Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De doi ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu! La doi ani de Republica, îți mulțumim că ne ești alături!

Politică și sex 

Mă îngrozeşte adesea gândul că aparţin unei naţii barbare. O naţie necioplită, lipsită de rafinament şi incapabilă de toleranţă. Aşa cum se uită românii la băştinaşul ruandez care agită zâmbind capul despărţit de trup al vecinului, aşa se uită Europa la români.

Aceşti români care nu sunt în stare, de pildă, să priceapă că homosexualii sunt şi ei oameni, cu nevoile, cu durerile, cu dramele lor. Că o societate democratică trebuie să le deschidă drumul spre realizarea plenară a tuturor dorinţelor. Mă delimitez de o asemenea atitudine. Nu numai că pederaştii şi lesbienele trebuie lăsaţi în legea lor, să se pipăie şi să se lingă în văzul lumii, dar trebuie să fim democraţi şi toleranţi până la capăt, nu pe porţiuni. Mai sunt şi alte minorităţi sexuale care suferă din pricină că nu sunt înţelese de societate. Necrofilii, de exemplu, cei care fac amor cu cadavre, ei cum să-şi trăiască pasiunea vieţii când nu au acces neîngrădit în cimitire? Ca să nu mai vorbim de morgă, unde se iroseşte atâta prospătură. Apoi zoofilii, dedicaţi animalelor, care-şi au şi ei câte o Claudia Schiffer cu uger de nota 10 sau un măgăruş pe post de Antonio Banderas. S-a gândit cineva că, odată cu dezastrul din zootehnia românească, zoofililor li se reduc posibilităţile de a avea o relaţie? Ce, ei nu sunt oameni? Există, de asemenea, categoria celor care obişnuiesc s-o facă cu statui - literatura medicală denumeşte asta pygmalionism; deunăzi tocmai a încercat unul pe la Bacău cu monumentul eroului necunoscut. Ce jale trebuie să-i bântuie de atâţia ani pe pygmalionişti, de când superexcitantul Lenin a fost dat jos de pe soclu şi înlocuit cu două steaguri impracticabile. E nedrept ca aceştia să fie prigoniţi, mai ales că ei pot înlocui admiraţia noastră abstractă şi rece pentru Mihai Viteazu călare cu o pasiune fierbinte şi mistuitoare. Asta da, dragoste de ţară! 

Aveţi dreptate, ce am scris până acum este, stimaţi cititori, grotesc, funambulesc, absurd. Procedeul aşa se şi cheamă în logică, reductio ad absurdum. Logica împinsă până la ultimele consecinţe nu face însă decât să pună în lumină falsul conţinut în ipoteza iniţială: "problema" homosexuală în România. Democraţia se dovedeşte la fel de fertilă precum comunismul în a naşte false probleme, desfăşurate cu mare gălăgie în faţa cetăţenilor nedumeriţi. Aşa cum pe vremea lui nea Nicu aflam că necazul nostru cel mai arzător este bomba cu neutroni, acum ni se spune că viitorul patriei depinde de cum ne punem cu homosexualii. Sinodul românesc solicită insistent Parlamentului să reflecteze asupra abrogării art. 200 CP, care sancţionează homosexualitatea în manifestările ei publice. Apoi, feluriţi "intelighenţi", finanţaţi gros din afară, s-au găsit să înjure Biserica Ortodoxă Română şi să ceară scoaterea dosarelor de Securitate ale sfinţilor părinţi pentru că nu-i primesc la sân pe homosexuali. Apelul Bisericii este de bun-simţ în esenţă: morala creştină, legea firească, tradiţia, instituţia familiei. Păcatele BOR în ceea ce priveşte colaborarea cu comuniştii şi Securitatea nu sunt în chestie, n-au nicio legătură cu poziţia faţă de homosexualitate. Pe de altă parte, nu cred că tonul apocaliptic al Bisericii este cel potrivit: dacă se abrogă art. 200 CP, n-or să se înmulţească homosexualii peste măsură, nu se va stinge stirpea românilor şi n-o să crească nivelul de trai. Dacă rămâne în vigoare art. 200 CP, homosexualii nu vor fi hăituiţi, pe aici, prin România, după cum nici n-au fost, cel puţin în ultimul deceniu. Dimpotrivă, pedofilii străini cu poftă de băieţei vin la noi ca în rai. Nu se practică niciun fel de discriminare profesională sau în privinţa drepturilor cetăţeneşti pe motiv de homosexualitate. Prigoana împotriva homosexualilor din România este la fel de reală ca genocidul împotriva maghiarilor, invocat de episcopul Tökes sau pogromurile pe care le imaginează evrei agitaţi după ce citesc România Mare. Atâta vreme cât devierea sexuală rămâne un fenomen individual, consumat în intimitate, fără intersecţie cu spaţiul public, ea pur şi simplu nu face obiectul art. 200 CP ca şi, de altfel, al întregii legislaţii româneşti. Şi, de fapt, nu interesează opinia publică. Abrogarea art. 200 CP, care incriminează săvârşirea în public, propaganda, asocierea sau actele de prozelitism homosexual, poate avea însă consecinţe nefaste pentru ochii şi urechile majorităţii: la invazia dezgustătoare a pornografiei heterosexuale, "normale", pe care simplul cetăţean este nevoit să o suporte, se va adăuga, colac peste pupăză, sau, mai exact, colac peste closet, spectacolul preluat din Vest al carelor alegorice cu "fetiţe" epilate, coafate, belciugate, dansând în desuuri de piele şi mătase, precum şi al "băieţilor" care se chinuiesc să-şi ascundă sânii şi să-şi îngroaşe vocea. Iar pentru televiziuni, porcăriile homo ale grupului Vacanţa Mare vor deveni opera unor precursori iluştri...

Vulgaritatea, obscenitatea mă deranjează indiferent dacă sunt homo sau hetero. Totuşi, nu cred că se pot pune pe acelaşi plan sexualitatea normală şi vreo formă aberantă a ei, fie şi pentru simplul motiv că umanitatea există ca rezultat al împerecherii heterosexuale - o omenire homosexuală ar dispărea stearpă în câteva zeci de ani, într-o decrepitudine de sfârşit de lume. Or, în miezul presiunilor care se fac acum pentru ca homosexualitatea să capete o existenţă statutară în România, se află nu sexul, ci politica. Întrucât, cum am arătat, deviantul sexual nu are nicio durere de cap ca individ, ceea ce se vrea, de fapt, este obţinerea de drepturi colective de către minoritatea homosexuală, recunoscută ca atare - de această chestiune ne-am izbit de nenumărate ori în plan etnic. Vor baruri, cluburi, teatre, zone întregi care să le aparţină, vor festivaluri şi congrese. Odată ce se grupează în organizaţii legalizate, homosexualii se pot promova unii pe ceilalţi în diverse structuri, pot să devină din discriminaţi închipuiţi nişte factori agresivi de dislocare pe tăcute a heterosexualilor, cum în Vest deja se întâmplă - enclavele se pot construi şi altfel decât geografic sau etnic. În concluzie, le-aş spune domnilor şi doamnelor homosexuali să-şi vadă de treabă cu discreţie, iar parlamentarilor să lase art. 200 la locul lui, fără declaraţii de virilism carpatin. În România avem totuşi nişte probleme cu viaţa, cu moartea, cu boala, cu sărăcia, problema homosexualităţii e rezolvată. Nu e necesar ca olandezii să ceară "O Românie mai homosexuală" - oricum, de atâta vreme, politicienii noştri dragi regulează acest popor fără nici o discriminare.

 Acest articol al subsemnatului a apărut în Adevărul din 18 septembrie, 2000. De când cu referendumul, e „descoperit” pe net și prezentat ca o dovadă a inconsecvenței, a oportunismului. Mai exact, gardienii familiei stas dau ca sigur că acum sunt plătit de oculta homosexuală mondială.

În acel an, în România, era la modă susținerea emancipării homosexualilor (noțiunea LGBT nu exista). Eu nu eram „trendy”. Citit cu creierul, nu cu mațele sau altă parte a corpului, articolul expune idei la care nici gând să renunț după 18 ani.

● Sancționarea prin lege a manifestărilor erotice homosexuale în public. Și atunci, și acum detest sexualitatea afișată, atât homo, cât și hetero.

● Și atunci, și acum sunt de părere că BOR nu e datoare să-i accepte pe homosexuali. Și că are dreptul să refuze oficierea căsătoriilor între persoane de același sex. Odată ce ai intrat de bunăvoie în rândul creștinilor ortodocși practicanți, ești obligat să te supui regulilor Bisericii.

● Nici atunci, nici acum nu observ că homosexualii ar fi prigoniți în România, nici că ei ar crea probleme în societate.

● Consider și astăzi homosexualitatea o deviere de la normalul majoritar, care, prin absurd generalizată, ar duce la dispariția rasei umane.

Dar nu o boală care trebuie tratată. Oamenii să fie liberi s-o practice, dar nu să facă propagandă în favoarea ei.

● Nu am fost și nu sunt pentru discriminarea pozitivă a homosexualilor, pentru a li se acorda drepturi colective speciale.

● Am fost și sunt de părere că instituția căsătoriei este creația heterosexualilor și le aparține.

● Am fost și sunt de părere că adoptarea de copii de către cupluri homosexuale trebuie interzisă prin lege. Argumentația o puteți găsi într-o emisiune Gândul.live, aflată pe net.

Singura deosebire de gândire în materie, între cel ce eram în 2000 și cel de astăzi, este parteneriatul civil. Pe atunci nu conștientizam acest concept. Acum îl înțeleg și îl susțin ca pe un Drept al Omului, de care homosexualii, oameni ca și mine, trebuie să poată beneficia.

În ce privește coordonatele mele fundamentale, mă schimb greu, domnilor tradiționaliști care mă înjurați, sunt al naibii de conservator...

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu cred ca-i acelasi lucru daca vorbim de necrofili, zoofili, precum si alte exemple asemanatoare, pentru ca in exemplele mai sus rostite, nu exista consimtamant intre doi oameni adulti.
    • Like 1
  • Stie cineva, în câte tari dupa adoptarea parteneriatului civil si care initial prevedea interdictia adoptiilor de copii, azi mai este în vigoare aceasta interdictie?
    • Like 0
  • Ce sa faceti,domnule Cristian Tudor Popescu?..."asa e in tenis" cum spunea Toma Caragiu!Pierzi,castigi,punctezi,ratezi,trebuie sa ne asumam.Degeaba consideram mizantropismul de expresie motiv de geniu neinteles,sau imprumutam fraudulos argumentatia logica in absurd,proprie stiintelor exacte,cuvintele au destinul si puterea lor,si avem datorie de orgoliu sa onoram conceptele pe care gandirea noastra le-a cantonat.Faptul ca pozitiile dumneavoastra fac un dute-vino conjunctural,probeaza abordarea politica cu care ati tratat subiectul,despre care textul de mai sus insinuaza ca ar fi imorala.Si lasati dracului democratia in pace,pentru ca personalitatea dumneavoastra are manifestari de dictator...nu mediator!
    • Like 0
  • Partea a IV-a. Atitudinea creștinului (va fi editat) - privită filozofic.
    Chiar dacă am sărit la partea a IV-a, pe care o voi dezvolta mai târziu cu trimiterile biblice care să o susțină, voi continua, desigur, în limita puterilor și a vitezei de lucru, cu drag, explicațiile pentru APARIȚIA RĂULUI, A PĂCATULUI și a felului în care acesta lucrează în om. Voi trata, desigur, limitat la parametrii filozofiei creștine, păcatul pe tema căruia am pornit în România discuții legate de familie, de definiții, de cultura heterosexuală, de dogmatică și de atitudine. Dar asta nu mă împiedică să dau hic et nunc un rezumat al atitudinii cu care creștinul trebuie să treacă prin aceste experiențe – căci văd că majoritatea persoanelor își arată nemulțumirea dintr-o convingere care, fie că neagă ei, fie că recunosc, provine din crezul lor religios.
    Din punct de vedere al CREȘTINULUI nu trebuie să vă uniți și nici să vă împotriviți puterilor lumii acesteia.
    Lăsați totul în mâna lui Dumnezeu. Rugați-vă pentru toți oamenii.. Nu condamnați, nu inițiați procese, nu inițiați legi împotriva oamenilor și nici pentru apărarea credinței voastre, nu îl apărați pe dumnezeu (că nu are nevoie), apărați-vă pe voi înșivă de rău și așa veți fi găsiți plăcuți înaintea lui Dumnezeu. De protecția fizică a individului se ocupă statul laic. Dacă scriptura nu ar spune că Dumnezeu este cel care stabilește toate Împărățiile și că niciuna nu se ridică sau cade fără voia Lui, atunci da, v-aș fi îndemnat să mergeți să alegeți voi. Mi-ați putea spune: dar să tăcem, să lăsăm păcătoșii să-și facă de cap? Oare nu a predicat Ioan Botezătorul împotriva lui Irod? Oare nu a predicat Pavel împotriva Cezarului? Ba da, dar ei vesteau Adevărul și condamnau păcatul care era, nu încercau să prevadă și să prevină ceea ce ar putea să fie, ceea ce li s-ar putea întâmpla. Dacă rolul bărbatului este să lupte, să apere familia, soția, copii, asta aș putea-o spune că Da, nu este greșit, dar acesta este rolul MASCULULUI în regnul animal. Rolul CREȘTINULUI (fie bărbat sau femeie) nu este rolul EVREULUI aflat sub Lege; nu este să lupte împotriva firii, ci împotriva duhurilor. Când luați voi lupta în mâinile voastre, chiar dacă considerați că doar vă faceți partea, s-ar putea să vă faceți „toată partea” cu chiar mâinile voastre și să împiedicați planul lui Dumnezeu cu privire la ceea ce va fi. Dacă ne-am scandaliza pe același principiu ar trebui să ieșim și să votăm să nu vină Antihrist, să nu vină fiara, să nu vină pecetea satanei (indiferent care e ea) și să votăm să trăim aici etern, în liniște și pace.. adică dacă planul lui Dumnezeu era să vină o prigoană a creștinilor din partea gaylor voi ați VOTAT în baza Bibliei „înțelese” de voi și a îndemnurilor preoțești, pe care le ridicați, dați și cu care scoateți praful din capul altora, dar și ÎMPOTRIVA CUVÂNTULUI = ISUS HRISTOS. Amintiți-vă ÎNTOTDEAUNA DE IACOV 1: 26-27: ”26Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi ţine în frâu limba, îşi înşală inima, iar religia lui este fără valoare. 27 Religia curată şi nepângărită înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să ai grijă de orfani şi de văduve în necazurile lor şi să te păstrezi neîntinat de lume.” Fiecare să vadă de ce duh este călăuzit! Dacă vă declarați cetățeni ai cetății cerești, limitați-vă la drepturile pe care vi le dă Scriptura și autoritatea din această lume: Da, mergeți la vot, votați după conștiința voastră, votați DA sau NU, dar nu faceți din aceasta obiectul propovăduirii voastre, al scandalizării în comunitate, nu faceți un subiect de teamă în rândul comunității creștine: nu tot voi predicați că toate sunt în mâna lui Dumnezeu? Presupun că Isus nu s-ar duce la nicio secție de vot, pentru că Legea lui este deja votată și clară. El s-a lăsat batjocorit, hulit, bătut, deși NU AVEA nicio vină, absolut. Românii care se declară creștini au, din punctul de vedere al filozofiei creștine, un duh de frică, care se simte tot mai bine în comunitățile ecleziastice ”adormite”. Calitatea de cetățean însă este un drept pe care nu vi-l neagă nimeni, nici în scriptură nu găsesc bază pentru a vă autolimita, dacă vi se oferă un drept care nu duce la nimic rău. Însă vă rugasem insistent să nu amestecați limbajul „lumesc” cu cel „duhovnicesc”, nu aduceți argumente „versete” când doriți să convingeți oameni care nu le au nici măcar în conștiință, dar în pricepere! Gândiți-vă voi înșivă dacă dialogul cu Nicodim are vreo șansă de realizare, cu toată filozofia acelui om, posibil mult superioară nouă! ”Tu, care îi înveți pe alții, nu înțelegi lucrurile acestea?” Pentru aceasta v-am rugat să traduceți argumentele, fie ele și dintr-un crez religios, într-un limbaj pe care să îl înțeleagă și omul laic drept moral (legile lumii nu se mai fac în baza moralei creștine, din păcate pentru creștini, ci în baza moralei laice), iar unii au văzut în asta recunoașterea și acceptarea limbajului dublu sau neo-marxist: dar tocmai asta se întâmplă deja des, când - și veți primi argumentul în următorul comentariu - bisericile numesc Biblia Cuvântul lui Dumnezeu, care în loc să îi atragă pe oameni la Hristos, singurul și Adevărat CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU, încearcă să îi atragă spre o CRUCE și O CARTE numită așa, măcar că ea este doar inspirată, supusă greșelilor, modificată (chiar nevoit!) prin copieri repetate ale originalului, tradusă și răstălmăcită în n limbi și din n puncte de vedere, alcătuită prin selecție făcută de oameni în concilii ecumenice, ci nu picată din ceruri drept așa cum este***. Voi atrageți spre o carte ce pare unora GREOAIE, și chiar dacă ea conține ÎNVĂȚĂTURA necesară înțelegerii/drumului către DUMNEZEULUI creștin, menirea voastră în filozofia creștină este să atrageți spre HRISTOS, al cărui „jug” este „ușor” și care este mult mai ușor de înțeles, în esența sa umană, decât orice carte de știință. Nu putem pune semnul egal între Cuvântul lui Dumnezeu, care era de la început, și Biblie, în care ea este văzută drept Scripturile, cărțile profeților ș.a.m.d. Nici în cerurile preaînalte, ceea ce s-a scris nu este una cu Cuvântul, ci este „sulul cărții”. Alegerea unui punct de vedere explicat laic poate fi apoi susținută cu versete, această necesitate este de înțeles, dar încercați întotdeauna să vă amintiți că și ideea trebuie să susțină versetul, nu doar versetul ideea. Nu poți cu niciun verset din scriptură să susții „căsătoria este o invenție a heterosexualilor”, pentru că ea nu este „invenție” în filozofia creștină și este instituită nu de oameni, ci pentru oameni. ***voi reveni cu exemple care anulează orice îndoială, și faptul că predicați Biblia drept ”Cuvântul” ce rămâne neschimbat este dovada tristă a unei înțelegeri superficiale: „nimic din ce este făcut de om sau prin om nu este etern și neschimbător”, doar Cuvântul care era, este și va fi în veci. „Cuvântul Domnului” este o expresie care apare în 284 de versete și care nu este sinonimă cu ea însăși la nivel de concept, ci doar ca principiu lucrător.
    • Like 0
  • Partea a III-a. Păcatul (va fi editat)
    • Like 0
  • Partea a doua. A. De unde ideea de „PLAN” al lui Dumnezeu. B. Dragostea C. Apariția răului în lume
    A. Îmi recunosc o LIMITĂ a unei EXPLICAȚII pe care O RISC ÎN FAȚA OAMENILOR, dar de care nu pot fi învinovățit de nimeni care nu îmi va aduce o explicație mai bună. Pentru ce să creeze Dumnezeu oamenii? Unii spun că planul Său era să le arate îngerilor că el este un Dumnezeu bun, drept, credincios, adevărat. Să își arate Dragostea. Unii spun că oamenii sunt creați să umple un gol în ceata cerească ș.a.m.d. Cât timp mintea noastră se gândește la Dumnezeu ca la un creier vom găsi tot felul de explicații. Aș putea întreba: dar înainte de crearea îngerilor, de ce ar fi vrut Dumnezeu să creeze? Dar chiar și existând îngerii, are nevoie IHVH să dea cuiva vreo explicație pentru ce face și ce este? Trebuie el să dovedească cuiva, fie ei și îngeri, că el este bun, drept, minunat etc? Are el nevoie de ceva, nu își este sieși suficient? Se simte singur în Univers? În căutările mele de a înțelege rațiunea lui Dumnezeu am mers chiar mai departe și, bazându-mă pe faptul că în Dumnezeu, prin El și pentru El sunt toate lucrurile (Rom. 11:36 și alte două referințe, în epistolele spre Corinteni și Coloseni ale aceluiași autor) nu poate fi vorba decât de ceva ce el face PENTRU Sine (nu pentru alții, nu pentru demonstrație ș.a.m.d.). Inițial luasem în considerare chiar că totul este planul său de a desăvârși, prin Sine, în Sine și pentru Sine, cunoașterea absolută despre Sine – dar asta ar arunca o posibilă umbră de neîncredere relativă la atotștiința sa. Mi-au rămas două ipoteze: să admit că NU ȘTIU ȘI NU ÎNȚELEG și apoi, încă una, care mă atrage mai mult, și pe care o expun acum: chiar știind totul dinainte, chiar cunoscându-se pe de-a întregul, chiar trăind totul în imaginația sa și nefiind legat de timp, de loc, de limite, A NU FACE NIMIC pentru că DEJA ȘTII TOTUL înseamnă în absolut, atât cât poate cuprinde mintea umană, SĂ NU EXIȘTI: să nu te manifești, să nu ai identitate, să ai nicio rațiune de a fi. Cum ar fi să ne gândim: Dumnezeu EXISTĂ, dar el NU FACE NIMIC, pentru că și așa ÎȘI ESTE SUFICIENT? Dumnezeu nu gândește, pentru că și așa știe totul? Sunt oameni care spun la vederea consecințelor „eu ȘTIAM” și totuși aleg să nu facă nimic sau să facă la fel, ca și cum nu ar fi știut? Îi putem învinui de minciună? Avem vreun motiv să îi credem? Îi face această atitudine mai interesanți? Să ne imaginăm în continuare că Dumnezeu nu se manifestă, pentru că este perfect deja, nu are nimic să i se opună, nu trebuie să mai descopere nimic, să distrugă nimic, nimic nu este rău, este doar El? După care un licăr în minte s-a aprins: NIMIC NU ESTE RĂU. Dar dacă NIMIC NU ESTE RĂU, AR PUTEA EXISTA CEVA RĂU? ȘI DACĂ NU, ATUNCI CE ÎNSEAMNĂ BUN? DACĂ NIMIC NU ESTE MINCIUNĂ, AR PUTEA EXISTA MINCIUNĂ? Și dacă NU, atunci CE ESTE și la ce SERVEȘTE ADEVĂRUL? Pe această cale am ajuns la ideea că acceptând că nu poate exista nimic rău, nimic neadevărat sau chiar NIMIC NIMIC, chiar existența lui dumnezeu nu înseamnă ABSOLUT NIMIC, AR FI DOAR NIMICUL ABSOLUT, care nu s-ar putea defini prin nimic, nu s-ar putea raporta la nimic, nu ar trebui să facă NIMIC. AR LOVI CHIAR ÎN IDENTITATEA LUI DUMNEZEU care se explică prin „SUNT CEL CE SUNT” ci nu ”SUNT NIMIC” (ilogic, Nimicul NU ESTE, nu „ESTE”) sau ”NU SUNT NIMIC”. Vă puteți imagina NIMICUL din care au apărut toate, așa cum susțin teoriile Big-Bang? Dar mă voi limita pe cât posibil la a DESCRIE filozofia creștină așa cum o înțeleg și mai puțin la a comenta alte teorii. Chiar a fi CEVA dar a NU TE MANIFESTA ÎN NICIUN FEL = MOARTE = DIFERIT DE VIAȚA, și am explicat deja în primul capitol că despre o MOARTE INIȚIALĂ sau o INERȚIE INIȚIALĂ nu se poate discuta, întrucât și inerția este considerată o FORȚĂ care se opune schimbării – iar eu aș numi-o de fapt O FORȚĂ LOCALIZATĂ ÎN LUCRURI ȘI CARE MENȚINE LUCRURILE AȘA CUM SUNT și pe care, în acest caz, privită ca forță ACTIVĂ, nu aș opune-o ab initio puterii divine, dar nici nu aș putea-o considera în ecuație cu divinitatea. Așadar, la un nivel mai abstract de înțelegere, DUMNEZEU ESTE EXISTENȚA = VIAȚA. Bucuros că am reușit să închid un cerc și să mă întorc la un traiect mulțumitor al întreprinderii mele, nu am pus punctul final și nu am avut niciodată pretenția că definiția pe care o pot da eu cu o minte limitată unei entități nelimitate ar fi EXACTĂ, dar incompletă cum e, ea mă satisface și nu mă oprește de la a merge mai departe în căutările mele. Am considerat că DUMNEZEU este atât O FIINȚĂ (duhovnicească, singura ce poate fi numită FIINȚA - subst. propriu articulat), cât și (prin manifestarea Sa în creație, CUVÂNTUL=ISUS HRISTOS și în întreținerea acesteia=Duhul Sfânt cel dătător de viață, și - nu am un cuvânt mai potrivit, din păcate - ) PRINCIPIUL VIEȚII ADEVĂRATE. „La început era Cuvântul, și cuvântul era cu Dumnezeu, și cuvântul era Dumnezeu. (...) Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal.” (Ioan, cap. 1). Iar acest verset a reluminat crezul privitor la Trinitate ca fiind Tatăl, care și-a născut din Sine pe Fiul Său, fără să rupă și fără să adauge la Sine, în toată unitatea Duhului Sfânt.
    Pe acest motiv, am ales să CRED că TOT CE ESTE și NU ERA DE LA ÎNCEPUTURI, toate lucrurile, chiar și apariția răului, au o CAUZĂ: MANIFESTAREA LUI DUMNEZEU, A EXISTENȚEI ÎNSEȘI. Nu putem stabili APRIORI că MINCIUNA, CRIMA (a distruge ceva), INVIDIA, MÂNDRIA sunt PĂCATE, pentru că, în afara FAPTELOR care să le dovedească caracterul, ele rămân SIMPLE ... CUVINTE! ORICE LUCRU CARE AR PUTEA EXISTA ARE DREPTUL SĂ EXISTE ȘI ORICE LUCRU TREBUIE TESTAT PENTRU A VEDEA DACĂ ESTE RĂU SAU BUN. SUNT NUMAI NON-sensuri a spune și a DECIDE că există bunătate și că bunătatea este mai bună ca răutatea, deși răutate nu există sau: a spune că dragostea este forța cea bună, iar ura, forța cea rea, deși ură nu există ș.a.m.d. Iar Dumnezeu a dat, sub o formă sau alta, „libertatea/posibilitatea” de a apărea și se manifesta TUTUROR LUCRURILOR, tuturor CUVINTELOR, inclusiv a celor care „nu sunt VII ȘI LUCRĂTOARE”! Ajutorul mi-a venit de la EVREI 4:12.
    Și dacă chiar răspunsul meu nu mulțumește pe marii teologi ai lumii, rămâne cert că Scriptura afirmă existența tuturor lucrurilor din Univers ca fiind „În El, prin el și PENTRU El”, deci PENTRU NIMIC ALTCEVA, chiar dacă nu am reușit eu să identific ce reprezintă acel PENTRU (scopul, dorința lui IHVH). Și cum vedem modul de manifestare în zilele creației (DUMNEZEU DESPARTE ÎNTUNERICUL DE LUMINĂ /neștiința de știință/, CELE DOUĂ SPAȚII JOSUL și SUSUL/răul de bine/, USCATUL DE APĂ /moartea de viață / ș.a.m.d., Cuvântul său fiind „viu și lucrător”, capabil să despartă „duhul și sufletul, măduva și trupul”, tot atunci PLANUL lui Dumnezeu ar putea fi, după înțelegerea mea, A DESPĂRȚI CEEA CE ESTE DUMNEZEU de CEEA CE NU ESTE ȘI NU POATE FI DUMNEZEU. De aceea, creând lucrurile, Dumnezeu „VEDEA” că în starea lor nealterată „SUNT BUNE”.
    ***
    Dacă cineva crede că FILOSOFIA CREȘTINĂ se poate EXPLICA sau COMBATE cu argumente științifice acela NU A ÎNȚELES nici CREȘTINISMUL, nici INTENȚIA DEMERSULUI MEU. Este O NEBUNIE să încerci să DEMONSTREZI creștinismul prin argumente științifice și este o NEBUNIE să încerci să îl dărâmi, pentru că A FI CREȘTIN nu este un lucru care SE NAȘTE DIN RAȚIUNI UMANE și nici care se POATE PIERDE DIN RAȚIUNI UMANE. A fi creștin ESTE rezultatul a două condiții NECESARE: a fi născut în Dragoste și să ÎȚI ASUMI rezultatul faptelor tale pe măsura cunoștinței la care ai ajuns.
    Apariția răului în lume nu este nici pe departe cea mai grea chestiune pentru cunoștința ce mi-a fost dată, însă ea nu este nici măcar de atâta importanță câtă i se acordă în dezbaterile ecumenice. Nu voi vorbi despre apariția răului fără să lămuresc mai înainte CONCEPTUL care STĂ LA BAZA filozofiei creștine și care NU ARE NICIO JUSTIFICARE RAȚIONALĂ și nici nu poate fi COMBĂTUT prin RAȚIUNE. ÎNȚELEGEREA ȘI ASUMAREA ACESTUI CONCEPT REPREZINTĂ, ÎN FAPT, TOT EFORTUL FILOZOFIEI CREȘTINE DE A EXPLICA, TRANSFORMA ȘI MÂNTUI LUMEA. ȘI NU, NU E NICI VORBA DE CREDINȚĂ. Credința e necesară oamenilor „ecleziastici”. Cuvântul credință e definit dezastruos în biserici, pentru că, deși oamenii pornesc de la credința lui Avraam și de la epistolele în care credința lui este considerată neprihănire, ei se împotmolesc exact din cauza formei cuvântului, nu a conținutului validat de filozofia creștină (oprire - voi reveni la credință mai târziu).
    ***
    B. DRAGOSTEA

    • Like 0
  • Partea I. Divinitatea
    Principiu: deși nu mă satisface deloc, spațiul limitat mă obligă la a vorbi despre divinitate la modul reducționist. Nu înseamnă că imaginarul creștin (sper că nu comentați imaginarul ca pe imaginație!) are de spus numai atât despre IHVH și natura Sa, dar consider că pentru problema noastră este suficient. Cine dorește poate citi doar IPOTEZA, ea va fi urmată - pe cât posibil - de DEMONSTRAȚIA plauzibilității sistemului de gândire.

    - IPOTEZA -
    1. DIVINITATEA = Ființa Creatoare din Univers, omniprezentă, omnipotentă, omniștientă. IHVH. Dumnezeu. Nu înseamnă că Dumnezeu este tot și că tot ce există este din Dumnezeu: „Eu sunt Cel ce SUNT” (nu „ceea ce ESTE acum”) . În relație de opoziție substanțială (dar nu în dependență organică, așa cum exprimă filozofia chineză yin-yang!) cu diavolul, IHVH este VIAȚĂ și ADEVĂR, care înglobează de asemenea și CORECTITUDINE (nu este pur și simplu un TIRAN, voi demonstra), DRAGOSTE (principiu al vieții și singurul ce dă DREPTUL LA SACRIFICIU! Atenție, revin și voi demonstra de ce nu CREZUL și PERSONALITATEA/VANITATEA SAU ce mai invocă unii și alții fac măreția unui sacrificiu: NUMAI DRAGOSTEA VALIDEAZĂ SACRIFICIUL plăcut divinității), IMUABILITATE, imposibilitatea pervertirii Sale. În plan simbolic, este numit tot ce reprezintă și susține VIAȚA: APA (vieții), PÂINEA (vieții), DUHUL SFÂNT (suflarea de viață veșnică - „duhul meu”; a nu se confunda cu DUHUL - suflare de viață DATĂ DE DUMNEZEU, nu DIN Dumnezeu, peste substanța materială care astfel capătă viață: omul, animalele - cel mai greu de înțeles mi-a fost principiul vieții vegetale, care însă nu este de aceeași natură, ci este doar un proces de metamorfoză dotat cu capacitate de reproducere - dar nici acolo, nici în cazul ființelor, reproducerea nu este o CAPACITATE GARANTATĂ, ci decizia în cadrul fiecărui obiect/individ al regnului/speciei o ia divinitatea -- din fericire, nu este de interes în problema noastră acum! Deși legea generală a Facerii este „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.”, asta nu L-a oprit pe Dumnezeu Fiul să blesteme smochinul să nu mai rodească în veci sau să ridice blestemul infertilității cu cauze biologice/divine: n cazuri de femei sterile care vor da naștere. Și chiar mai mult, vom merge, când am timp, și la fecioara Maria). Alte simboluri ce reprezintă viața: SÂNGELE* (să nu îl beți, îl lăsați să cadă pe pământ, căci el „este” viața animalului - veți înțelege mai bine când explic CE ESTE PĂCATUL), VINUL ROȘU (rod al viței, asemănător cu sângele - notă: pentru creștinii practicanți, care încă se mai ceartă pe tema alcoolului, dar nu sunt capabili să lumineze oamenii, doar să le repete aceleași versete care sună ca și o poezie + pentru că există creștini care condamnă consumul alcoolului de orice fel și îi judecă pe alții fără rea voință, ci din încredințare + pentru că și cei care o fac, și cei care nu o fac, nu aduc toate argumentele BIBLICE și ȘTIINȚIFICE, pentru că unii își permit să predice că VINUL FĂCUT DE ISUS NU ERA VIN (dar ce era???!) și că VINUL LUI DUMNEZEU NU ÎMBATĂ (ba da, era vin, vinul cel mai bun și a te îmbăta nu ține de natura vinului, ci de cantitatea consumată) trag puțin de explicația cu vinul (mai ales că unii l-au tradus și ca bucurie, ca viața din Hristos - ceea ce poate fi un punct de vedere laic și ezoteric al interpretării scripturii, dar asta ar justifica părerea nescripturală că Isus nu a fost decât un om incapabil să facă de fapt vin). Partea Scripturală: Ioan (...) nici nu a băut, iar Fiul Omului a băut și (a mâncat ... etc.) și pe unul nu l-au ascultat, iar despre Isus spuneau că avea drac. Biblia condamnă consumul de alcool, dar permite consumul moderat de vin roșu: nu fiți băutori de MULT vin + Ep. Pavel către Timotei: consumă puțin vin din pricina deselor tale îmbolnăviri, Cina cea de Taină (rodul viței), Isus s-a comparat cu o VIȚĂ (de vie) + nu ce intră în gura omului îl spurcă (în același timp, îmbuibarea și excesul de orice fel este păcat - pentru că fac rău trupului, iar în cazul consumului excesiv de alcool nu merită comentariul). Calitatea de antioxidant a vinului roșu, de prezervare a vieții în sensul încetinirii îmbătrânirii celulelor, - vă rog să vă amintiți asta când vorbim de păcat - mai ales când un pahar aduce abia 10% din aportul zilnic necesar de mangan, este ARGUMENTUL ȘTIINȚIFIC, pe care Biblia nu îl putea include și chiar de îl includea, nu l-ar fi înțeles nimeni, fiindcă rusul chimist Mendeleev publică o primă variantă a tabelului său în 1869! Dar voi îl puteți citi aici acum și scăpați o dată de toată zarva cu E PĂCAT, NU E PĂCAT: https://www.bautura-online.ro/blog/vinul-rosu/ - asta am găsit în limba noastră și este foarte bun pentru scopul nostru. Cu încă o MENȚIUNE: să fie un vin bun, preferabil de casă, băut nu pentru plăcere, ci pentru cauza mai bună a ajutării organismului. Vinul de calitate slabă, cumpărat ieftin, cu tot felul de sulfiți și 5% strugure, acela dăunează sănătății și duce la înfăptuirea, fără voie/din necunoaștere, a păcatului împotriva propriului trup - în aceste limite, nu este un păcat de moarte. A te îmbăta, a fi dependent, este.** (oprire = voi reveni). Întorcându-ne la natura Sa, Dumnezeu (! prin Fiul Său Isus Hristos) este și LUMINA (în care NU este întuneric și pe care întunericul NU o poate înghiți - Ev. lui Ioan, 1 - asupra lui ÎNGHIȚI și a explicației simpliste voi reveni la capitolul II).
    DEMONSTRAȚIA:

    Filozofia creștină reconstruiește universul cu ordinea și dezordinea lui pornind de la două forțe aflate în dispută prin însăși natura lor. Altoit pe filozofia mozaică (a iudeilor), creștinismul păstrează ca reprezentare pentru forța creatoare persoana lui IHVH, iar pentru cea distructivă, care „se opune planurilor lui Dumnezeu” și care „de la început* a fost un mincinos”, pe Diavolul (Satan sau Luciferus). ((*Dar în ansamblul său, textul biblic nu spune că a fost așa de la începutul începuturilor. Acel „început” îl voi explica ulterior când vorbesc de căderea îngerilor.). Uneia singure îi este dat dreptul la proclamarea existenței unei eternități fără început, căci prezumția că o forță distructivă ar fi existat prima în Univers ar presupune însăși inexistența ei și imposibilitatea existenței „a ceva” sau a „celei creatoare” ulterioare ei sau apărută ca rezultat al acțiunii de distrugere a ceea ce nu este. Singura deci care poate pretinde că ESTE fără fie nevoie de nimic altceva, de cauze sau explicații, e forța creatoare inițială, care se revelează ca „EU SUNT CEL CE SUNT” (nici măcar CEL CE ESTE). Dacă cineva zice, ”atunci înseamnă că această forță este răspunzătoare și de apariția răului în univers?” (căci cui se datorează aducerea heruvimilor, serafimilor și arhanghelilor în ordinea ontologică?), întrebarea este perfect justificată și cu răspunsul inclus: este răspunzătoare, ÎNSĂ NU VINOVATĂ. În primul rând absența unui ÎNVINUITOR care să se declare PREJUDICIAT de acțiunile cuiva nu putem vorbi de VINOVĂȚIE.
    Un lucru trebuie precizat: deși mintea omului nu poate cuprinde nemărginirea, ea nici nu poate defini universul altfel decât nemărginit, căci definindu-l prin orice fel de limite, înțelegerea universului ar deveni și mai puțin greoaie: ce reprezintă aceste limite, cine le-a stabilit, pot fi ele depășite, sunt ele reale sau doar expresie a incapacității rațiunii de a merge dincolo de ele? Ce este dincolo de ele? Operațiile matematice cu locuri geometrice sau mulțimi infinite nu sunt dintre cele mai ușoare, dar nici imposibile. Nu putem nega că, deși finit la stânga și la dreapta de valorile 1 și 2, intervalul delimitat de aceste două limite este infinit. Nu putem explica de ce totalitatea numerelor impare, care ar corespunde aritmetic unei jumătăți din totalitatea numerelor reale, nu poate fi înțeleasă ca o infinitate mai mică. O reprezentare este posibilă: proiectând în plan o dreaptă infinită ce ar corespunde punctului de referință ZERO, putem așeza numerele pare de o parte a dreptei, iar pe celelalte de cealaltă parte, astfel încât am obține simultan imaginea numerelor pare, a celor impare și a mulțimii care le înglobează. În același moment, deși într-un plan cartezian de coordonate oricărui loc geometric (punct) îi corespunde și o coordonată reală, nu putem identifica niciun loc în spațiul bi- sau tridimensional care să nu reprezinte un punct, nu există NIMIC ce nu poate fi reperat prin numere REALE... Capcană: și totuși, printr-un aparent exercițiu de „creație”, omul a fost capabil să ADAUGE la mulțimea numerelor reale o mulțime a numerelor COMPLEXE (a căror expresie conțin radical din -1, i). Asta în gândirea simplă, plană, a omului neinițiat! Dacă la cei mai mulți oameni explicația de mai sus ar prinde, ea nu este nici pe departe suficientă. Numerele COMPLEXE, care au o parte REALĂ și UNA IMAGINARĂ (gândiți-vă ca la o reflexie într-o oglindă), nu doar că AU REPREZENTARE, dar pot și justifica APARIȚIA UNOR REALITĂȚI care AU BAZĂ ÎN LUMEA REALĂ dar NU EXISTĂ ÎN REALITATE (așa veți înțelege următoarele paragrafe). Pentru cine știe matematică, pun și explicația științei. Din păcate, acest câmp nu îmi permite editarea SUBSCRIPT și SUPERSCRIPT, dar R2 este R(la)pătrat ș.a.m.d.
    REPREZENTAREA GEOMETRICĂ A NUMERELOR COMPLEXE. Orice număr complex poate fi reprezentat printr-un singur punct în plan (R2), numit imaginea acelui număr: dacă z = a + bi ∈ C, atunci imaginea sa geometrică este punctul M (a,b). Numerele din C0 se reprezintă pe axa absciselor, pe care-o numim axa reală. Numerele pur imaginare (i.e. cele cu Rez = 0) se reprezintă pe axa ordonatelor, pe care-o numim axa imaginară. Reciproc, oricărui punct din plan îi corespunde un unic număr complex, numit afixul acelui punct: dacă M (a,b) este un punct în planul R2, atunci z = a + bi este afixul punctului M. Se mai notează M (z). Prin urmare, orice număr complex este unic reprezentat de un punct în plan și reciproc. Din punct de vedere geometric, imaginea conjugatului este simetricul imaginii numărului complex, față de axa reală.
    Și totuși este doar un exemplu de „creație”, nu o demonstrație pentru forța creatoare a lui Dumnezeu.
    În ce privește momentul apariției existenței forței creatoare, punctul zero nu mai poate fi reprezentat axial și nici axiomatic, nu există, rămânându-ne să acceptăm ideea existenței unei forțe creatoare pe care nu a creat-o nimeni și pe care o numim VIAȚĂ. Nașterea vieții în univers nu poate fi explicată în nicio teză posibilă facultăților umane. Cert este că nu putem discuta de existența morții în absența oricărei forme de viață prin care să putem stabili încetarea stării de „vie” a vreunei entități.
    Un alt argument pentru a justifica suveranitatea și natura lui Dumnezeu este rezultatul unor operații cu aceleași valori infinite, de această dată referitoare la masă. (!!) În limitele cunoașterii ei (dar voi demonstra că mintea umană este foarte limitată), mintea umană nu poate explica alte legi ale fizicii în afara celor conform cărora MASA UNIVERSULUI RĂMÂNE UNA ȘI ACEEAȘI, DIN EA NU SE POATE PIERDE ȘI LA EA NU SE POATE ADĂUGA. Tot prin gândire omenească, invalidând prin absurd această prezumție, rezultatul ar fi acela că DUMNEZEU NU ESTE TOT CE ESTE și că EL POATE SCOATE SAU ADĂUGA LA CEEA CE ESTE, CEEA CE I-AR ANULA ATÂT CARACTERUL DE IMUABIL, AR NEGA EGALITATEA A=A și AR PRESUPUNE EXISTENȚA UNEI FORȚE CREATOARE ȘI MAI PUTERNICE CARE SE DEZVOLTĂ DIN EL ȘI CARE AȘTEAPTĂ SĂ FIE CREATĂ. Ori, chiar lăsând la o parte pentru moment ideea de divinitate, cum am putea explica fenomene precum APARIȚIA sau DISPARIȚIA fără urmă în acest univers: de unde vin și unde se duc lucrurile? Nu ar conduce aceasta la ideea de universuri paralele, idee care nu ne-ar întoarce la cuprinderea totului, ci numai la segmentarea TOTULUI după modelul segmentării în două a infinității numerelor? Fizica și atomica moleculară (??) demonstrează că, indiferent de procesele sau reacțiile ce au loc între elemente chimice la un moment dat, masa moleculară se păstrează, NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMĂ. Arderea unui material lemnos, spre exemplu, ar duce la descompunerea sa în ceea ce numim cenușă și fumul a cărei masă moleculară este de valoare egală cu diferența dintre masa inițială și masa resturilor vizibile la locul arderii.

    ATÂT CĂ DUMNEZEUL CREȘTIN este LEGUITORUL, nu CEL CARE SE SUPUNE LEGILOR! Căci El cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi (vă las vouă plăcerea de a căuta în Scripturi). Tocmai de aceea am făcut demonstrația numerelor imaginare. TOT CE ESTE în UNIVERS este DUMNEZEU + RODUL IMAGINAȚIEI LUI DUMNEZEU. Fiind Duh, Dumnezeu nu are masă moleculară. Revenind la ideea conform căreia Dumnezeu este TOT CE ESTE, înseamnă că lucrurile nevăzute cu ochiul omenesc, precum DUHURILE (Dumnezeu însuși, îngerii și îngeri decăzuți, numiți demoni, duhul de viață al omului), cât și cele văzute (planete, soare, apă, metale etc.) adunate ar EGALA CU DUMNEZEU. FALS! Deși rațiunea umană nu găsește unde este FALSUL, Biblia aduce lumină la modul cel mai simplu! Ioan 4:24 spune: Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar." AȘADAR Dumnezeu este numai DUH, el nu este TOT CEEA CE ESTE, PENTRU CĂ NU TOT CEEA CE ESTE ACUM ERA MAI DINAINTE ȘI NU TOTUL ESTE DUH. Dumnezeu este TOT CE ERA LA ÎNCEPUT, restul (materia, duhurile slujitoare) fiind creația Sa. În lipsa acestei viziuni, nu putem declara că IHVH ar fi INDEPENDENT față de SPAȚIU, TIMP și LOC. Dar Dumnezeul creștin este ATOTPUTERNIC și ATOTPREZENT, în ciuda unor reprezentări biblice și ele care l-au apropiat mai mult de imaginarul păgân (pământul este așternutul picioarelor tale: o imagine a unui pământ plat, cu un dumnezeu care stă prin nori cu îngerii și are picioarele pe suprafața terestră). În încercarea mea de a vorbi despre divinitate voi căuta cel mai mult argumente din Noul Testament, ba mai mult, din cuvintele lui ISUS, pentru că nu vreau să cad în extrema descrierii mozaismului.
    Așadar DUMNEZEU este CREATORUL tuturor lucrurilor VĂZUTE ȘI NEVĂZUTE, ci nu un termen din presupusa egalitate cu TOT CE ESTE. În această calitate, IHVH poate să ADUCĂ ÎN EXISTENȚĂ a) lucruri care au masă fizică și care nu au existat, b) lucruri de o natură ASEMĂNĂTOARE CU A LUI (Duh = Lumină = știința nu poate stabili o masă a luminii, ea fiind compusă din fotoni care au ENERGIE și MOMENTUM, dar nu masă!); c) nu îi putem nega atotputernicia, și, în limitele înțelegerii mele față de textul Biblic și rațiunea ce mi-a fost dată DACĂ DESPRINDE CEVA DIN EL acel CEVA nu este CREAȚIE, NICI O NOUĂ VOINȚĂ sau IDENTITATE ci RĂMÂNE ÎN DUMNEZEU=DUMNEZEU, ceea ce susține dogma TRINITĂȚII: trei persoane sunt „rupte” din Dumnezeu ca Dumnezeu și înseamnă și vor însemna Dumnezeu, două fără una neputând fi concepute ș.a.m.d.)
    CONCLUZIE: Pun aici un prim punct la această descriere a lui Dumnezeu. Ca să Îl descriu în totalitatea Lui așa cum este descris în filozofia creștină ar trebui să continui să scriu până mor și poate că tot nu aș termina. Ce poate, ce este, ce vrea ș.a.m.d. Dumnezeu sunt lucruri despre care voi vorbi, o parte din acel atât cât poate un om vorbi, însă nu voi încuraja niciodată persoanele care fără temei scriptural hotărăsc ele de capul lor, în baza unor impresii, ce poate și ce nu poate, ce vrea și ce nu vrea IHVH la un moment dat - poate cu prea multă ușurință se folosește acest Nume. Păreri sunt multe. Puncte slabe avem cu toți. Eu încerc să fac o analiză, nu o sinteză. În sinteze ar trebui să fac și referiri la ce spun unele voci (dar nu vreau să greșesc din cauza memoriei care ne supune pe toți greșelilor: de exemplu, prin clasa a XI-a citeam o carte a părintelui Dumitru Stăniloaie despre natura trinității și - dacă îmi amintesc eu bine - era undeva și ideea că tot ce există, inclusiv oamenii, suntem o fărâmă din Dumnezeu și o putere infinit mică „ruptă” din El. Dar poate că rețin greșit și poate că greșesc, însă nu aș fi de acord cu acest punct de vedere și am arătat în parte de ce, voi arăta și mai încolo. Ideea s-ar baza pe „suflarea de viață” dată de Dumnezeu și pe „să facem om după chipul și asemănarea noastră”. Dumnezeu nu rupe din El însuși, din Măreția sa, ci creează, dar el poate „sfinți”, astfel aducând la aceeași natură cu a Sa un lucru creat - aceeași natură, dar care este imuabilă, nu poate prezenta niciun risc pentru propria identitate inițială și imuabilă. Dumnezeu nu a rupt din coasta Sa, cum va face cu Adam și, până la nivelul la care a ajuns înțelegerea mea, trebuie să spun că „nu încă”, ci o va face „simbolic”, rupându-și Biserica din coasta lui Isus Fiul Omului. Voi mai explica și în alte capitole.)
    • Like 0
  • Raspuns . Da aveti dreptate ! Dar sa nu uitam ca traim in acea bula care se cheama Demos Cratus, care se aplica acum mii de ani intr-o cetate. Conceptul se dovedeste a nu fi aplicabil la nivel planetar.In traducerea libera Democratia nu se poate aplica in randul animalelor, pasarilor, insectelor.
    • Like 0
  • Lorem ipsum dolor sit amet... Dragi necreștini, dragi creștini (care sunteți), dragi oameni care vă numiți creștini (dintre care unii vreți, dar nu sunteți, iar alții pretind, dar nu vor), fără o înțelegere corectă a unor aspecte majore ale filozofiei creștine (să nu vă cramponați de cuvântul filozofie) nu veți putea dialoga niciodată în spiritul constructiv, creator, al lui Dumnezeu. Am primit n răspunsuri, uneori „întrebările mele” au trecut drept crez și alteori am testat să văd consecvența și știința celor care pretind că știu. Am primit n răspunsuri NESATISFĂCĂTOARE din punct de vedere al cunoașterii și înțelegerii a ceea ce se desprinde din scriptură. Dragi altVasile, Ietam, Rocs, Georgeta: un creștin nu ar scrie așa ceva și nu ar avea atitudinea asta. Nu ați înțeles corect nici creștinismul, nici divinitatea, nici ceea ce pretindeți. Vă rog din suflet, abțineți-vă de la imitarea profeților a căror autoritate nu ați primit-o, căutați pacea, arătați-vă blândețea. L-ați înțeles greșit și pe CTP, m-ați înțeles greșit și pe mine, ați înțeles numai cum ați vrut voi. DA, HOMOSEXUALITATEA ESTE PĂCAT: dar înțelegerea profundă a păcatului în general și a acestuia în particular, înțelegerea DIVINITĂȚII, a apariției în lume a răului, a rostului creației, ce este păcatul, ce este jertfa și ce atitudine trebuie să aibă creștinul v-ar fi scutit de păcatul mândriei și al alergării în direcția greșită. Pentru că nu pot pune în acest comentariu răspunsurile la aceste întrebări voi trimite, RÂND PE RÂND, pentru fiecare dintre SUBIECTELE PROPUSE, câte un comentariu. Puteți să mă contraziceți, să contra-argumentați, nu vă oprește nimeni și nimic. Apreciați un lucru la „adversarii voștri”: ei lasă comentariile așa cum le dați, puteți să vă luați de ei, să îi înjurați, să îi faceți proști, păcătoși, perverși, unelte ale diavolului - ei vă lasă să vă exprimați. Cred că merită fiecare dreptul la un răspuns civilizat. Și dacă trimit aceste comentarii - cine va vrea le va citi, cine nu, nu - o fac nu împotriva cuiva care mi-a răspuns urât sau lacunar, nu împotriva cuiva care a căzut toate testele mele cu întrebări, ci pentru că îmi sunteți dragi și dacă tot vă certați între voi, creștini și necreștini, creștini - creștini de alt fel, măcar să pricepeți PENTRU CE și DE CE vă certați în lumina scripturilor, nu a „studiului” lor și nici a ceea ce „ni se pare” că este bun. Voi trimite cel puțin câte un capitol pe zi și m-aș simți onorat dacă nu s-ar comenta APRIORI - Sic me Deus adiuvet!
    • Like 0
  • CTP a descris perfect fenomenul homo iar oamenii au realizat ca este un non-subiect. Deocamdata. Domnia sa nu trebuie sa se scuze ca reprezinta opiniile majoritatii romanilor, sper sa nu se mai intample...
    • Like 0


Îți recomandăm

Irina și Tudor Panait

„Câmpul deschis miroase a lavandă permanent atunci când adie vântul. Îmi amintesc mai ales senzația din primii ani: mergeam pe tractor, eram cu câinele și copiii și mai lucram puțin la teren. Era foarte relaxant”, spune Tudor Panait.

Citește mai mult

Oameni in biserica

De ce toți oamenii religioși pe care i-am întâlnit sunt răi? Atenție, am adăugat „întâlnit” pentru că sunt convinsă că există și oameni care merg la biserică de bună credință. Doar că nu i-am văzut eu încă. ( Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Elevi la școala de valori

„Elevii nu sunt nici pe departe utilizatori avizați de tehnologie, pentru că, în cercetările noastre, i-am întrebat foarte mult ce fac pe internet și i-am întrebat și despre zona de informare și lectură. Primele două surse erau Wikipedia și un site de referate, ceea ce îmi arată că ei nu știu unde să caute. Au acces la o tonă de informații și instrumente educaționale online, dar ei nu știu unde să le caute”, spune Corina Seler.

Citește mai mult

Casa UNESCO

Acasă are sute de fotografii care arată cum a fost casa înainte. A încercat să păstreze tot ce se putea păstra. Cu pasiune și dăruire a reușit să renoveze casa cu o istorie de peste 200 de ani, fără să îi distrugă farmecul, și totodată să aibă tot confortul modern. (Foto: Facebook/Stela Onuț)

Citește mai mult

companie - angajat

Zilele astea domnul Ionescu a aflat de la televizor că statul vrea să dea o amnistie fiscală. I-a picat cerul pe cap. Cum? Adică el a fost fraier că s-a spetit să plătească tot, la timp, până la ultimul leuț, ba s-a mai și îndatorat la bancă, iar „șmecherii” de la stat și de la privat vor fi iertați de miliarde bune. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult