Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Poftiți! Gropile sunt săpate

Moartea polițistului, căzut cu motocicleta într-o groapă din București, în timp ce era – se spune – la datorie (deschidea coloana oficială a vicepremierului de atunci) a provocat un uriaș val de indignare, de revoltă. Anchete sunt în derulare.

Nu mult după, moartea, ca într-o ambuscadă pe timp de război, a oamenilor din Colectiv, prinși ca într-o groapă de flăcări, arși și asfixiați, răniți îngrozitor, supraviețuitori care, poate, vor mai avea o viață cât de cât normală, a provocat un tsunami politic la București. Și a dus la căderea unui guvern. Anchete sunt în derulare.

Moartea tânărului din Balș, căzut cu bicicleta într-o groapă, n-a provocat nimic. Poate câte o știre. Acum o săptămână. N-are nimic spectaculos, dar tragedia e acolo. Groapa era săpată. Ancheta este în derulare.

Un tren trece printr-un cartier al Bucureștiului, printre case. În fiecare an, aproape fără excepție, provoacă o victimă. Sunt și câteva cruci, pe marginea terasamentului. Oamenii, cu copii, trec zilnic peste calea ferată ca să îi ducă pe cei mici la grădinițe și școli. Și înapoi. Nu există nicio trecere pietonală peste calea ferată. Câteodată trenul lovește un om. Sau doi. S-a …întâmplat. Calea ferată e acolo. Câteodată duce pe cineva direct la groapă. În cartierul „23 august”.

Am scris despre, am făcut o petiție, „Trenul care ucide”, anul trecut. După un timp, la Republica, a apărut un mic cort al unui politician unde se strângeau semnături pentru o petiție cu același titlu. Era înainte de alegeri. Nu există nicio anchetă. Sunt patru instituții care ar trebui să se adune pentru a rezolva problema securității transportului și accesului pietonal.

Un copil cade într-o fosă. Și moare.

Și altele asemenea.

Sunt gropi și gropi. Unele săpate la propriu și lăsate de izbeliște. Altele, apărute din neglijență, din incompetență. Administrația „sapă” aceste „gropi”, mici-mari ambuscade, în care auzim, din când în când, că a mai căzut cineva. Și a murit.

Neglijențe, comodități, incompetențe, delăsare, uneori cinism ale unor oameni plătiți să își facă treaba. Ca să nu mai moară oameni AȘA.

Nu mă pot abține și dau acest mic exemplu care, atunci, m-a uluit. Eram în Franța, într-o universitate dintr-un orășel. Plec dimineața spre facultate, pe jos (distanțele sunt mici acolo), și văd, în fața unui magazin, care nu deschisese încă, o mică groapă. „Aha, uite-o groapă!”. După cursuri și două ore de bibliotecă, mă întorc pe același drum. La un moment dat, am realizat că am trecut de locul cu groapa aia. Mă întorc și nu am mai văzut nici urma ei! M-am uitat bine. Nu mai era. Trotuarul era lună. Magie neagră!

Peste o zi-două, le spun unor prieteni despre chestia asta. S-au uitat la mine și mă întreabă:” da’ ce ți s-a părut ciudat? magazinul a sesizat telefonic despre groapă, sau poate vreun funcționar de la primărie a trecut și el pe acolo, serviciul de la primărie a dat dispoziție imediat să se remedieze, a venit echipa…și gata”. Și GATA. N-a căzut nimeni în ea, nu și-a rupt nimeni picioarele, n-a murit nimeni. GATA. Oamenii și-au făcut treaba.

Nu mă pot abține și dau acest mic exemplu care nu m-a uluit. Locuiam pe bulevardul Șincai. De câteva ori pe an, noaptea, câteodată și ziua, de ani buni, echipe veneau și sudau șina de tramvai în aceleași trei locuri, pe care le cunoșteam, între Timpuri Noi și Tineretului. Într-o noapte, ne întorceam de la teatru, iar, echipa suda, adică unu’ suda și șase fumau sau/și vorbeau. Pe trotuar, cineva, părea să fie șeful, „bună seara”, „văd că de ani de zile vin echipe să sudeze aici”, „păi dacă se strică”, „da’n-ar fi bune șine bune, să nu se mai strice la trimestru?”, „păi, și noi ce mai facem?”.

Ne-am săturat toți, cred, de asemenea exemple, de cum e la noi și cum e la ei. De gropi căscate, de fose neastupate, de oameni care, nefăcându-și treaba, sapă gropi pentru nevinovați. Se semnează hârtii, ordine, state de funcțiuni, se prelucrează normative, se face formal instructajul, se consumă o groază de resurse și…

Groapa e acolo. De multe ori în alt loc.Uneori, în același loc. Dar cineva cade în ea și moare. Și se deschid anchete și, asta-i culmea!, mortul de la groapă nu se mai întoarce. Dar unde se contabilizează aceste morți? În sondaje, analize nu apare categoria: „morți din cauza greșelilor, neglijențelor, incompetențelor administrației”.

Funcționarii pot fi liniștiți. Groapa e plină.

Oricum, apar altele. Poftiți, vă rugăm!

Text apărut pe blogul autorului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • La noi la tot pasul sunt gropi sau drmuri in reparatii nesfarsite. Primaria de sector da vina pe Primaria Capitalei si invers. Daca se mai repara o linie de tramvai dureaza ani fara numar. Suntem blestemati?
    • Like 0
    • @ Aurelia Mirsu
      Stiti bine ca nu e un blestem. Desi in foarte multi astfel de situatii exists reglementari, norme, dispozitii legale, acestea nu sunt respectate, controlled nu se face iar sanctiunile nu se dau. Cetatenii romani, desi sunt nemultumiti, cel mai adesea pun astea pe seama faptului ca...traim in Romania! in loc sa actioneze.
      • Like 0
  • Interesant este pentru mine cum s-a trezit dintr-o data presa romaneasca si organizatiile profesionale (altele decat cele din Justitie care s-au luptat si pana acum, cam fara succes) sa descopere lucruri devenite demult cutuma. Bun, bun, suntem revoltati cu o intarziere de vreo 10-15 ani, "mai bine mai tarziu decat niciodata" dar ce este de facut? Stam si-i pescuim pentru plagiat pe cei ce ocupa functii publice, ii arestam pe cei de la ISU dupa un incendiu cu peste 60 morti si asteptam un cutremur ca sa-i putem condamna la moarte pe toti bucatarii care au construit pana acum? Eu nu gasesc nicaieri altceva decat lamentari! Cauze exact identificate si solutii propuse nu gasesc, ne invartim intr-o nebunie in jurul cozii si ne reunim intr-un cor al fricosilor absurzi, astepatand de la Guvern miracole inteligente, in toate domeniile, pana la cel mai mic amanunt profesional! "Plagiatul" este azi arma de lupta politica favorita, "groapa" este cea mai facila unealta de inlaturare a unora din functiile bine platite de la drumuri, "moartea" se pare ca devine cea mai buna "unda portanta" pentru afacerile din spitale pentru indivizi care nu au nici o legatura cu medicina! In privinta plagiatului, Ministerul trebuie sa-si asume responsabilitatea si vazut de mine din afara, vina majora este a indrumatorului. Care este mecanismul de "acreditare" a unui indrumator si ce este de facut cu toate lucrarile deja facute? Trebuie o solutie concreta, pusa in aplicare si inchis subiectul, altfel putem sa o tinem asa inca douazeci de ani. In constructii, un domeniu pe care il cunosc mai bine, solutia este de o simplitate penibila in comparatie cu gravitatea si amenintarea pentru viata a starii actuale in care toata lumea se complace! Prin extrapolare pot crede ca aceasta este realitate in toate domeniile!
    • Like 0
    • @ Dana Diaconu
      Se intampla si alte lucruri in afara lamentarilor. Media le reflecta mai putin sau, cum e caul plagiatului, eforturile de preventie sunt in curs de a fi legalizate. Daca nu era enorma presiune in sfera publica, inclusive pozitia ferma, dear singulara, a Universitatii din Bucuresti, lucrurile ar fi ramas la fel. Reactiile noastre sunt inca slabe fata de Ce nu e in regula in viata in Romania. Cate o tragedie, pare sa Mai modific even ceva.
      • Like 1
    • @ Marian Popescu
      Cu siguranta Universitatea din Bucuresti este cea mai in masura sa cerceteze stiintific acest fenomen care este in primul rand o deviatie psihica care nu se poate indrepta decat cu educatie. Pentru ce sa ai nevoie de un Doctorat ca titlu, nu ca stiinta?
      • Like 0
  • O situatie tipica pentru Romania mortul este de vina , asa sunt orasele din judetul Olt oameni incompetenti conduc comunitatea si nu au nici o frica de lege , la fel se intampla si in orasul Caracal unde de mai bine de jumatate de an strazile nu sunt marcate nu exista treceri pentru pietoni o bataie de joc si ce este mai trist ca oamenii sau obisnuit asa si a devenit o normalitate.
    • Like 0
    • @ Margea George Ciprian
      Nu exista chiar nicio reactie a cetatenilor? Ati initiat o petitie, ati pus presiune pe administratia locala si centrala? Stiti ca numai constatarile nu modifica starea de lucruri.
      • Like 1


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult