Privesc la manifestările compatrioților și, cu puține excepții, majoritatea sunt departe de testamentul regelui Carol: „Tot pentru România. Nimic pentru mine”

(Foto: Dumitru Ovidiu Matiu/ Inquam Photos)

M-am uitat luna trecută să văd ce semnificații are „101" în Vest. Un fel de a înțelege și a aduce o altă perspectivă asupra zilei de azi: 1 decembrie, 101 ani de la Marea Unire.

Pe de o parte, 101, o introducere, un început și o aducere la zi, bazându-ne pe terminologia universitară americană. Un fel de echivalență simplă între universități. Un moment propice să ne punem la zi cu cine suntem, ce dorim, încotro ne îndreptăm.

Pe de altă parte, camera 101 din 1984 al lui Orwell. Un loc de coșmar, birocrație și ședințe interminabile. Un simbol al cercului vicios în care ne învârtim și în care riscăm să rămânem dacă „România normală" nu va fi altceva decat un slogan gol.

Privesc la manifestările compatrioților și, cu puține excepții, majoritatea sunt departe de testamentul regelui Carol: „Tot pentru România. Nimic pentru mine."

Poate ar trebui să începem cu acest lucru: o reconstruire și o restaurare a comunității. Și, desigur, ar fi bine să facem acest lucru ținând cont și de deviza regatului: „Nihil Sine Deo” (Nimic fără Dumnezeu).