Portretul lui Rareș Bogdan, expus la Muzeul Satului

Acum câteva zile mă uitam la un interviu Recorder cu dl Mureșan, ca să văd cine e. Eu eram mulțumit de dl Bolojan și seria premierilor propuși în locul lui nu m-a inspirat în niciun fel până acum, dar, în schimb, dl Mureșan părea să fie un compromis valabil. Planurile lui, calm explicate, erau coerente și, pe deasupra, părea să fie singurul om în România care mai înțelege ceva din ce e în capul președintelui – chiar vorbea cu compasiune despre dl Dan. Împreună cu explicația lui că nu a vrut să-l ignore pe dl Bolojan, îmi dădea impresia unui om decent și capabil. Dar, din păcate, compasiunea, respectul și coerența nu prea se caută în politica românească. Și faptul că numele lui, Siegfried, era subtitrat automat de YouTube cu Zicflid nu era un semn bun.

Sunt meserii pe care dl. Nicușor Dan n-ar putea să le facă. De pildă, n-ar putea să fie instalator.

Ce face acum președintele Dan este văzut de mulți ca o a doua anulare de alegeri, prima fiind în decembrie 2024. După ce a discreditat funcția prezidențială, dl Dan năruie încrederea cetățenilor, câtă mai e, și în instituția fundamentală a democrației – Votul.

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

N-aș vrea să treacă ziua fără să vă semnalez că Șarlatanilă folosește abuziv Evanghelia ca avocat al apărării, în procesul în care e acuzat că a escrocat o persoană cu peste 1 milion de euro.