Povestea copiilor care la vârsta de șase ani au văzut prima dată în viață un robinet cu apă și o toaletă

La șase ani au văzut prima dată un robinet cu apă. Nu se puteau desprinde de șuvoiul de apă, iar cascada caldă pe mânuțe, așa cum spuneau, a fost o minune. Nu știau ce e o toaletă. Degetele lor nu au ținut niciodată un creion în mână, iar o carte de colorat eraun cadou pe care Moș Crăciun uita să îl aducă. Acum vor să învețe. Să meargă la școală. Maria vrea să fie bucătăreasă, Aurora medic, iar Andrei știe doar că.....vrea să știe mai multe. 

Este povestea celor 20 de copii care merg pentru prima dată la grădiniță. O grădiniță estivală organizată în fiecare an, într-un fost punct termic, de Organizația Salvați Copiii Iași. Pentru ca micuții care nu au fost niciodată la grădiniță să fie pregătiți să intre la școală. Găsirea unei unități de învățământ care să-i primească pe copii, o altă problemă.

„Vând nuci, vând nuci!” Băiețelul ars de soare curăță nucile cu un briceag. O cutie de carton, o măsuță improvizată. Cartierul Dacia din Iași. La Zimbru. Cumpăr nuci și îl întreb dacă merge la școală. 

„Nu m-au dat!” răspunde sobru. 

La două sute de metri, într-un punct termic dezafectat, unul dintre sediile filialei Iași a organizației Salvați Copiii. O odaie luminoasă și colorată cu multe cărți și jucării. În jurul mesei lungi sunt șase, șapte copii. Desenează, modelează și scriu. Timp de patru ore pe zi, în iulie și august. Se pregătesc de școală și trebuie să învețe în două luni cât alții în trei ani. Nu toți reușesc, dar cei învingători își văd visul cu ochii. Vor merge în clasa întâi.

„Sunt copii care nu au mers niciodată la grădiniță și nu puteau fi înscriși la școală sau abandonau cursurile. Am pornit acest proiect în urmă cu șase ani. Anul acesta avem 20 de copii înscriși. Provin din două comunități. Șes Bahlui, Dallas cum îi spun ieșenii, și zona Cantemir, blocurile Fantomă“, își începe povestea Simona Iordache, asistent social la Salvați Copiii. 

Sunt copii deștepți, dar de care nu s-a ocupat nimeni. Nici părinții, nici statul, nimeni. Locuiesc, fără acte de identitate, în insule de sărăcie, tolerate de autoritățile locale care nu au soluții. Nu pot dărâma locuințele improvizate, nu le pot da apartamente. Fără acte, fără apă sau electricitate. Aproape în fiecare din Iași există câte un mic Dallas. Cei care reușesc să meargă la școală sunt învingători.

„Primele săptămâni? Perioada de adaptare. Se obișnuiesc cu lucruri care nouă ni se par banale. Nu au văzut o chiuvetă. Apa care curge la robinet sau apa care curge la toaletă. Copii cred că este cascadă. În primele săptămâni nici nu vor să folosească toaleta. Sunt obișnuiți cu toaleta afară. Apoi, puțin câte puțin învață și se schimbă“, povestește Simona Iordache. 

Statisticile Salvați Copiii arată că odată înscriși la școală, rata abandonului e aproape zero în primele patru clase. Apoi, unii sunt învinși de greutăți, de lipsa suportului familiei. E drept că pentru acești copii, succesul se măsoară altfel. O meserie, o diplomă, un act de identitate. Până la un statut social drumul e lung, iar problemele continuă. Nu toate școlile vor să îi accepte pe copii.

„Școlile nu sunt atât de primitoare cu acești copii. Vin din zone defavorizate, vin cu papucii cu noroi. Nu sunt susținuți de părinți. Sunt uneori respinși de școli. Nu aduc diplome, rezultate la olimpiade, nu aduc imagine bună școlii”, spune simplu Liviu Măgureanu, coordinator proiecte la Salvați Copiii Iași. Dar se trimite o adresă la Inspectoratul Școlar pentru a presa școlile să-i înscrie și pe copiii fără acte și fără domiciliu. 

La ora 14:00 copiii pleacă de la grădiniță. Nu înainte de primi prânzul. Păstăi cu șnițel. Pentru cei mai mulți dintre ei aceasta este prima masă a zilei. Nu se plâng. E normal să mănânce când și când. Andrei termină primul. Strânge cu atenție firimiturile de pâine rămase pe masă. Îmi amintește de bunica mea care, după ce a trecut de foamete cu o liotă de copii, nu arunca nici o firimitură de pâine. Maria își face cruce după masă, iar Aurora mai cere o felie de pâine. A fost o zi obișnuită la grădinița estivală pentru copiii fără identitate oficială.