Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Poftiți! Gropile sunt săpate

Moartea polițistului, căzut cu motocicleta într-o groapă din București, în timp ce era – se spune – la datorie (deschidea coloana oficială a vicepremierului de atunci) a provocat un uriaș val de indignare, de revoltă. Anchete sunt în derulare.

Nu mult după, moartea, ca într-o ambuscadă pe timp de război, a oamenilor din Colectiv, prinși ca într-o groapă de flăcări, arși și asfixiați, răniți îngrozitor, supraviețuitori care, poate, vor mai avea o viață cât de cât normală, a provocat un tsunami politic la București. Și a dus la căderea unui guvern. Anchete sunt în derulare.

Moartea tânărului din Balș, căzut cu bicicleta într-o groapă, n-a provocat nimic. Poate câte o știre. Acum o săptămână. N-are nimic spectaculos, dar tragedia e acolo. Groapa era săpată. Ancheta este în derulare.

Un tren trece printr-un cartier al Bucureștiului, printre case. În fiecare an, aproape fără excepție, provoacă o victimă. Sunt și câteva cruci, pe marginea terasamentului. Oamenii, cu copii, trec zilnic peste calea ferată ca să îi ducă pe cei mici la grădinițe și școli. Și înapoi. Nu există nicio trecere pietonală peste calea ferată. Câteodată trenul lovește un om. Sau doi. S-a …întâmplat. Calea ferată e acolo. Câteodată duce pe cineva direct la groapă. În cartierul „23 august”.

Am scris despre, am făcut o petiție, „Trenul care ucide”, anul trecut. După un timp, la Republica, a apărut un mic cort al unui politician unde se strângeau semnături pentru o petiție cu același titlu. Era înainte de alegeri. Nu există nicio anchetă. Sunt patru instituții care ar trebui să se adune pentru a rezolva problema securității transportului și accesului pietonal.

Un copil cade într-o fosă. Și moare.

Și altele asemenea.

Sunt gropi și gropi. Unele săpate la propriu și lăsate de izbeliște. Altele, apărute din neglijență, din incompetență. Administrația „sapă” aceste „gropi”, mici-mari ambuscade, în care auzim, din când în când, că a mai căzut cineva. Și a murit.

Neglijențe, comodități, incompetențe, delăsare, uneori cinism ale unor oameni plătiți să își facă treaba. Ca să nu mai moară oameni AȘA.

Nu mă pot abține și dau acest mic exemplu care, atunci, m-a uluit. Eram în Franța, într-o universitate dintr-un orășel. Plec dimineața spre facultate, pe jos (distanțele sunt mici acolo), și văd, în fața unui magazin, care nu deschisese încă, o mică groapă. „Aha, uite-o groapă!”. După cursuri și două ore de bibliotecă, mă întorc pe același drum. La un moment dat, am realizat că am trecut de locul cu groapa aia. Mă întorc și nu am mai văzut nici urma ei! M-am uitat bine. Nu mai era. Trotuarul era lună. Magie neagră!

Peste o zi-două, le spun unor prieteni despre chestia asta. S-au uitat la mine și mă întreabă:” da’ ce ți s-a părut ciudat? magazinul a sesizat telefonic despre groapă, sau poate vreun funcționar de la primărie a trecut și el pe acolo, serviciul de la primărie a dat dispoziție imediat să se remedieze, a venit echipa…și gata”. Și GATA. N-a căzut nimeni în ea, nu și-a rupt nimeni picioarele, n-a murit nimeni. GATA. Oamenii și-au făcut treaba.

Nu mă pot abține și dau acest mic exemplu care nu m-a uluit. Locuiam pe bulevardul Șincai. De câteva ori pe an, noaptea, câteodată și ziua, de ani buni, echipe veneau și sudau șina de tramvai în aceleași trei locuri, pe care le cunoșteam, între Timpuri Noi și Tineretului. Într-o noapte, ne întorceam de la teatru, iar, echipa suda, adică unu’ suda și șase fumau sau/și vorbeau. Pe trotuar, cineva, părea să fie șeful, „bună seara”, „văd că de ani de zile vin echipe să sudeze aici”, „păi dacă se strică”, „da’n-ar fi bune șine bune, să nu se mai strice la trimestru?”, „păi, și noi ce mai facem?”.

Ne-am săturat toți, cred, de asemenea exemple, de cum e la noi și cum e la ei. De gropi căscate, de fose neastupate, de oameni care, nefăcându-și treaba, sapă gropi pentru nevinovați. Se semnează hârtii, ordine, state de funcțiuni, se prelucrează normative, se face formal instructajul, se consumă o groază de resurse și…

Groapa e acolo. De multe ori în alt loc.Uneori, în același loc. Dar cineva cade în ea și moare. Și se deschid anchete și, asta-i culmea!, mortul de la groapă nu se mai întoarce. Dar unde se contabilizează aceste morți? În sondaje, analize nu apare categoria: „morți din cauza greșelilor, neglijențelor, incompetențelor administrației”.

Funcționarii pot fi liniștiți. Groapa e plină.

Oricum, apar altele. Poftiți, vă rugăm!

Text apărut pe blogul autorului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • La noi la tot pasul sunt gropi sau drmuri in reparatii nesfarsite. Primaria de sector da vina pe Primaria Capitalei si invers. Daca se mai repara o linie de tramvai dureaza ani fara numar. Suntem blestemati?
    • Like 0
    • @ Aurelia Mirsu
      Stiti bine ca nu e un blestem. Desi in foarte multi astfel de situatii exists reglementari, norme, dispozitii legale, acestea nu sunt respectate, controlled nu se face iar sanctiunile nu se dau. Cetatenii romani, desi sunt nemultumiti, cel mai adesea pun astea pe seama faptului ca...traim in Romania! in loc sa actioneze.
      • Like 0
  • Interesant este pentru mine cum s-a trezit dintr-o data presa romaneasca si organizatiile profesionale (altele decat cele din Justitie care s-au luptat si pana acum, cam fara succes) sa descopere lucruri devenite demult cutuma. Bun, bun, suntem revoltati cu o intarziere de vreo 10-15 ani, "mai bine mai tarziu decat niciodata" dar ce este de facut? Stam si-i pescuim pentru plagiat pe cei ce ocupa functii publice, ii arestam pe cei de la ISU dupa un incendiu cu peste 60 morti si asteptam un cutremur ca sa-i putem condamna la moarte pe toti bucatarii care au construit pana acum? Eu nu gasesc nicaieri altceva decat lamentari! Cauze exact identificate si solutii propuse nu gasesc, ne invartim intr-o nebunie in jurul cozii si ne reunim intr-un cor al fricosilor absurzi, astepatand de la Guvern miracole inteligente, in toate domeniile, pana la cel mai mic amanunt profesional! "Plagiatul" este azi arma de lupta politica favorita, "groapa" este cea mai facila unealta de inlaturare a unora din functiile bine platite de la drumuri, "moartea" se pare ca devine cea mai buna "unda portanta" pentru afacerile din spitale pentru indivizi care nu au nici o legatura cu medicina! In privinta plagiatului, Ministerul trebuie sa-si asume responsabilitatea si vazut de mine din afara, vina majora este a indrumatorului. Care este mecanismul de "acreditare" a unui indrumator si ce este de facut cu toate lucrarile deja facute? Trebuie o solutie concreta, pusa in aplicare si inchis subiectul, altfel putem sa o tinem asa inca douazeci de ani. In constructii, un domeniu pe care il cunosc mai bine, solutia este de o simplitate penibila in comparatie cu gravitatea si amenintarea pentru viata a starii actuale in care toata lumea se complace! Prin extrapolare pot crede ca aceasta este realitate in toate domeniile!
    • Like 0
    • @ Dana Diaconu
      Se intampla si alte lucruri in afara lamentarilor. Media le reflecta mai putin sau, cum e caul plagiatului, eforturile de preventie sunt in curs de a fi legalizate. Daca nu era enorma presiune in sfera publica, inclusive pozitia ferma, dear singulara, a Universitatii din Bucuresti, lucrurile ar fi ramas la fel. Reactiile noastre sunt inca slabe fata de Ce nu e in regula in viata in Romania. Cate o tragedie, pare sa Mai modific even ceva.
      • Like 1
    • @ Marian Popescu
      Cu siguranta Universitatea din Bucuresti este cea mai in masura sa cerceteze stiintific acest fenomen care este in primul rand o deviatie psihica care nu se poate indrepta decat cu educatie. Pentru ce sa ai nevoie de un Doctorat ca titlu, nu ca stiinta?
      • Like 0
  • O situatie tipica pentru Romania mortul este de vina , asa sunt orasele din judetul Olt oameni incompetenti conduc comunitatea si nu au nici o frica de lege , la fel se intampla si in orasul Caracal unde de mai bine de jumatate de an strazile nu sunt marcate nu exista treceri pentru pietoni o bataie de joc si ce este mai trist ca oamenii sau obisnuit asa si a devenit o normalitate.
    • Like 0
    • @ Margea George Ciprian
      Nu exista chiar nicio reactie a cetatenilor? Ati initiat o petitie, ati pus presiune pe administratia locala si centrala? Stiti ca numai constatarile nu modifica starea de lucruri.
      • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult