Privesc la manifestările compatrioților și, cu puține excepții, majoritatea sunt departe de testamentul regelui Carol: „Tot pentru România. Nimic pentru mine”

(Foto: Dumitru Ovidiu Matiu/ Inquam Photos)

M-am uitat luna trecută să văd ce semnificații are „101" în Vest. Un fel de a înțelege și a aduce o altă perspectivă asupra zilei de azi: 1 decembrie, 101 ani de la Marea Unire.

Pe de o parte, 101, o introducere, un început și o aducere la zi, bazându-ne pe terminologia universitară americană. Un fel de echivalență simplă între universități. Un moment propice să ne punem la zi cu cine suntem, ce dorim, încotro ne îndreptăm.

Pe de altă parte, camera 101 din 1984 al lui Orwell. Un loc de coșmar, birocrație și ședințe interminabile. Un simbol al cercului vicios în care ne învârtim și în care riscăm să rămânem dacă „România normală" nu va fi altceva decat un slogan gol.

Privesc la manifestările compatrioților și, cu puține excepții, majoritatea sunt departe de testamentul regelui Carol: „Tot pentru România. Nimic pentru mine."

Poate ar trebui să începem cu acest lucru: o reconstruire și o restaurare a comunității. Și, desigur, ar fi bine să facem acest lucru ținând cont și de deviza regatului: „Nihil Sine Deo” (Nimic fără Dumnezeu).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp

Republica împlinește 10 ani

Privesc la manifestările compatrioților și, cu puține excepții, majoritatea sunt departe de testamentul regelui Carol: „Tot pentru România. Nimic pentru mine”

Tatăl meu, un țăran cu câteva clase, cioban pe Munții Mălinului, se lupta cu urșii și lupii care îi atacau oile de la stână, dar se sfia în fața oamenilor cu carte | Despre analfabeții care-i cer diplomele unui olimpic internațional

Codul Fiscal 2026: o greșeală administrativă poate duce la inactivitatea fiscală și în final la dizolvarea firmei

De ce ar trebui să renunțăm la complexele de superioritate față de bulgari

Am muncit 15 ani în Belgia și am fost mână de lucru ieftină. Adevăruri pe care refuzăm să le acceptăm

De 36 de ani ni se repetă același laitmotiv, dar realitatea rămâne: Nu există niciun plan serios de reforme structurale, doar scumpiri, majorări de taxe și impozite și îndemnul final „Dați Cezarului ce-i al Cezarului”