Pilda reintroducerii lupilor în parcul Yellowstone sau despre Trump, numai de bine

Foto: Guliver Getty Images

În copilărie, pentru a înțelege lumea în care trăim, părinții noștri ne învață întâi cuvinte separate, apoi propoziții simple, după care trec la lucruri mai complicate. Când ajungem la vârsta la care trebuie să avem un minim discernământ pentru a deosebi binele de rău, ni se spun povești, în care unele personaje sunt bune, iar altele rele. De cele mai multe ori, pentru a le transmite copiilor o stare de optimism și încredere în viață, în povești personajul pozitiv îl învinge aproape tot timpul pe cel negativ și restabilește armonia universală. Arareori o poveste arată lucrurile în cruda lor realitate, aceea că răul învinge de cele mai multe ori, și tot arareori li se spune copiilor că cel rău învinge tocmai pentru că nu are procese de conștiință și nu conștientizează răul pe care-l face.

Mulți oameni nu reușesc apoi în viața matură să depășească această gândire simplă, schematică, infantilă, în care lumea se împarte în oameni buni și oameni răi, această schemă extrapolându-se apoi la toate conceptele cu care vine omul în contact pe parcursul vieții. Religiile sunt bune sau rele, a mea fiind cea mai bună, bineînțeles, popoarele sunt bune și rele, poporul din care fac eu parte fiind cel mai bun, evident, rasele umane sunt bune sau rele, și așa mai departe. Niciun loc pentru nuanțe de gri în compoziția tabloului lumii.

Una dintre poveștile cu care au crescut generațiile secolului trecut este Scufița Roșie.  Personajul cel rău, lupul, chiar dacă la finalul poveștii, prin cea mai spectaculoasă și dureroasă cezariană din istorie, o redă lumii pe bunicuță și pe nepoțica ei purtătoare de scufiță roșie, a rămas mamiferul cel mai stigmatizat în conștiința ultimelor două secole, ajungându-se aproape la extincția speciei. Abia în ultimele decenii, observându-se gravele dezechilibre ecologice care s-au produs în timp din cauza dispariției lupilor din ecosistem, s-au luat măsuri pentru înmulțirea lor și pentru repopularea pădurilor cu beneficul carnivor. În parcul național Yellowstone, după reintroducerea lupilor, timp de 10 ani, a avut loc un adevărat miracol: s-a echilibrat numărul căprioarelor, care devastaseră toată mica vegetație, au apărut arbuști pe malurile râurilor, multă iarbă, multe păsări, castori, s-a redus eroziunea solului în apropierea cursurilor de apă și tot ecosistemul a avut numai de câștigat de pe urma introducerii lupului.

Cu toate astea, lupul continuă să fie în mintea multor oameni un animal rău, fioros, care abia așteaptă să prindă prin pădure un om, purtător de scufiță roșie sau de bască neagră, pentru a-i înfige colții în beregată. Gândirea magică și reducționistă a copilăriei nu i-a părăsit nici la maturitate și ei continuă să vadă lumea împărțită în buni și răi. Nu în fapte bune și fapte rele.

Am făcut această lungă introducere pentru a putea înțelege modul cum mulți semeni de-ai noștri se raportează la realitățile lumii prezente.

Una dintre aceste arzătoare chestiuni ale actualității este cea a alegerii președintelui Statelor Unite ale Americii, care a avut loc pe 3 noiembrie 2020. Televiziunile și internetul s-au împărțit în două tabere ireconciliabile, unii susținând că fostul președinte Trump a fost, în primul său mandat, încarnarea răului absolut pe Pământ, ceilalți susținând că el este salvatorul Statelor Unite, și chiar al omenirii, de la o dictatură globală.

Încercând să avem o poziție neutră, situându-ne în afara celor două opinii categorice, care nu lasă loc de negociere, să încercăm să analizăm faptele acestui om, care a ajuns să decidă viața unei bune părți a omenirii, din momentul când a ajuns în poziția de președinte al Statelor Unite ale Americii.

Televiziunile și ziariștii au speculat fiecare aroganță de-a sa, fiecare cuvânt nepotrivit, fiecare gest nepotrivit la context, subliniind că e un misogin, un mitocan, un rasist, un clovn și un lăudăros. Aici trebuie să amintim că el a fost mulți ani gazda unei emisiuni televizate, cu foarte mare audiență, în care rolul pe care trebuia să-l joace era acela de arogant și imprevizibil, pentru a menține atenția telespectatorilor și a-i ține captivi emisiunii, pentru a nu apăsa butonul telecomenzii ca să treacă pe alt canal.

El și-a menținut acest personaj și pe parcursul campaniilor electorale și al primului mandat, tocmai pentru a atrage atenția asupra sa și a nu avea discursuri plictisitoare, de la care oamenii să plece dezamăgiți. Sunt arhicunoscute discursurile plictisitoare ale multor politicieni, care mestecă lemn și la finalul mitingurilor, în loc să producă entuziasm, produc rumeguș. În calitate de clovn, a avut, față de clasa politică anchilozată de la Washington, rolul pe care-l avea bufonul de la curtea regală, în trecut, acela de a-i spune regelui adevărul în față, adevăr pe care niciun alt muritor de la curte nu l-ar fi spus fără riscul de a-i fi tăiat capul. Evident că televiziunile le-au spus oamenilor povestea din copilărie, cu Trump în locul lupului și cu Partidul Democrat în locul Scufiței.

Pe de altă parte, puținii analiști care au încercat să aibă o atitudine neutră au remarcat de-a lungul celor patru ani de mandat că și-a îndeplinit foarte multe din promisiunile făcute, generând multe locuri de muncă, reducând șomajul și relocând înapoi, în Statele Unite, multe industrii care produceau în țări din Asia, pentru a-și mări profitul. La fel ca lupul introdus în Parcul Yellowstone, care a mărit numărul altor specii în ecosistem, Trump a generat în rândul blue collars prosperitate și speranță, punând economia pe calea cea bună, fiind votat mai mult decât în 2016 de către comunitățile hispanică și afro-americană, putându-se trage concluzia că a fost bun pentru ecosistemul economic al Statelor Unite.

Evident că pentru ceilalți, Trump a fost lupul cel rău. Pentru elitele globaliste, reunite la Davos, în Elveția, în luna ianuarie a acestui an, Trump a jucat din nou rolul lupului cel rău, spunându-le tuturor celor care modelează lumea pentru o funcționare globalistă, că „viitorul este al patrioților” și nu al globaliștilor, spunându-le că, în calitate de președinte, pe primul loc va pune Statele Unite, și nu măsurile lor globaliste. Pentru Organizația Mondială a Sănătății, o structură birocratică cu numeroase bube în ultimul an, a fost, la fel, lupul cel rău, mai ales când a anunțat retragerea Statelor Unite din acest organism care n-a reușit să prevadă și să stopeze „virusul chinezesc”.

În concluzie, ca să înțelegem votul americanilor, trebuie să luăm în calcul, în primul rând, realizările lui Donald Trump ca președinte în primul său mandat, realizări pentru care cel puțin 73 de milioane de alegători l-au ales pentru un al doilea mandat. Este un om, în cele din urmă, ale cărui fapte alternează, ca la fiecare dintre noi, între bine și rău.

Renumărarea voturilor la care asistăm acum, scoate la lumină o realitate tristă, aceea că țara către care au alergat mulți oameni din lumea întreagă, în căutarea libertății, se confruntă astăzi cu acuzații de furt al alegerilor ca-n republicile bananiere. Pentru că de soarta alegerilor americane depinde calea pe care se va orienta omenirea în acest început de secol XXI, nu ne rămâne decât să tragem speranța democrația americană va rezista și acestui șoc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp