Am ieșit dintr-una din secțiile de votare din Birmingham la ora 19:30, ora Angliei. Pe trepte, oameni zâmbind, urcau și coborau, unii votasera, alții mergeau să o facă. Departe de drama care s-a desfășurat aici în mai, la europarlamentare, cu sentimentul că facem istorie, că lucrurile intră pe făgaș. În țara, votul s-a încheiat. Se anunță rezultatele parțiale și, așa cum am sperat, PSD pierde. Se fac declarații.
Mi-am făcut timp să le ascult. De o parte, un președinte timid, surprins aproape de încrederea nou acordată. Am apreciat discursul pe care l-a ținut și faptul că am văzut în felul în care a vorbit o creștere și accentul pus bine pe oamenii fără de care nu ar fi existat un al doilea mandat. M-a neliniștit prezența celor din jurul președintelui, o prezență slabă, întinată și inegală. O imagine pe care nu mi-o doresc pentru o “Românie normală”, așa cum o numește domnul președinte. De cealaltă parte, o declarație gravă, ton potrivit momentului, și un discurs clar, logic cu o abordare rațională. Îmi este clar că doamna Viorica Dăncilă învață repede și pune în practică cele învățate cu încredere și un oarecare aplomb. Chiar dacă nu este alegerea mea, nu pot să-mi permit să nu recunosc elementele unde se înregistrează progres. Este vital să înțelegem ambii candidați pentru a ne putea pregăti pentru următoarele etape, mă refer aici la alegerile parlamentare și locale din 2020.
Aștept un moment pentru a privi în jur înainte de a coborî treptele. Majoritatea votanților pe care îi cunosc în Marea Britanie au votat cu sete. Au îndeplinit o nevoie de a fi cetățean cu normă întreagă într-o țară europeană. Dimensiunea Brexitului nu a făcut decât să exacerbeze acest lucru pentru o parte dintre noi, cei care suntem aici de mult timp și ale căror drepturi au fost încălcate de două ori la europarlamentare: scandalul cozilor și lipsa de acces la europarlamentarele românești și lipsa de acces sau îngreunarea acestuia la europarlamentarele britanice. Poate acesta este motivul principal pentru care diaspora română din Marea Britanie a votat atât de consecvent și cu o prezență atât de mare față de alte țări cu populații românești mai mari. Înțelegem ce înseamnă să fii văzut ca “monedă de schimb”, cetățean de rangul doi cum spun britanicii. Dar să nu divagăm.
Presa vorbește despre “victoria președintelui Klaus Iohannis”. Cuvântul “victorie” în acest context îmi pare nepotrivit din două motive. În primul rând, dacă există victorie, aceasta este a oamenilor care s-au implicat. De la cei care au ieșit din casă și au mers la vot, la cei care s-au organizat pentru ca cetățenii să aibă condiții de vot decente.
În al doilea rând, este mai degrabă vorba de pierderea celuilalt candidat. Cuvântul “victorie” nu poate fi asociat cu președintele Iohannis. Cel puțin, nu pentru moment. Un lucru pe care de altfel, îl recunoaște și dânsul în declarația pe care a dat-o imediat după rezultatele parțiale. Presa ar trebui să înțeleagă această nuantă si să o preia și în felul în care dialoghează cu cetățenii (în interviuri și dialog) și în felul în care relatează lucrurile (prin articole și analize).
Uitându-mă la rezultatele obținute de cei doi candidați, aș trage câteva concluzii simple.
În primul rând, este important să înțelegem contextul în care s-au obținut rezultatele în zona noastra. Secțiile de vot au fost confirmate la aproximativ mai puțin de o luna înaintea primului tur de scrutin. În zona noastra si nu numai, informația a ajuns la populație cu greu, comunitățile fiind dispersate. Pe lângă acest lucru, umilința europarlamentarelor a avut un impact destul de puternic, descurajând participarea și/sau implicarea în viața politică sau civică. Chiar și în acest context, participarea în turul întâi a fost mai mare decât în anumite județe din România. În turul doi, s-a înregistrat o creștere netă de 37% față de primul tur. Concluzia mea este că orice schimbare în această zona la parlamentare sau locale trebuie făcută din timp și cât se poate de pragmatic, asigurându-se o continuitate pentru a capitaliza încrederea câștigată. Este esențial să înțelegem diferențele între tipurile de alegeri pe care le avem la dispoziție și să structurăm oferta pentru alegători în consecință, singurele variabile rămânând referendumurile.
În al doilea rând, se impune o reformă și o restructurare profundă a partidului de guvernământ. În diaspora, ne dorim în primul rând integritate. Este principiul de bază pentru care majoritatea dintre noi am ieșit în stradă. Și motivul secundar pentru care Klaus Iohannis nu poate fi considerat victorios în aceste alegeri (asocierea cu un partid care nu este perceput ca fiind integru). Reamintesc ceea ce am scris pe 30 octombrie 2018: “E dificil să păstrez o imagine curată și integră atâta timp cât picioarele îmi sunt încălțate într-o pereche de pantofi mânjiți, scâlciați.” La parlamentare și locale, această imagine va conta enorm.
În al treilea rând, este vital să înțelegem că PSD a pierdut o bătălie. Dar și-a consolidat baza de alegători și… este foarte clar că au o structură organizată, unită, construită pe interese comune și o strategie pe termen lung. Lucru care nu poate fi spus despre partidele de opoziție. Că aceste lucruri nu au nimic în comun cu integritatea este altă poveste. Știu că este foarte simplu să râdem și să glumim. A ne culca pe-o ureche crezând că PSD a fost învins, în acest moment ar însemna să repetăm trecutul.
Și nu în ultimul rând, dacă la prezidentiale diaspora a beneficiat de șase luni de zile în care să alerge mai ceva decat un atlet la cursa de 100 de metri pentru a-și asigura condiții decente de vot, alegerile locale sunt pe 7 iunie 2020, parlamentarele încep pe 29 noiembrie. Avem la dispoziție aproximativ 5 luni și respectiv 12 luni (timp în care sunt și sărbătorile de iarnă, respectiv vacanța parlamentară) pentru a ne asigura că suntem reprezentați corect și vocea noastră se aude și contează în aceeași măsură cu a celor de acasă, în parlamentul României.
Pentru locale, mă gândesc serios să-mi iau bilet și să merg acasă. Și ca mine gândesc mulți. E poate un al treilea motiv pentru care se sărbătorește modest “victoria” acestor alegeri. Conștientizarea faptului că “mai este mult până acasă” și oricând ne putem rătăci.
Și totuși, în seara aceasta, voi merge și voi ridica un pahar în cinstea celor cu care am gândit și muncit toate acțiunile care au dus la rezultatele acestor alegeri. Merităm cinci minute de respiro. De mâine, it’s business as usual.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dacă PNLul nu schimbă legea blătuită în 2015 care ia dreptul de vot la 5 milioane de cetățeni la o prezență ca acum PNL + USR vor avea maxim 3-4 milioane de voturi, PSDul tot atâta și restul sateliților cam 2 milioane, deci șanse maxime la USL 2 ori o majoritate fragilă.