Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Paște pustii

● Liderul Partidului Liberal, Orban, și-a făcut socoteala să grebleze niște voturi de la ortodocși. Liderul Partidului BOR, Daniel, vrea să nu piardă închinători.

Niciunul nu a avut în minte, ca să nu mai vorbim de suflet, oamenii, viața și moartea lor. De aici cârdășia profitabilă între Patriarhie și MAI.

● Starețul ratat de la Interne, M. Vela, zice că are el informații cum că primarii PSD se pregătesc să mâne cetățenii de Paște la biserici pentru a provoca „mici evenimente gen 10 august”. Păi, așa zicea și Dragnea, că are el informații că pe 10 august e lovitură de stat – dovezi, canci, ca și Vela.

Dincolo de asta, sinapsele pârâie. Să scuturăm bine din cap și să judecăm: pe 10 august 2018, în Piața Victoriei, s-au adunat, fără să fie aduși de nimeni, manifestanți care au protestat pașnic, drept răspuns fiind bătuți și gazați de jandarmii conduși de PSD. Acum, zice răspopitul Vela, PSD aduce oamenii, iar jandarmii mei o să-i bată și o să-i gazeze, uite de ce era nevoie de protocol...

După ce președintele Iohannis i-a făcut cu ou și cu oțet pe el și pe Orban, Vela a ieșit cu protocolul reșapat. Nu anulat, cum a spus președintele. Poate că soluția cea mai bună era să declare, aidoma unui predecesor al său în fruntea Internelor: „Am fost un dobitoc”.

● Am lăudat până acum conducerea BOR pentru că a acceptat și promovat măsurile de distanțare socială și izolare luate de stat. Prost am fost. Să cred că s-or fi gândit să-i apere de moarte pe credincioși și pe cei fără de credință, pe oameni. Acum, Patriarhia decretează că toți cei care nu primesc „cu recunoștință tăcută” trocul popi-polițiști nu pot fi decât „ideologi anticreștini de serviciu”.

Adică, președintele Iohannis e ideolog anticreștin? Ministrul Tătaru e ideolog anticreștin? Doctorul Rafila? TToți specialiștii care fac apel la menținerea regulilor de izolare? Polițiștii care s-au infectat și urmează să se infecteze? Milionul de români catolici care au stat de Paște departe de biserici, milioanele de români ortodocși care vor aprinde o lumânare la ei în casă, cu Iisus în suflet, sunt ideologi anticreștini de serviciu, băi, tartore Daniel?

● Ce sens are să livrezi lumina acasă la oameni cu Poliția? Lumina Învierii înseamnă lumânare, brichetă, chibrit? A lua și a da lumină presupune o comunitate de credincioși aflați împreună, care își trec unul altuia duhul lui Hristos.

Dacă asta nu se poate, atunci mai bine rămâi singur cu tine și cu Mântuitorul.

● O curiozitate mai am: câte apeluri la 112, nu din cauză de covid, ci din cauză de îndopat cu miel ca un porc, se vor înregistra de Paștele astea pustii?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Sergiu Balaban

Trăiesc în Italia de mulți ani. Eu poate nu am simțit umilințele altor români, nu am fost dat afară dintr-un magazin, nu mi s-a trântit ușa în nas, nu mi-a spus nimeni direct „pleacă de unde ai venit”. Însă au fost multe gesturi, multe propoziții spuse pe jumătate, multe zâmbete care nu erau chiar zâmbete. Lucruri mici, aparent inofensive, dar care te așază la locul tău fără să ridice tonul. foto arhiva personala a lui Sergiu Balaban

Citește mai mult

Sursa foto: Asociatia KinetoBebe

„Drepturile persoanelor cu dizabilități sunt considerate un lux pe care România nu și-l mai poate permite”, povestește cu amărăciune mama unui copil neurodivergent care de peste 20 de ani face tot ce e omenește posibil, uneori și imposibilul, pentru acești copii și aparținătorii lor.

Citește mai mult