Unul din cei mai înfocați admiratori ai cărților mele a fost nenea Ilie Tudor, fost deținut politic. La 88 de ani a făcut un drum până la Cornu Luncii să ne cunoaștem. Era fenomenal când povestea, când râdea, când depăna amintiri...
În ultimii ani din viața și-a făcut obiceiul să mă sune în fiecare seară aproape și să vorbim puțin. Îmi povestea uneori despre viața de deținut politic. Nu o făcea cu ură, cu furie, cu sete de răzbunare. Lăsa impresia povestind că vrea să lase mărturie despre ororile de atunci. Îmi sunt limpezi în memorie toate poveștile lui.
Astăzi mi-am amintit de o poveste pe care mi-a spus-o și nu știu de ce am plâns amintindu-mi... Nu e despre viața de deținut politic, ci despre ceva ce i s-a întâmplat la câțiva ani după revoluție, în plină democrație. Nea Ilie era în fața unei librării. Privea prin geamul ei. S-a oprit lângă el un bărbat și îl privea lung. L-a recunoscut și a tresărit. Era unul din securiștii cu care a avut de-a face între anii 1958-1964, cât a fost deținut politic. Acum era îmbătrânit, gârbovit, o umbră a zbirului ce a fost cândva. Nenea Ilie, deși bătrân, deși mergând șchiopătând de la bătăile la tălpi îndurate, era foarte vertical și tânăr.
Nea Ilie a murit la 92 de ani, dar a murit tânăr. Spiritul lui era tânăr; era genul acela de om ce nu îmbătrânește.
- Ce bine arăți! a exclamat fostul securist gârbovit, apoi a adăugat cinic privindu-l pe nenea Ilie cu mirare: V-am conservat noi bine în pușcărie! Ți-a priit!
Nu îmi amintesc ce mi-a povestit nenea Ilie că i-a răspuns, dar îmi amintesc cât de senin povestea și uimirea cu care am întrebat eu:
- L-ați iertat!? I-ați iertat pe toți!?
- Da, fata mea, i-am iertat! Am iertat! Sunt creștin. Dar nu am uitat nimic... Nu pot uita... Și nu pot să-i iubesc... Asta e prea mult...
Nenea Ilie s-a stins ca o candelă. Nu e erou, nu e martir, nu e sfânt... E doar un OM ce a iertat...
...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Insa crestinismul iertator de care-au dat dovada, dupa chinurile indurate, ne-a adus pe noi, ceilalti, aici unde suntem.
NU ERA NIMIC DE IERTAT, crestinatatea se oprea la pragul peste care treceai cand intrai in sinistra institutie.
Trebuia strivit, calcat in picioare, tot ce-a insemnat securitatea ceausista, ziditi in puscarii pentru ani multi de temnita grea, nu iertati crestineste.
Asta pentru ca iertarea lui nea Ilie, cumulata cu lasitatea astorlalti ne-au nenorocit pentru generatii.
Si Ilici e inca viu!
In umbra marelui urs,
Dar ghearele v-au ramas
In orice-mbratisare,
Astazi doare sarutul pe obraz!"
Nicu Covaci - In umbra marelui urs