Era obiceiul ca în dimineața Duminicii Învierii, copiii să meargă din poartă în poartă și să strige „Hristos a înviat!”, iar la acest anunț minunat mirenii după ce răspundeau cu Adevărat a înviat, îi răsplăteau pe copii cu un ou roș, ori o prăjitură, ori o bomboană sau fruct. (Foto: Klaus-Dietmar Gabbert/ AFP /Profimedia)

Sunt (mai ales) trei secvențe la care m-am gândit în Săptămâna asta, a Patimilor. (Foto: Mircea Radu)

În fața ecranului nu miroase a tămâie. Pereții nu sunt pictați în sfinți. Geamurile nu au culoare și chip. Cântările nu se revarsă cu ecou mistic direct în suflet. Vocile nu au profunzime. Trăirea poate nu are adâncime. Dar lumânarea pâlpâie la fel, avidă de speranță. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Cred că suntem un popor care trebuie să se găsească, neavând prea multe de regăsit. Mulți dintre noi, în aceste zile, ne rupem sufletul, dar și trupul, într-o realitate bipolară, țopăind frenetic între preaplinul sacoșei din Piața Obor și umplerea inimii cu Lumina Sfântă adusă din exterior.

Liderul Partidului Liberal, Orban, și-a făcut socoteala să grebleze niște voturi de la ortodocși. Liderul Partidului BOR, Daniel, vrea să nu piardă închinători. Niciunul nu a avut în minte, ca să nu mai vorbim de suflet, oamenii, viața și moartea lor. De aici cârdășia profitabilă între Patriarhie și MAI.

„Acești oameni striviți de program, oameni care realmente nu pot respira normal din punct de vedere spiritual, sunt evident oameni care se vor bucura în mod deplin, fără niciun fel de rezervă de înțelegerea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este decât părintele acela care iradiază dragoste și care îl așteaptă pe fiul risipitor”, spune Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

Nu încerc să conving pe liberi cugetători sau pe atei de nimic. Îi rog doar să fie îngăduitori. Știu că Republica nu e o platformă de predici :) . Las la o parte mielul, ouăle vopsite și tot arsenalul culinar.