Privesc la manifestările compatrioților și, cu puține excepții, majoritatea sunt departe de testamentul regelui Carol: „Tot pentru România. Nimic pentru mine”

Nu s-au terminat bine pe masă mielul și cozonacul, că dl. Sorin Grindeanu ne dă „trei vești proaste din economie”, spune că Guvernul „ia măsuri împotriva propriului popor” și susține că „România are nevoie urgent de o resetare”.

De câteva zile, reacția publică la numirile din marile parchete pare să se fi așezat într-un consens comod: deciziile sunt proaste, oamenii sunt nepotriviți, iar sistemul merge mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. E un tip de indignare ritualică, aproape liturgică, în care fiecare știe deja rolul pe care trebuie să-l joace. foto: Profimedia

Într-o școală primară dintr-un oraș de provincie, o învățătoare cu peste cincisprezece ani de experiență a ajuns, în ultimele luni, ținta unor critici constante venite din partea unor părinți. Urmăresc situația ei de ceva timp. Aseară mi-a scris. Totul a început aparent banal, cu nemulțumiri legate de teme și ritmul de lucru la clasă. Însă, treptat, discuțiile s-au mutat în grupurile de părinți de pe rețelele sociale, unde tonul a devenit tot mai agresiv. foto: Profimedia

În medicina modernă, o imagine de înaltă calitate nu reprezintă doar un test, ci poate schimba radical traseul de viață al unui om, afirmă doctor Dan Costăchescu, medic primar radiolog cu competențe în imagistica ginecologică. Pentru cele 10% dintre femei active hormonal care suferă de endometrioză la nivel global, această precizie este poarta dintre suferința cronică și un parcurs terapeutic clar. Sau către o viață fără durere.

De mulți ani îmi petrec Paștele la țară. Este un ritual simplu, repetat an de an, mersul la biserica din sat, înghesuiala din noaptea Învierii, emoția luminii împărțite din mână în mână și întoarcerea acasă cu liniștea aceea greu de explicat în cuvinte. foto: Profimedia