Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Prețul insuportabil al simulării

ponton

Ne-am întors nedorit de repede la epoca Dragnea-Dăncilă. Nu doar că ne-am întors fără să învățăm ceva din batjocura acelor vremuri, dar am făcut-o în unul din cele mai grele momente pentru societate din ultimele decenii. Ne aflăm într-o situație în care numărăm morții, comparându-i cu eroii bătăliilor pentru reîntregirea neamului de la Mărășești, Mărăști și Oituz, ori cu victimele cutremurului din 4 martie 1977. Și din toate aceste comparații, prezentul iese mult mai prost.

Iese prost, deoarece consecințele guvernărilor catastrofale din ultimii ani – culminând cu această catastrofă numită Florin Cîțu și echipa lui „câștigătoare” – se revarsă asemenea unor tsunami-uri repetate. Tot ceea ce s-a distrus an după an nu a fost vizibil numaidecât, dar slăbind structurile de rezistență instituțională și socială provoacă dezastru după dezastru. Am ferma convingere că morții pandemiei sunt doar o parte a dezastrului și nu cea din urmă.

Deoarece tot ce se face la nivelul guvernării în această țară este pur simulacru. Iar atunci când simulezi, poți să păcălești pentru o vreme realitatea, însă realitatea se răzbună. Și răzbunarea realității se numește moarte.

Se simulează în România protecția copiilor și educația pentru sănătate? Da, iar prețul e numărul de copii violați, abuzați, traficați, care mor sau se sinucid.

Se simulează în România construcția de drumuri și siguranța circulației? Da, iar prețul este locul I în Europa la numărul de morți pe șosele.

Se simulează în România îngrijirea medicală? Da, iar rezultatul este tot locul I în Europa la infecții nosocomiale și la morți intraspitalicești.

Se simulează în România victoria asupra virusului cu declarații sforăitoare și propagandistice? Da, iar costul este uriaș prin numărul de tragedii: cei mai mulți morți raportat la populație din Europa și printre „primii” în lume.

Se simulează în România creșterea economică? Da, cu salarii neschimbate de un an, cu românii care continuă să emigreze și creșteri ale prețului tuturor utilităților cu 25-30% în câteva săptămâni.

Se simulează în România lupta împotriva corupției? Da, iar un reporter simplu reușește să demaște putreziciunea morală și legală din sânul unei instituții cu pretenții de înaltă moralitate.

Se simulează în România integritatea academică? Da, evident, de aceea suntem iarăși pe locul I în Europa la diplome de doctorat și la plagiate.

Se simulează grija pentru copiii cu handicap cu șapte politruci tăind doi metri de panglică? Cum să nu, iar după o lună pontonul pentru copii se scufundă. Din fericire, pentru moment, fără copii pe el.

Însuși președintele țării a recunoscut că se află, de șapte ani, în fruntea unui stat eșuat. Eșecul acesta e eșecul firesc al simulării. De la președintele simulator în jos. Nimic nu se face în această țară pe bune. Totul se poate aranja, totul se poate fenta, totul se poate prezenta ca o victorie. Când simulezi, nimeni nu are vreo responsabilitate, pentru că tu acționezi într-un plan al fanteziei, al minciunii, al propagandei și al „comunicării”. Dar realitatea e urâtă, e brutală și e necruțătoare. Fiecare simulare se răscumpără în suferințe și morți. Sute de români mor în fiecare zi, pentru că de la președinte în jos, continuând cu echipa scufundătoare, toți simulează responsabilitatea și grija. Iar realitatea asta urâtă a spitalelor, a șoselelor, a școlilor nu iartă iresponsabilitatea. Iar acest virus, ca orice creatură reală, nu joacă într-o echipă și nu ascultă de simulări. El lovește năprasnic de fiecare dată când o minciună e servită pe post de triumf. El ucide la întâmplare de fiecare dată când o echipă pretinde că a câștigat.

Suntem într-un război în care nu mai există câștigători, dar există responsabili. Însă acești responsabili pentru miile de români care mor nu vor plăti niciodată, știm bine asta. Pentru că ei nu fac parte din această lume, ei fac parte din lumea celor care câștigă scufundând România.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Romania este studiu de caz pentru planeta, macar oferim informatii si statistici in ce sa nu faci. Noi suntem nefolositori doar pentru noi insine, ceilalti invata.
    • Like 1
  • Multumesc prof.Ciprian Mihali pentru acest articol deosebit de pertinent, oportun si necesar. Ar mai fi de adaugat - din experienta proprie dar si a altora - simulacrul ASIGURARII CALITATII EDUCATIEI (prin ARACIS si ARACIP datorita OG75-2005) si simulacrul PROTECTIEI CONSUMATORILOR (prin OG 21-1992, din proiectul careia, in 1992, au fost eliminate cateva dispozitii esentiale si in care s-au efectuat in 30 de ani numeroase modificari, unele inadvertente, de exemplu eliminarea oricarei prevederi cu referire la educatie din capitolul IV privind Informarea si educarea consumatorilor!!).... Cauzele acestor simulari/ simulacre multiple si frecvente ar putea fi - initial - nu numai ignoranta si suficienta decidentilor ci si aroganta lor in comunicarea cu realii specialisti din Romania,si din strainatate, din diferite domenii.... In fine, am constatat si eu de multi ani, ca aceste SIMULACRE corespund unor cicluri VICIOASE (generatoare de regres pentru societate dar de profituri pentru cei implicati) care ar putea fi transformate in cicluri VIRTUOASE (generatoare de progres pentru societate) daca ar exista la nivelurile legislativului si executivului VOINTA POLITICA, PUTINTA si STIINTA necesare in acest scop.... De unde si cu ce putem incepe?
    • Like 1
  • Perfect adevarat. Pai la noi se face asta in virtutea inertiei dupa un comunism in care minciuna simularii binelui pentru popor era politica de zi cu zi, iar dupa 89, ACEEASI mafie profitoare de naivitatea maselor(ajutata de ingerinta URSS), a continuat sa-si bata joc de masele largi cu noi metode inca mai crancen egoiste si distrugatoare de destine si distrugatoare a calitatii umane, tot cu ingerinta Rusiei grijulii, incat Romania e mentinuta intr-o zona gri, atipica, cu fundul in doua luntrii, pregatita, din nou, sa preamareasca bolsevismul!!!!!!
    • Like 2
  • Simularile merg foarte bine si sunt un cerc vicios . Dupa ce ai fost un simulant este imposibil sa te intorci in realitate ,caci realitatea iti va arata impostura trecuta sau prezenta. Asa ca cei care ne conduc, la momentele de tranzitie se inroleaza in alta simulare care-i duce mai departe . Ceea ce noi nu pricepem este ca in aceasta sarabanda de simulari , noi suntem cheia. Noi ii inivitam de buna voie, la castingul pentru urmatoarea piesa de teatru absurd.
    Romania este tara unde politica este cea mai profitabila afacere. Afacere care functioneaza dupa aceeasi reteta de 30 de ani. Noi suntem finantatorii si ei managerii, isi dau bonusuri singuri pana cand compania ajunge in faliment . Dupa aia infiinteaza alta companie si noi mergem ca orbii si ne punem iar votul si banii in mana lor. Si ei au invatat ca nu ne intereseaza adevarul, doar ne trebuie gadilat un pic orgoliul.
    • Like 4
    • @ Radu Bogdan
      Genial de simplu...asa este!!! Cititi si ce-am comentat eu, unde am sugerat oarecum o alta cheie de interpretare.
      • Like 0


Îți recomandăm

Angajat dându-și demisia

Atunci când vorbim despre costul pierderii unui angajat, avem două categorii de costuri: există costurile hard, respectiv costurile soft. Costurile hard sunt în general cele care se referă la cheltuieli vizibile, directe și tangibile, lucruri care se pot măsura material foarte ușor, lucruri pe care le identificăm cu toții foarte ușor. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

e.on - energie

În viața de zi cu zi, când spunem energie, ne referim la lucrurile mici pe care le facem în mod uzual, fie că aprindem un bec, deschidem televizorul, gătim sau dăm drumul la centrală pentru a ne încălzi. Aceste acțiuni au devenit atât de uzuale, încât nu mai stăm să ne gândim cum a fost produsă energia respectivă - dacă vorbim despre energia electrică - sau de unde provine ea - dacă vorbim despre gazele naturale.

Citește mai mult