Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șase ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Planul național anticancer: tratamente scumpe pentru cancerele avansate în lipsa programelor de screening

Mamografie

Foto: Getty Images

Peste weekend a fost sărbătorită ziua națională a supraviețuitorilor de cancer și în ultima săptămână au fost difuzate dinspre mediul politic mesaje în legătură cu planul național de combatere a cancerului. Din statisticile prezentate în raport, cele legate de cancerul la sexul feminin sunt frapante, pentru că mortalitatea este strâns legată de stadiul în care sunt descoperite, iar România nu are încă în plan programe eficiente de screening pentru ele: sân, colorectal, col uterin, plămân, corp uterin.

Este lăudabil faptul că există preocupări la nivel politic, nu-mi amintesc să mai fi auzit un prim ministru vorbind despre problema lipsei de informații cu care se confruntă sistemul sanitar pe această temă. Elaborarea unei asemenea plan precum cel lansat în ianuarie 2021 este un pas aproape unic în toată istoria postrevoluționară. Pe de altă parte, pare greu de înțeles o mai mare deschidere a autorităților către terapii inovatoare pentru cazuri avansate sau depășite, și interesul mai puțin manifest pentru descoperirea cazurilor incipiente. 

Am lucrat mulți ani în centre oncologice mari, cu instituții de învățământ și cercetare, în Africa de Sud, Germania și România. Din această perspectivă pot spune că rețeaua oncologică națională este la pământ, și acolo unde există, managementul cazurilor oncologice lasă mult de dorit, mai ales din lipsa unei infrastructuri, a accesului la radioterapie în timp util, dar și la scheme de chimioterapie moderne.

În plus, trebuie spus că principiile după care se guvernează terapia chirurgicală sunt neactualizate în multe unități unde se operează cancer. Nu în ultimul rând, nu este uzuală trecerea pacienților oncologici prin comisie oncologica. Multe din aceste deficite sunt recunoscute în raportul elaborat la începutul anului și sunt menționate unele măsuri de îmbunătățire.

Sunt însă două lucruri pe care se pune foarte puțin accent: lipsa unui registru național al cazurilor oncologice și programele de screening. Existența unui registru național presupune că fiecare caz nou descoperit este raportat online cu cât mai multe detalii posibile, atât din punctul de vedere al diagnosticului, cât și din punctul de vedere a terapiei. La nivel național, pe lângă faptul că ai o imagine clară a tipurilor de cancer și stadiile în care s-au descoperit, se poate face o apreciere corectă în ceea ce privește terapiile și eforturile economice pentru un fel sau altul de terapie. În registrul oncologic ar trebui să intre toate cazurile, atât din sectorul public, cât și din sectorul privat, și este completat, de regulă, de medicul care pune diagnosticul, chirurg sau oncolog. Din punctul de vedere al politicilor de sănătate, deciziile care de multe ori implică etape politice, sunt în felul acesta mult mai eficiente. Nu se poate dezvolta o strategie națională de combatere a cancerului fără existența unui registru care să centralizeze aceste date. 

Cel mai important lucru în combaterea cancerului este existența unor programe de screening, acolo unde acest lucru este posibil. Aici mă refer in primul rând la cancerul de sân, colon, pulmonal și cel de col uterin.

Ca exemplu, screeningul de cancer de sân în Germania a fost introdus acum peste 10 ani, pentru paciente între 50 și 70 de ani, după foarte multe discuții și ezitări. În programul de screening sunt acreditate unități radiologice cu medici specialiști în radiologie care, din punct de vedere al pregătirii și experienței (cel puțin 200 de mamografii interpretate), dar și al aparaturii, trebuie să întrunească niște criterii de admitere în program. Pacientele sunt intens încurajate să participe, prin scrisori directe și acțiuni care promovează educația sanitară. Peste 80% din toată populația feminină din Germania care întrunește criteriile, participă la screeningul pentru cancer de sân.

Fiecare pacientă care intră în program va avea o mamografie într-una dintre unitățile acreditate. Acea mamografie este interpretată de un medic din unitate și va primi un diagnostic conform clasificării BIRADS. Mamografia aceea va merge aleatoriu la un radiolog B care va emite și el un diagnostic BIRADS. Dacă cele două diagnostice coincid, procesul se termină și pacientele peste 50 de ani sunt chemate peste doi ani. Dacă diagnosticul celor doi nu este identic, mamografia va merge la un al treilea, care este expert, și a cărui calificare ca expert se face pe baza unor alte criterii. Managementul cazurilor suspecte este de asemenea foarte bine stabilit, de regulă vor avea o puncție cu biopsie în unități de asemenea acreditate. 

Din punct de vedere practic, existența acestui sistem asigură descoperirea a 85-90% din toate cazurile de cancer de sân. Deși este costisitor și imperfect, programul asigură supraviețuirea multora din aceste femei, dat fiind faptul că se descoperă precoce. Cazurile cu risc genetic sunt tratate diferențiat, nu intră în programele de screening, au alt management.

Participarea în programele de screening este de fapt problema esențială. În România există doar screening la cancerul de col uterin, dar participarea este de aproximativ 20%, ceea ce este infim. Medicii de familie nu sunt implicați, puținii specialiști în contract cu casele nu sunt încurajați etc. În ciuda eforturilor care încep să se vadă la nivel național, din punct de vedere practic mai sunt foarte mulți pași importanți de făcut. Problema este atât de vastă și complexă, iar mentalitățile și priceperea în România sunt atât de limitate din punct de vedere administrativ, încât mi-e greu să fiu optimist. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Vazand ce se intampla in lumea civilizata in care preventia este prioritara pentru acreste rata de supravieturie a potentialilor pacienti te intrebi de ce nu se intampla si la noi.
    Si aici sunt cateva scenarii:
    1. Incompetenta, sau/si
    2. Indolelenta, lene, miserupism si juramantul lui Hipocrate este o traditie si nu un principiu al acestei meserii nobile sau/si
    3. Interese financiare sa vanzi tratamente foarte scumpe, dar cu marje de cel putin 50%?
    Eu cred ca sunt toate trei pana la urma.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult