Pandele și Firea. O familie de primari peste două milioane de locuitori

Primarul (ori CEO-ul într-o corporație) nu există de sine stătător. El trebuie sa fie în mijlocul oamenilor/echipei, să înțeleagă, să asculte; și de-acolo, din mijlocul lor, să se ridice precum un elicopter pentru a seta direcția în interesul organizației și a inspira prin exemplul personal, iar apoi a coborî iarăși ca un elicopter în mijlocul mulțimii și a pune osul la treabă.

Scriam articolul de mai jos inainte de alegeri(pe blogul hoinar-de-regie-veche) "inspirat" tocmai de circul vizionat in Voluntari. Astazi se confirma si valideaza spirtitul si in Bucuresti.

"Pe vremea Imperiului Roman poporul era dominat cu paine si circ. Astazi este suficient doar circul"

O vedem de câteva decade în politică, administrație, la TV, în „presă”, pe stradă. Oamenii nu au dinți în gură, nu au premise palpabile de viitor, dar rezonează (votează) cu gura umedă când le spoiește unul gardul, le face un parc, plantează trei flori și cinci beculețe, behăie două trupe de mâna a șaptea la zilele orașului și basculează patru mici cu scobitoarea expirată la “evenimente”. Așa s-au câștigat alegeri și s-ar putea să se mai câștige încă.

Desigur că spațiul verde este important, contează și aspectul localității în care viețuiești, iar voia bună ne place, place, place. Totuși, ce-ar fi să nu ne mai mulțumim doar cu “show-ul”? Să privim mai în adâncime și să cerem (votăm) și acțiuni care să creeze ocazii pentru câștigarea de “pâine” sățioasă și onestă? Ce-ar fi să ridicăm privirea dincolo de nivelul mental de “îi gospodar maică”, “uite ne-a făcut parc”, “a furat dar a făcut și pentru noi”, “a asfaltat”… Străzile asfaltate (funcționale) sunt o condiție primară a erei în care trăim, nu este nimic mirobolant aici (iar fonduri pentru asfaltare există, chiar fonduri europene pentru dezvoltare regională/rurală)…nici nu mai are sens sa forăm în subiect că (aproape) invariabil orice asfaltare se lasă și cu “foloase” pentru cei ce o fac.

Deci ce atâta emfază pe tema “am asfaltat” ? E în fișa postului ca administrator al unei localități.

Treaba cu parcurile la țară mi se pare “crema” circului, o prestidigitație care ar fi chiar amuzantă dacă nu ar fi atât de străvezie. La țară parcul este cumva redundant căci acolo viața în sine presupune deja verdeață, pomi, flori, pădurice, islaz, aer liber, trafic redus; E binevenit și un parc, nimic de zis, dar după ce chestiuni importante de funcționalitate se vor fi rezolvat înainte. Pentru a sta la umbră în acel parc și a-și delecta endorfinele, mai întâi oamenii au nevoie de consistență în localitatea în care trăiesc. Au nevoie de locuri de muncă, de utilități, de o bază educațională la un anumit standard ca să spere că există viitor pentru copiii și nepoții lor (ca și cei plecați de voie sau de nevoie la muncă în alte zone să se reîntoarcă cu convingerea (sau măcar speranța) că vor avea un trai decent back home). Le trebuie un cadru în care să își poată valorifica ceea ce produc sau ne dă văcuța nouă: lapte, carne, brânză, ouă, cereale, legume, fructe, lemne, lanțe, țeve, nasturi, șireturi de adidași…au nevoie ca administrația locală să funcționeze ca un partener în relația cu ei; să îi ghideze/învețe/ajute, să creeze “terenul fertil” în care sa poată crește omul din comunitate.

Ehe, e de muncă! Și e muncă de-aia ”cărămidă cu cărămidă”, nu e vizibilă și spectaculoasă precum un parc, un concert cu lăutari, sau o aducere de moaște (cele mai multe vii și bâțâind pe scenă)

Sindromul „miezului”

Apoi circul devine și mai grețos când dresorul șef își atribuie toate meritele. În poza din imagine este doar un exemplu (ceva adus „la inițiativa primarului„, și desigur întâmplator în plină campanie electorală). Probabil că sunt multe altele în țară. Când e ceva lăudabil (votabil) acel bine l-a făcut primarul; când e de rău, e de vină “consiliul ostil” sau oricine altcineva din jur, nu el, nu miezul (similar se întâmplă și în multe companii, de stat sau private/multinaționale; prea multa atitudine de tip “miez”, la orice nivel…în fine, asta cu egocentrismul e poveste lungă și adâncă). Primarul reprezintă o instituție – Primăria. Primarul nu a făcut în nume propriu șosele, parcuri sau zilele orașului. Că nu a plătit din pușculița lui. A plătit din banii primăriei (adică tocmai ai oamenilor cărora le flutură acum paranghelia sau parcul pe la nas). Primarul (ori CEO-ul într-o corporație) nu există de sine stătător. El trebuie sa fie în mijlocul oamenilor/echipei, să înțeleagă, să asculte; și de-acolo, din mijlocul lor, să se ridice precum un elicopter pentru a seta direcția în interesul organizației și a inspira prin exemplul personal, iar apoi a coborî iarăși ca un elicopter în mijlocul mulțimii și a pune osul la treabă.

M-am săturat de “gospodari” și de “one-man show”. E vremea sa căutăm vizionari, specialiști și oameni de echipă care în formula optimă să planifice sănătos și să execute. Să facă lucruri consistente, să construiască piloni spre viitor dincolo de spoirea gardului și entertainment.

Ma duc la vot și un lucru știu sigur: Voi vota candidatul care este cel mai puțin “plin de el” și mai mult plin de lucruri concrete, fie ele și mărunte și nespectaculoase, dar care îmi dau un dram de încredere și speranță că votul meu nu e în van și există viitor civilizat în țara mea.

https://hoinar-de-regie-veche.com/2016/06/02/pe-vremea-imperiului-roman-poporul-era-dominat-cu-paine-si-circ-azi-e-suficient-doar-circul/

Bravo ei, sunt mândră că o femeie a bătut atâţia bărbaţi de le-a sunat apa-n cap! Mă bucur mult pentru toate femeile din politică, indiferent de partid, care au reuşit să câştige. Văd un comentariu mai jos referitor la nu ştiu ce dosar penal - nu am auzit ca vreunul din cei doi să aibă aşa ceva, dar poate se referă la dosarul lui băsescu de şantaj şi ameninţare, reclamat fiind de Gabi Firea.

Nu pot a cred ca suntem in aceasta situație,nu știu cum o persoana care are dosar penal poate candida si sa mai si câștige,e strigător la cer...deci,aceasta țara e ca si pierdută,nu mai am nici o speranța

Interesant articol.