asa dupa 7/8...pina la ora aia vinzoleala din aeroport a trecut
      • Like 1
  • mike mike check icon
    Cum sa faca mizeria asta de companie Romanian Airport Services investitii in autobuze decente cand trebuie sa asigure salarii indecente pentru angajati? Armata de functionari de la Otopeni trebuie tinuta pe bani grei, nu-i asa?
    • Like 2
  • După o altă experiență proastă vineri care a urmat unor alte experiențe proaste pe aeroportul Otopeni, am decis să încep un proiect pro bono de îmbunătățire a singuranței și calității pe aeroportul Otopeni din București.

    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10212464187747560&set=a.1558203402840&type=3&theater
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult