Politica externă şi viitorul preşedinte american

Nu mai sunt mulţi partizani ai actualului preşedinte care să continue să creadă şi să susţină ideile şi promisiunile echipei Obama-Clinton din anul 2008: restabilirea prestigiului Statelor Unite în lume (stricat de George W. Bush, se înţelege), rezolvarea problemei Orientului Mijlociu, pace şi retragerea trupelor din Irak, rezolvarea prin negocieri a conflictului cu Iranul, resetarea relaţiei USA-Rusia, restrângerea prezenţei militare americane în lume şi înlocuirea aroganţei pe care Statele Unite o arătaseră lumii cu o atitudine prietenoasă, cooperantă şi corectă. 

Doctrina Obama, precedată de turneul internaţional al scuzelor şi autoblamării, pe care noul preşedinte l-a efectuat imediat după alegerea sa, nu a lucrat şi rezultatul este că astăzi avem o lume mai periculoasă şi mai instabilă decât cea de dinainte de alegerea lui Obama. 

Şi celui de al 45-lea preşedinte american i se pregăteşte deja o lungă listă de serioase priorităţi, probleme complexe şi greu de rezolvat, care cer viziune, curaj şi un început bun. 

Hillary Clinton sau când experiența nu e un avantaj

Singura dintre candidaţi care are experienţă directă în domeniul politicii externe este Hillary Clinton, care a ocupat poziţia de secretar de stat (ministru de externe). Ea este responsabilă, cel puţin în aceeaşi măsură cu preşedintele Obama, pentru ceea ce specialiştii numesc o politică externă falimentară, de care se leagă situaţia din Siria, instabilitatea din Libia şi atacul consulatului american din Benghazi, naşterea Statului Islamic, criza refugiaţilor din Orientul Mijlociu, deteriorarea relaţiei cu Israelul, eroarea din felul în care a fost abordată problema Ucrainei, reapariţia Rusiei ameninţătoare care încearcă să se poziţioneze din nou ca o mare putere geopolitică, acordul cu Iranul în problema armelor nucleare şi restabilirea de relaţii diplomatice cu Cuba şi ridicarea embargoului economic, fără a obţine nici o ameliorare a vieţii poporului cubanez. 

Conducerea partidului democrat s-a trezit cu o problemă de mare urgenţă în braţe, la care nu se aştepta nimeni : Hillary Clinton poate pierde primele preliminarii. Sunt zvonuri că se lucrează (din nou) la pregătirea câtorva candidaţi de rezervă

Aşa că doamna Clinton vine la alegerile preliminare plină de încredere în succesul ei, până de curând de necontestat în sondaje, dar cară cu ea un bagaj al performanţelor ei diplomatice, care nu o avantajează şi care va fi sursa multor întrebări şi provocări ale presei şi competitorilor ei. În plus, ancheta legată de e-mail-urile ilegale progresează şi a costat-o deja pe candidată un procent mare la capitolele de încredere, competenţă şi respectarea adevărului. Faimosul Bob Woodard, unul din cei doi ziarişti care au dezvăluit afacerea Watergate, a spus că situaţia în care este Hillary Clinton şi felul în care merge anchetarea corespondenţei secrete a departamentului de stat îi aminteşte exact de cum a evoluat scandalul care l-a costat preşedinţia pe Richard Nixon.

Până în urmă cu doar câteva zile, Clinton a condus constant în toate sondajele de opinie, atât faţă de Bernie Sanders (cu diferenţe de până la 20-40%), cât şi faţă de candidaţii republicani. După Real Clear Politics, în ziua de 12 ianuarie, în New Hampshire, Sanders conducea faţă de Clinton cu 14 procente (53 la 39), iar scrutinul Universităţii Quinnipiac, care a colectat datele de la votanţii democraţi din Iowa în perioada 5-10 ianuarie 2016, Sanders se situa, de asemenea, în frunte cu 5 procente diferenţă (49 la 44).

Foto: Guliver Getty Images

Conducerea partidului democrat s-a trezit cu o problemă de mare urgenţă în braţe, la care nu se aştepta nimeni : Hillary Clinton poate pierde primele preliminarii. Sunt zvonuri că se lucrează (din nou) la pregătirea câtorva candidaţi de rezervă: vicepreşedintele Joe Biden, secretarul de stat John Kerry şi senatoarea de Massachussetts Elizabeth Warren.

Despre Putin, Clinton spune că trebuie abordat într-un mod mai agresiv şi sancţiunile împotriva Rusiei trebuie menţinute. În campania din 2008, când Hillary concura cu Obama, ea a spus că ideea acestuia de a aborda Coreea de Nord şi Iranul prin negocieri este o simplă naivitate. Ca ministru de externe, ea şi-a revizuit părerea, deşi astăzi recunoaşte că nefolosirea fermităţii în relaţia cu Ahmadinejad a fost o greşeală

Pentru candidata la poziţia de prima femeie preşedinte al Statelor Unite, principiul de bază declarat al politicii externe este realismul idealist. Nu poţi ignora marile provocări ale lumii (terorism, state agresive, Orientul Mijlociu, competiţie economică acerbă, etc), dar nici nu poţi ca, acţionând pentru rezolvarea acestor probleme, să abandonezi valorile de bază americane. Trebuie să fii preocupat de mersul întregii lumi şi când analizezi situaţia unei ţări să ţii cont de progresul economic şi de indicatori ca produsul naţional brut, dar şi de un indicator puţin comentat: calitatea vieţii oamenilor. Înainte de a te angaja într-o relaţie de forţă cu un stat, trebuie să te angajezi cu aducerea de ajutor. Puterea cea mai eficace nu este cea dată de supremaţia militară, ci puterea deşteaptă, care îl aduce pe partener acolo unde vrei, prin convingere, ajutând interesul tău, dar şi spre binele lui. Cea mai bună strategie este pacea. Poţi acţiona de pe poziţii de forţă, dar fără să utilizezi constrângerea şi ameninţarea. Tratativele cu alte state nu trebuie făcute cu precondiţii.

Politica externă a Statelor Unite trebuie să fie constant legată de ONU şi de Ajutorul american (USAID) şi să aibă – ca element central – drepturile omului. De asemenea, trebuie să susţină drepturile femeilor în politica internaţională.

Despre relaţia cu China, Hillary spune că cel mai populat stat din lume nu a fost niciodată un partener total sau un inamic total. USA trebuie să menţină libertatea de navigaţie în Marea Chinei.

Statele Unite sunt o naţiune indispensabilă lumii şi epoca actuală este un moment american nou, care deschide noi căi şi noi oportunităţi pentru poziţia de lider al lumii.

Despre Putin, Clinton spune că trebuie abordat într-un mod mai agresiv şi sancţiunile împotriva Rusiei trebuie menţinute. În campania din 2008, când Hillary concura cu Obama, ea a spus că ideea acestuia de a aborda Coreea de Nord şi Iranul prin negocieri este o simplă naivitate. Ca ministru de externe, ea şi-a revizuit părerea, deşi astăzi recunoaşte că nefolosirea fermităţii în relaţia cu Ahmadinejad a fost o greşeală. A susţinut acordul cu Iranul, pe care Obama l-a negociat şi finalizat fără aprobarea congresului, acord prin care numai Iranul a ieşit cu avantaje majore: ridicarea sancţiunilor, accesul la peste 150 de miliarde de dolari, controlul înarmării nucleare prin reprezentanţii Iranului, nu ai comisiei internaţionale, nicio limitare în continuarea procesului de îmbogăţire a uraniului şi totala independenţă în domeniul nuclear la completarea a zece ani de la prezentul acord. De menţionat că această înţelegere nu este un tratat, tocmai pentru interesul de a by-passa congresul.

În timpul președinției G.W. Bush, senatoarea Clinton a votat pentru războiul din Irak, ca apoi – de pe poziţia de secretar de stat – să îl critice şi să susţină strategia preşedintelui Obama, care – printr-o retragere totală şi grăbită a tuturor forţelor militare din zonă– a creat vidul de putere care a dus la apariţia Statului Islamic.

În Libia, Hillary a susţinut intervenţia coaliţiei internaţionale, la care USA a participat conducând din spate, formulă ironizată de mulţi diplomaţi şi strategi. Eşecurile politicii libiene au culminat cu atacul consulatului american din Benghazi, în care ambasadorul Stevens şi trei membri ai forţelor de securitate şi-au pierdut viaţa. Hillary Clinton s-a făcut vinovată de faptul că nu a dat urmare cererilor prin care ambasadorul cerea mărirea forţelor de protecţie, ca şi de participarea la campania de dezinformare a publicului american, prin care atacul din Benghazi a fost prezentat în mod fals şi intenţionat ca o rebeliune spontană a populaţiei iritate de un film difuzat pe youtube.com, nu ca un atac terorist bine organizat şi declanşat la aniversarea zilei de 11 septembrie. Anchetarea faptelor continuă. O producţie holywoodiană, filmul 13 ore, a cărei acţiune este legată de evenimentele din Benghazi, Libia, va fi lansat în aceste zile.

Senatorul Sanders a votat NU pentru toate intervenţiile militare ale USA. În privinţa conflictului din Siria, el crede că este datoria ţărilor din zonă să furnizeze trupe, pentru a stinge ostilităţile, nu a Statelor Unite. 

La declanşarea războiului civil din Siria, Clinton a susţinut ca Bashir al Assad este un politician democrat, un reformator, cu care se poate colabora pentru pacificarea ţării. Apoi a susţinut politica ezitantă şi contradictorie a lui Obama, care a rezultat în intervenţia acaparatoare de influenţă şi forţă a lui Putin, la criza legată de folosirea de arme chimice de către armata siriană şi la momentul în care trebuia luată o decizie de intervenţie. Hillary este în favoarea instruirii şi înarmării rebelilor sirieni moderaţi, deşi s-a dovedit că moderaţia acestora este o iluzie. Armamentul strategic dat de către USA acestor rebeli a ajuns în mâinile armatei ISIS.

Sanders, adeptul nonintervenționismului

Senatorul Sanders a votat NU pentru toate intervenţiile militare ale USA. În privinţa conflictului din Siria, el crede că este datoria ţărilor din zonă să furnizeze trupe, pentru a stinge ostilităţile, nu a Statelor Unite. Dar pentru ajutorarea refugiaţilor el crede că este o datorie morală a USA, Europei şi ţărilor din Golful Persic să participe cu ajutoare şi să accepte refugiaţi. Sanders cere ca Statele Unite să accepte cel puţin 65.000 de refugiaţi sirieni.

El este total de acord cu normalizarea relaţiilor cu Cuba comunistă, de asemeni cu acordul cu Iranul.

Pentru senatorul Sanders, nu ar fi nici o problemă să-l convingă pe Putin să dea înapoi în Ucraina şi Siria, fiindcă este convins că lui Putin îi pare deja rău că a intervenit militar în cele două ţări.

Fostul guvernator al Floridei, Jeb Bush, care s-a zbătut de la începutul campaniei cu scoruri nesemnificative şi nu a convins publicul republican că are calităţile necesare unui preşedinte, a avut o mică victorie în sondajul Reuters din 12 ianuarie

China trebuie să mărească eforturile pentru democraţie internă şi să garanteze libertatea religioasă tuturor cetăţenilor ei, de asemenea, trebuie să renunţe la politica agresivă din Tibet.

Statele Unite trebuie să se angajeze într-un proces de mulţi ani pentru ajutorarea ţărilor africane cu hrană şi medicamente.

În conflictul Israel – palestinieni, Sanders se pronunţă pentru soluţia cu două state suverane.

Jeb Bush: strategia SUA de a conduce din urmă „este ridicolă”

Fostul guvernator al Floridei, Jeb Bush, care s-a zbătut de la începutul campaniei cu scoruri nesemnificative şi nu a convins publicul republican că are calităţile necesare unui preşedinte, a avut o mică victorie în sondajul Reuters din 12 ianuarie, când a urcat pe locul 3 cu 10.6 %, după Trump (39%) şi Cruz (14,5%).

În domeniul politicii externe, el a criticat acţiunile guvernului Obama, s-a opus deschiderii ambasadei în Cuba şi a sugerat creşterea embargoului economic al republicii comuniste, s-a declarat nemulţumit de pasivitatea Statelor Unite în relaţia cu Vladimir Putin, a spus că strategia de a conduce din urmă este ridicolă, a pledat pentru o relaţie strânsă cu aliaţii tradiţionali şi în primul rând cu NATO şi Israelul şi a subliniat că un preşedinte american trebuie să convingă publicul că el chiar crede ce spune. Dar în domeniul imigraţiei, Bush a fost pentru o reformă a sistemului care conduce la amnistierea imigranţilor ilegali, a cerut un suport mai mare pentru Mexic, cu investiţii economice şi construcţii de şcoli şi l-a criticat pe Trump pentru planul lui de a deporta imigranţii ilegali.

Ben Carson ia cursul scurt de politică externă

Ben Carson a surprins foarte multă lume atunci când a dovedit că are cunoştinţe foarte precare de politică internaţională.

Ajutat de mentori al căror rol ar fi fost să-l facă rapid mai informat în domeniu, neurochirurgul nu a putut recupera greşeli mari, ca aceea când a afirmat că în Siria este amestecată China. Guvernul chinez, departamentul de stat al US şi presa au infirmat aceste afirmaţii, prin care Carson a arătat lacune de cunoştinţe. Mai multe lucruri au contribuit la căderea lui Carson în sondaje, după un debut foarte promiţător. În prezent, campania lui Crason se zbate în dificultăţi: sunt zvonuri despre neînţelegeri interne şi au fost mai multe demisii, ultima a managerului financiar.

Marco Rubio vorbeşte bine, răspunde cu aplomb la întrebări şi atacuri critice şi este în prezent favoritul partidului republican, care are relaţii ostile cu Ted Cruz şi priveşte cu groază progresele electorale ale lui Trump. Dar Rubio se află doar pe locul patru-cinci între candidaţii republicani

Chris Christie, împotriva republicanilor izolaționiști

Fost procuror, Chris Christie, în prezent guvernator al statului New Jersey, a făcut o impresie pozitivă când a vorbit despre terorism şi măsurile necesare pentru a întări securitatea naţională. În sfera relaţiilor externe, Christie l-a criticat aspru pe Obama, pe care l-a descris indecis, neconvins, fără calităţi de lider autentic, înclinat să îmbuneze adversarii, în loc să-i confrunte decisiv şi să vadă lumea aşa cum ar vrea el să fie, nu cum e în realitate. El i-a mai criticat pe republicanii izolaţionişti, în primul rând pe senatorul Rand Paul, arătând că e convins că securitatea naţională nu trebuie privită ca o opţiune, ci ca un drept al naţiunii, pe care preşedintele este obligat să-l respecte şi să-l îndeplinească.

Rubio: Coreea de Nord e condusă de un maniac

Pentru Marco Rubio, Corea de Nord este condusă de un maniac care are la dispoziţie arme nucleare, iar Putin este un pericol fiindcă încearcă să refacă puterea Rusiei, cu intenţii de control regional. În acest context, Rubio militează pentru refacerea capacităţii armatei americane şi creşterea bugetului apărării.

În concepţia lui Rubio, lumea din perioada actuală se caracterizează prin existenţa a unei multitudini de inamici, prin faptul că mulţi aliaţi ai Statelor Unite depind de integritatea forţelor militare americane şi că orice decizie a USA are mari implicaţii geopolitice şi umane. Senatorul de Florida mai subliniază şi faptul că – în condiţiile globalizării – politica internaţională a devenit inseparabilă de cea internă.

Foto: Guliver Getty Images

Rubio este pentru o susținere constantă a Israelului, pentru limitarea Iranului în acţiunea de a-şi constitui un arsenal nuclear şi pentru creşterea democraţiei în Cuba, de unde provine familia sa. El mai susţine înarmarea rebelilor sirieni anti Assad, pentru o nouă strategie în lupta cu ISIS, pentru sancţiuni impuse Rusiei , pentru sprijinirea Ucrainei şi pentru acţiuni mai hotărâte împotriva terorismului internaţional.

În multe ocazii, Rubio l-a criticat pe Obama şi a afirmat că noului preşedinte american îi vor reveni multe sarcini pentru a contracara şi şterge efectele politicii externe a echipei actuale.

Marco Rubio vorbeşte bine, răspunde cu aplomb la întrebări şi atacuri critice şi este în prezent favoritul partidului republican, care are relaţii ostile cu Ted Cruz şi priveşte cu groază progresele electorale ale lui Trump. Dar Rubio se află doar pe locul patru-cinci între candidaţii republicani şi nu trece de bariera de 10% în sondaje.

Cruz: Acordul cu Iranul e o greșeală

Ted Cruz, a cărui relaţie cu partidul republican a suferit mult de la atacuri reciproce şi de la o independenţă a senatorului texan în multe privinţe, are de făcut faţă unei noi probleme: este atacat pentru că, fiind născut în Canada, nu ar îndeplini condiţiile de a fi candidat la preşedinţie. După constituţia americană, copiii născuţi în străinătate şi care au cel puţin un părinte cetăţean american, care a locuit minimum 15 ani pe teritoriul USA, sunt de la naştere cetăţeni americani. Cruz este în această situaţie, căci mama lui, cetăţeană americană, împreună cu tatăl lui, refugiat cubanez, au plecat în Canada pentru lucru, după ce mama lui Ted Cruz trăise în Statele Unite 30 de ani. Deşi nefondate, atacurile la care este expus senatorul Cruz, în privinţa cetăţeniei, împrăştie confuzie şi dubii printre alegători.

Cruz este pentru o poziţie suverană a Statelor Unite şi critică punerea lor sub autoritatea organizaţiilor internaţionale, ca ONU. Ca şi Hillary Clinton, el priveşte USA ca naţiunea indispensabilă pentru pacea şi siguranţa omenirii. Apărând valorile naţionale în străinătate, US ar aduce un beneficiu şi propriei ţări şi lumii.

El este pentru un sprijin constant şi neechivoc al Israelului şi ar fi în favoarea mutării ambasadei americane de la Tel Aviv la Ierusalim.

Liderul candidaţilor republicani, Donald Trump, a şocat când a făcut o afirmaţie, altfel pragmatică, legată de intervenţia Rusiei în Siria. El a spus că nu are nimic împotriva faptului că Putin atacă forţele ISIS.Liderul candidaţilor republicani, Donald Trump, a şocat când a făcut o afirmaţie, altfel pragmatică, legată de intervenţia Rusiei în Siria. El a spus că nu are nimic împotriva faptului că Putin atacă forţele ISIS.

Pentru Cruz, principalul pericol al epocii contemporane este islamismul radical şi terorismul generat de el. El critică dialogul guvernului american cu PLO, cu alte organizaţii palestiniene şi cu Frăţia Musulmană. Este ferm împotriva acceptării de refugiaţi sirieni.

Senatorul Cruz este critic faţă de echipa Obama- Clinton/Kerry în domeniul relaţiilor cu Rusia lui Putin şi cu Corea de Nord. El a declarat acordul cu Iranul o greşeală şi crede că trebuie revizuit sau anulat de preşedintele următor.

Războinicul Trump: pericolul vine din China

Liderul candidaţilor republicani, Donald Trump, a şocat când a făcut o afirmaţie, altfel pragmatică, legată de intervenţia Rusiei în Siria. El a spus că nu are nimic împotriva faptului că Putin atacă forţele ISIS. Trump crede că, printr-o colaborare între mai multe state, se poate crea o zonă de siguranţă în Siria, unde s-ar putea adăposti mase de oameni, care altfel iau drumul Europei.

Cu Vladimir Putin, Trump crede că s-ar putea înţelege, stabilind o relaţie de diplomaţie şi respect. După încheierea războiului rece, şefii de stat trebuie să se schimbe din jucători de şah în negociatori capabili de târguri lucrative.

Pentru Trump, cea mai mare sursă de instabilitate economică şi pierderi este China, cu care politicienii americani au făcut înţelegeri defavorabile ţării, dovedind incompetenţă. În China, lipsa drepturilor omului este un factor major în frânarea dezvoltării şi a trecerii la o societate de consum.

În general, planurile de politică externă ale candidatului Trump sunt centrate pe principiul siguranţei şi interesului USA.

În ziua de 14 ianuarie, chiar înainte de cea de a şasea dezbatere republicană, sondajele publicate de Real Clear Politics arătau că, pe plan naţional şi în Iowa, republicanii se clasau în ordinea Trump-Cruz-Rubio-Carson- Bush, iar în New Hampshire Trump-Rubio-Kasich-Cruz- Christie. Aceeaşi organizaţie indica pe Clinton în frunte pe plan naţional şi în Iowa, dar arăta ordinea schimbată în New Hampshire: Sanders 48,8% faţă de Clinton 42.6%.

Spectatorii care au urmărit dezbaterea transmisă de postul FNB (Fox News Business) în ziua de 14 ianuarie au votat câştigătorii în aceeaşi ordine cu care ne-am obişnuit în ultimele săptămâni: Trump-Cruz-Rubio-Carson.

Culegând date în perioada 12-13 ianuarie 2016, Rasmusen Reports a investigat opinia despre şansele lui Trump de a câştiga nominalizarea partidului republican. Răspunsul a fost pozitiv în proporţie de 74% la alegătorii republicani şi 39% la alegătorii de toate categoriile. În iunie 2015, când aceeaşi întrebare a fost adresată, la scurt timp după ce Trump îşi anunţase candidatura, răspunsurile au fost de 27% în rândul republicanilor şi 21% la alegătorii de toate categoriile.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp