Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Premiul Nobel pentru Literatură – Adolf Hitler

Joker

Doi tineri drogălăi aleg la întâmplare o mașină oprită la stop și unul dintre ei, fără vreun preaviz, lovește fulgerător cu pumnul, prin geamul deschis, cu o frecvență și vigoare sălbatică, de hominid al cavernelor, în pasagerul din dreapta – o fată.

 Autorul lui Joker ar fi inserat cu drag această secvență de pe Bdul Mihalache din București în finalul apoteotic al filmului.

Nu cred că pentru artă, inclusiv cea cinematografică, există teme sau subiecte interzise. Un artist poate vorbi despre orice, și despre cele mai terifiante bezne din jurul și dinăuntrul ființei umane – viol, crimă, pedofilie, sadism, incest, schizoparanoia asasină, uciderea părinților de către copii și invers, masacru de plăcere, genocid. N-avem dreptul să escamotăm nimic din ceea ce există, ba chiar și din ceea ce nu există, căci orice închipuire a minții umane face, până la urmă, parte din realitate.

O operă de artă o văd aidoma turnului din Pisa. Celebra construcție nu s-a prăbușit pentru că verticala coborâtă din centrul de echilibru (sau de masă), situat cam pe la etajul 4, a căzut tot timpul în interiorul bazei turnului. O înclinație mai mare de 5 grade ar fi dus la prăbușire.

Opera de artă poate fi strâmbă, și în acest cuvânt intră totul – dadaism, avangardism, expresionism, suprarealism, onirism, postmodernism, cyberpunk... Dar ea trebuie să aibă un centru de echilibru a cărui proiecție nu trebuie să depășească baza umană.

La Joker nici nu se pune problema acestei proiecții, căci nu există nici măcar un centru de echilibru. Sensul ultim al actului artistic nu poate fi inuman, cu atât mai puțin antiuman. Oricât de rău și dur ar fi un film, el trebuie să facă apel, în ultimă instanță, la ceea ce este bun în om. Altfel, oricât de bine ar fi realizat, nu este artă. E drog, otravă în imagini.

Strămoșul lui Joker de acum mai bine de 100 de ani este „Nașterea unei națiuni” al lui D. W. Griffith. Considerat o culme a celei de-a 7-a arte, este de fapt o peliculă instigatoare, în care omorârea fără judecată a unui om de către o hoardă cu glugi țuguiate apare ca un act eroic și moral. Secvența a și fost copiată pe viu de niște inși în America acelor ani.

Toată construcția dramaturgică a lui Joker, pe lângă că e lipsită de originalitate, nu folosește decât la justificarea „sentimentală” a secvențelor de maximă violență.

Primul film al distrugerii establishmentului, al Sistemului, este „If”, realizat în anii `60 de britanicul Lindsay Anderson. Acolo, elevii își mitraliază la propriu profesorii într-un grand bloody finale.

Un american, Stanley Kubrick, în „Portocala mecanică”, este cel care introduce pe ecran violența cool gratuită a tinerilor, rămasă nepedepsită prin reutilizarea lor de către sistem. Măștile de clovn ale asasinilor din Joker vin tot dintr-un film de Kubrick, al anilor `50, „The Killing”.

 Sau pot fi înlocuite prin cele cu cioc și mustăți Guy Fawkes – cel care a încercat aruncarea în aer a Parlamentului britanic – din „V for Vendetta”.

Și finalul lui „Zabriskie Point”, explozia întregii lumi occidentale sub presiunea minții unei hipiote, poate fi pus la dosar.

Cât despre cuplul Arthur și Penny Fleck, fiu psihopat, mamă nebună, mai mult sau mai puțin moartă până la urmă, are o lungă istorie care începe cu „Psycho” al lui Hitchcock. Mă opresc aici, din jena de a mai scormoni prin clișee.

Toate situațiile în care bolnavul psihic Arthur este umilit, lovit, batjocorit de semeni ai săi „normali” au menirea să ni-l facă simpatic atunci când începe să răspundă la pumni și șuturi cu șișul și gloanțele. Să încercăm un sentiment de satisfacție când tipi grobieni, dar bine îmbrăcați, stilați, bogați, „civilizați” sunt împușcați, spintecați, făcuți chisăliță.

Un adevăr incontestabil al filmului este uriașa cantitate de violență care se umflă sub pojghița de siliciu, metal, beton, sticlă, neon, fibră de carbon a societății contemporane. Avansul tehnologic nu duce la îmbunătățirea omului. Medicina actuală poate să-i prelungească viața biologică până spre suta de ani, însă psihicul său se deteriorează văzând cu ochii în direcția distrugerii și autodistrugerii.

„Soluția” propusă de regizorul Todd și mai nu știu cum este dezlănțuirea totală a violenței „purificatoare”, ca să se aleagă după aceea, poate, praful. Nu săracul împotriva bogatului, nu civilul împotriva polițistului, nu omul împotriva Sistemului, ci omul împotriva omului.

Pe scurt, ideea este s-o luăm înaintea încălzirii globale, a poluării, a suprapopulării și să sfârșim odată cu mucegaiul uman de pe planetă.

Din acest punct de vedere, Joker-ul lui Heath Ledger este artă pentru că răul pur întruchipat de el, cu tente de bandă desenată și umor negru (Joaquin Phoenix, cu toate că se străduiește să joace bine și adesea reușește, nu are umor nici când vrea să nu aibă umor) nu e bazat pe flashback-uri explicatoare politically correct din trecutul său de copil abuzat. E un supervilain memorabil, care se luptă în regim de basm cu antagonistul său, Batman, evacuat cu totul din Joker. Văzând „The Dark Knight” al lui Ledger și Nolan, copiii pot să joace jocul în care unii să fie Batman, alții Joker. Cum ar arăta a funny game, un joc de copii și adolescenți bazat pe actualul Joker?

Dacă filmul lui Todd a luat Leul de Aur la Festivalul de la Veneția, atunci e nedrept că Adolf Hitler nu a primit premiul Nobel pentru Literatură, dacă nu chiar pentru Pace.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • .
    • Like 0
  • Am avazut filmul astazi. Filmul mi s-a parut extraordinar, f bine jucat si filmat,
    • Like 0
  • Amuzantă ieșirea împotriva "distrugerii establishmentului" în împrejurările în care susțineți o tabăra ce militează de trei ani pentru dărâmarea unor organizații alese democratic. Dar mai bine las politica pe seama celor ce se pricep la ea și îmi exprim părerea vis-a-vis de opinia dumneavoastră cinematografică. În scurta istorie a celei de-a șaptea arte au existat mereu filme controversate ce au primit critici asemănătoare cu cele oferite Jokerului creat de Phillips-Scorsese. Filmul lui Kubrick, Paths of Glory, a fost interzis (pardon, nu a fost difuzat în cinematografe) zeci de ani în diverse țări din cauza mesajului incomod. Pentru o mai bună întelegere a acestor filme controversate, vă recomand o carte, "Stilul transcendental în film - Ozu, Bresson, Dreyer". Este scrisă de Paul Schrader, nimeni altul decât autorul scenariului la Taxi Driver și al altor filme regizate de Scorsese.
    • Like 1
  • Înainte de a mă avânta pe teritoriul acestui comentariu, trebuie să stabilim un concept.

    Cenzură

    La bază, acțiune de a interzice. Ce? Orice nu se încadrează în paradigma normativelor propagate de o societate, interzicere a informațiilor practic. Orice fel de mediu, că-i vizual, literar, auditiv șamd, transmite informații. Cenzura are o componentă intrinsecă periculoasă: atrage curiozitatea oamenilor și-i forțează pe cei din urmă să apeleze la alte mijloace, care sunt și ele interzise, pentru a-și satisface curiozitatea. Cu ce rămâi de fapt? Cu un segment al populației care comite infracțiuni pentru că au fost scoși în afara legii și urmează a fi denigrați de ceilalți cetățeni, a căror forme de gândire sunt mai puțin aventuriste și mai mult conformaționiste. Scânteia este aprinsă de niște oameni care nu pricep de ce acțiunile respective sunt comise în primul rând, și care vor căuta să-i atragă de partea lor pe cei mai agreabili.

    Interzicerea de orice tip atrage cultisti. Interzicerea dezavantajează cetățenii și pe nimeni altcineva. Interzicerea este mai ușoară decât controlul. Interzicerea presupune o lipsă de încredere-n cetățeni. Controlul în văzul tuturor este benefic. Odată ce un partid, o idee, un bun operează în întuneric formează nuclee infractioniste, iar asta se întâmplă pentru că un alt om sau altă organizație, cu altă formare, cu altă ideologie, cu alte structuri de gândire, nu dorește libera circulație a informațiilor care contrazic modul lor de operare. Cenzura lucrează împotriva naturii umane. Cenzura beneficiază schilozii anxioși care-o promulgă.

    O societate care-și vânează comedianții tremură în față realităților. Comedianții spun adevăruri, fie ele și adevărurile respectivului comediant. Lipsa de unicitate a omului presupune oricum existența adevărurilor comune. În comedie, ca în orice altă artă, este permis ORICE. Dacă acest orice nu este popular, atunci va fi invalidat de consumatorii lui. Segmentele de informație care rezonează cu unii consumatori nu pot fi interzise doar pentru că nu au acordul majorității. Te vei trezi cu situațiile menționate mai sus. În schimb, vor avea loc discuții pe baza lor, pentru că nu este nimic interzis, și astfel se detensioneză întregul corp cetățenesc.

    Arta nu este un instrument de propagandă.

    Sintagma: "bază de echilibru uman" nu face nimic altceva decât să formuleze un set de valori la care ar trebui să adere fiintă umană. Așa ceva nu există de la sine și de aceea trebuie învățate. Cum altfel se pot învăța dacă nu prin opoziții? Cum altfel se poate face distincția dacă nu prin comparații? Arta este neutră și nu depinde de autorul ei, indiferent de  partea spre care înclină balanța. Arta nu este obligată să aibă nicidecum în componentă ei o parte umană. De ce nu ar incorpora o parte animală? De ce s-ar limita la un număr restrâns de perspective? De ce s-ar prezenta că fiind găunoasă și plicticoasă? Pentru că ar fi periculoasă? Arta nu este periculoasă. Oamenii sunt periculoși, oamenii care nu consumă artă și care nu sunt în stare să facă distincții. Cum vor face ei aceste distincții? Veți spune că mintea umană este maleabilă și în stare să-și modifice și recartografieze atât structurile de valori, cât și perspectiva, pentru a servi unui ideal și aș fi de acord, însă cu cât se cunosc mai multe seturi de valori, mai multe perspective, diverse și radical diferite, atunci cu atât mai simplu îi va fi respectivului să-și construiască propriile modele.


    Ghiciți ce? Joker este Hitler și aveți dreptate. Ar trebui Hitler dat uitării? Nicidecum. Ar trebui  Joker premiat pentru că ni-l amintește? Nu? Atunci hai să-l uităm odată și să ne vedem de ale noastre!
    • Like 0
  • Felicitari! Ati reusit sa coboriti la nivelul unui titlu inflamatoriu pe post de "clickbait" demn de Libertatea. Nu vad cum puteti pune semnul egal intre un manifest al ideologiei naziste si un film care nu justifica violenta in nici un fel, ci prezinta cauzalitatea aparitiei unui dezaxat. Nicaieri in expunerea dumneavoastra nu aduceti argumente pentru aceasta.

    Trecand peste acest lucru, e adevarat ca filmul preia clisee deja existente, insa tema, responsabilitatea societatii pentru aparitia unor asemenea indivizi, nu este pentru prima oara prezentata astfel. Nu veti gasi "busole morale" nici in filme cu aceasi tema precum "Taxi Driver", "A Clockwork Orange", "Natural Born Killers", sau filme ce au ca subiect diversi mafioti si criminali precum "Scarface", "The Godfather I", "The Godfather II", "Goodfellas" etc..
    Retorica aceasta alarmista e la fel de fumata ca si multe din cliseele pe care le-ati insiruit si de care acest film se face vinovat. Vinovat, cu siguranta, insa nu cred ca acest lucru il descalifica. V-as invita sa faceti un exercitiu de memorie si sa-mi spuneti un film care e 100% original, in care nu apar teme deja aparute in alte filme (as adauga si literatura dar mi-e teama ca astfel nu veti gasi vreunul).

    Sa revenim la titlul de tabloid si parerea ca filmele de acest gen incita la " ideea ... s-o luăm înaintea încălzirii globale, a poluării, a suprapopulării și să sfârșim odată cu mucegaiul uman de pe planetă". Ea a insotit o multime de filme, o parte dintre ele enumerate mai sus. Nu stiu cum un om "sanatos la cap" poate trage aceasta concluzie. Sa inteleg ca dumneavoastra, tovarase inginer, ati iesit din sala de cinema cu o dorinta de a extermina rasa umana? Daca da, va rog frumos apelati la ajutor psihiatric. Lasand la o parte dumele proaste, eu unul dupa vizionare mi-am pus tot felul de intrebari precum: ce rol are societatea in crearea unor asemenea monstri, daca si cum se pot trata, daca nu se pot trata ce posibilitate umana avem sa-i inlaturam din societate, cum spiritul de turma te poate face sa urmezi si/sau sa idolatrizezi monstri, etc.
    Chiar daca personajul in cauza a avut o viata nefericita, o victima a unui sistem de sanatate care nu a reusit sa-l trateze nici sa-l diagnosticheze ca un element periculos pentru societate, in nici un moment nu am avut impresia ca regizorul incearca sa justifice actele de violenta prin povestea trista a vietii personajului. Mai degraba aceasta ar trebui sa ne cimenteze idea ca Athur este om, Ca societate, avem partea noastra de raspundere pentru soarta si crimele sale.
    Oricat am vrea sa pretindem altfel, oameni precum Gheorghe Dinca au trait printre noi, au avut prieteni, o viata sociala cu bucurii si necazuri, si chiar daca crimele sale sunt raspunderea lor, vina noastra este ca n-am reusit sa-l identificam, sa-l tratam ca sociopat sau sa-l scoatem dintre noi. Mai degraba cred ca asta este mesajul filmului dar, ma rog, asta e doar parerea mea de doi bani.

    Cat pentru cei dintre dumneavoastra care-si dau cu parerea fara sa fi vazut filmul, imi aduc aminte de un sketch al celor de la sector 7 care dadea instructiuni clare despre cum sa fii prost:
    -gandeste-te la orice;
    -nu te informa deloc despre acel orice;
    -acum spune-ti opinia.
    Aveti grija la linsul prizelor... au gust de alb.
    • Like 2
    • @ HateField
      Rolul societatii in formarea ,dezvoltarea si protectia individului si efectele tragice asupra umanitatii. Mesajul principal al filmului....Super logic cometariul tau !
      • Like 0
  • Aad check icon
    Bine, dom'le! Bagati numai filme gen "La La Land" si va fi si domnul Popescu multumit. Dar, nu te pui cu gusturile si cred ca CTP are un punct de vedere argumentat (din punctul sau de vedere) Si e bine ca fiecare poate vedea "ceva"-ul lui specific intr-o opera de arta (pictura, sculptura, poezie, film....). Cred ca Joaquin Phoenix se va bate la Oscaruri. Si filmul la fel.
    • Like 0
  • Ar fi mai bine sa ramaneti la tenis, domnu'! :)
    • Like 0
    • @ Andrei Bolovan
      Numele dvs. este destul de sugestiv in acord perfect cu comentariul.
      • Like 1
  • "Joaquin Phoenix, cu toate că se străduiește să joace bine și adesea reușește, nu are umor nici când vrea să nu aibă umor" - asta-i grea rău domnule CTP.
    Cât despre recenzie, încercați și...
    https://vigilantcitizen.com/moviesandtv/the-actual-reason-why-joker-was-bashed-by-mass-media/
    • Like 0
  • Oli check icon
    Nu am vazut inca filmul. Am bilete pentru maine seara. Asa ca acum in momentul in care scriu comentariul nu pot fi specific legat de firul narativ al povestii lui Todd Phillips creat sub atenta supraveghere a lui Martin Scorsese.
    Influentele pentru acest film sunt Taxi Driver, Raging Bull, King of Comedy, toate creatii legendare ale sale. Asemanator lui Alan Moore in The Killing Joke, una dintre cele mai importante benzi desenate ale istoriei, Phillips incearca o poveste de origine a celui mai teribil adversar al lui Batman.
    Cand l-a creat Jerry Robinson in 1940, s-a vrut imaginea in oglinda a lui Batman. Cealalata parte a monedei, antagonistul perfect. Pe parcursul timpului cei care l-au scris au introdus noi straturi personalitatii sale oglindind metehnele si hiperbolizand imperfectiunile societatii de la momentul respectiv. Cine cunoaste personajul stie ca te poti astepta la absolut orice de la el cu simpla argumentatie ca e "The Joker". De la simple glume facute ca intre prieteni pana la genocid. Este un criminal psihopat si un clown de circ in acelesi timp.
    Filmul pare trist, violent, introspectiv si poate afecta persoanele sensibile.
    Inteleg punctul dumneavoastra de vedere, cum ca violenta poate parea gratuita, insa descrie perfect trasaturile de personalitate ale The Joker. Iar Todd Phillips a spus clar ca pelicula se vrea o reflexie a societatii si nicidecum o matriță a ei.
    E o vorba care umbla in lumea comic book urilor.
    Zice asa: "When super-villains want to scare each other, they tell Joker stories".
    Suprinde perfect esenta acestui personaj.
    • Like 1
  • Întotdeauna arta reflecta viața socială.Nu am văzut filmul,nici nu o să-l văd,dar asta e societatea în care trăim.
    • Like 0


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult