Privesc la manifestările compatrioților și, cu puține excepții, majoritatea sunt departe de testamentul regelui Carol: „Tot pentru România. Nimic pentru mine”

Planck a realizat că erorile din ambele legi, deși opuse, au nevoie de o unică condiție corectoare. Așa a apărut quanta Planck – „A fost un act de disperare... Am sacrificat toată fizica pe care o știam”, mărturisea calmul fizician. Adică, fizica lui Newton.

Timp de trei ani am trăit în Italia și am descoperit secretele gastronomiei fiecărei regiuni: de la Trieste la Piemonte, povești, rețete și tradiții care îți vor schimba felul în care vezi mâncarea și călătoriile. foto: Profimedia

1996. O lume în plină schimbare. În România, conceptul de „corporație” prindea rădăcini, iar odată cu el, un beneficiu avea să schimbe definitiv contractul social dintre angajat și angajator: abonamentul medical privat. Un card de plastic avea să devină, dintr-o bifă pe fișa de angajare, un scut de protecție pentru români.

Trăiesc în Italia de mulți ani. Eu poate nu am simțit umilințele altor români, nu am fost dat afară dintr-un magazin, nu mi s-a trântit ușa în nas, nu mi-a spus nimeni direct „pleacă de unde ai venit”. Însă au fost multe gesturi, multe propoziții spuse pe jumătate, multe zâmbete care nu erau chiar zâmbete. Lucruri mici, aparent inofensive, dar care te așază la locul tău fără să ridice tonul. foto arhiva personala a lui Sergiu Balaban

Statul administrează aproximativ 1.500 de companii. Doar prin două structuri – AVAS și SAPE – sunt gestionate participații la peste 400 de firme. În loc să tăiem de la educație sau să creștem taxe, de ce nu privatizăm transparent aceste active? Fondurile de pensii Pilon II au capital. Piața de capital există. Investitori există. Polonia a făcut asta din anii ’90. Noi încă finanțăm sinecuri pe datorie. foto Inquam Photos / Mălina Norocea