(Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)
Problema nu este Dana Gîrbovan. Chiar nu e. Și mi se pare că sunt prea multe flic-flac-uri în argumentele pentru nominalizarea ei. De toate părțile.
Nu, nu cred că un președinte poate respinge o nominalizare doar pentru că cea propusă are alte opinii pe un subiect (cam asta se întâmplă când Președintele și Guvernul vin din partide diferite).
Nu, nu cred că faptul că e magistrat e o problemă pentru a fi ministru, câtă vreme e dispusă să renunțe la magistratură. Nu e nici prima, nici singura.
Nu, nu cred nici faptul că dacă e pregătită, știe mai multă carte decât alde Iordache sau cunoaște sistemul din interior o face o bună propunere ca ministru. Dar da, reputația profesională ar trebui să fie un criteriu pentru nominalizat oameni ca miniștri.
Problema este cu acest Guvern. Acest Guvern nu are nici legitimitatea, nici acceptabilitatea socială de a se mai atinge de justiție. Acest Guvern a pierdut aceste lucruri în momentul în care a dat OUG13. Atunci a rupt contractul social. Și pentru că au făcut-o „noaptea ca hoții”, și pentru că nu au zis nici pâs despre asta în celebrul Program de guvernare, și pentru că toate indiciile arată că au făcut-o pentru interese individuale, și pentru că nici după acele proteste nu s-au oprit și au continuat să dea în justiție prin toate mijloacele posibile.
Am zis-o de zeci de ori - acest Guvern ar putea veni cu cel mai bun și cel mai pregătit ministru, ar putea veni cu cele mai bune propuneri pe justiție din câte s-au văzut vreodată. Tot nu ar fi de ajuns. Pentru că a pierdut încrederea oamenilor în bunele sale intenții. E atât de simplu. După niște ani de proteste pe subiectul ăsta, după tone de cuvinte scrise, după o reputație internațională pătată, după milioane de români înfuriați, acest Guvern nu se mai poate atinge de subiectul justiție până nu își ia un astfel de mandat din partea societății. Și, de fapt, acest Guvern a cam stricat posibilitatea oricărui Guvern de a mai veni cu soluții pe acest domeniu care să nu fie dezbătute transparent, din timp și cu toți cei care contează. Va fi greu de rezolvat problemele din justiție (și, oho, sunt multe) de oricine se va apuca de acest lucru. Pentru că această guvernare a făcut buba mare. Această guvernare, tot insistând pe politica pumnului în gură și a lui „pentru că putem”, a radicalizat, a distrus nuanțe și acum se întreabă ingenuu „ce aveți cu noi?”. A ne preface că această rană nu există, a ne duce la propuneri de reformă ca și cum acești aproape 3 ani nu ar fi existat înseamnă a ignora o realitate care este acolo indiferent ce îi facem. Va fi nevoie de discuții, de educație, de curaj.
Dacă aș fi în locul dnei. Gîrbovan, nu aș accepta această propunere. Pentru că pare că propunerea e bazată fie pe minciună, fie pe imposibilitatea livrării promisiunii.
Imediat după alegeri, dna. Dăncilă a zis că a înțeles mesajul alegătorilor și, punctual, că „eu cred că noi nu trebuie să mai intervenim în Justiție”. Pentru ca un magistrat să renunțe la cariera sa pentru a deveni ministru, trebuie să i se fi promis spațiu de manevră. Oricât de bune ar fi propunerile cu care ar vrea să umple acest spațiu de manevră, din cauza lucrurilor de mai sus (legitimitatea acestui guvern pe subiectul justiție), ele se vor lovi de respingerea unei părți din societate și din sistemul judiciar. Pentru că lumea pur și simplu nu îi mai crede.
Eu de-asta privesc cu circumspecție nominalizarea dnei. judecător – cum își lasă cineva degeaba o carieră construită în câțiva ani pentru un portofoliu în care capul Guvernului zice că nu crede că trebuie să mai intervină? La finalul acestui experiment, cineva va pierde. Fie dna. Gîrbovan, fie cetățenii cărora li s-a promis ceva clar. Nu ar fi prima oară când o promisiune nu este respectată. Însă ultimii ani ne-au arătat că cetățenii nu prea mai iau atât de ușor astfel de aroganțe.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. "Problema nu e Dana Gîrbovan", aflăm chiar din titlu
2. "Dacă aș fi în locul dnei. Gîrbovan, nu aș accepta această propunere. Pentru că pare că propunerea e bazată fie pe minciună, fie pe imposibilitatea livrării promisiunii."
Din afirmația 2 rezultă ca Gîrbovan are o mare problemă, pentru că a acceptat propunerea. Deci afirmația 1 este falsă
Până acum, retorica generală era aceea că PSD schimbă legile ca să-şi subordoneze total Justiţia. Adică Justiţia să devină o anexă a partidului. Dar dacă lucrurile stau oarecum invers? Nu cumva partidul a devenit o anexă indispensabilă a unui grup de oameni din Justiţie, ajunşi deja în poziţii-cheie şi interesaţi să atingă două obiective majore? Acestea: - Restauraţia vremurilor de tip Cătălin Voicu, în care sentinţele erau trazacţionabile şi, din acest motiv, perfect previzibile şi controlabile. - Securizarea şi perpetuarea poziţiilor deja obţinute, prin valorificarea atributelor pe care orice sistem judiciar democratic le aduce: independenţa, inamovibilitatea şi chiar o anume formă de impunitate. (Studiu de caz: cum au ajuns la Curtea Constituţională Gheorghe Stan şi Cristian Deliorga; chiar dacă CCR nu e parte a sistemului judiciar, modelul rămâne valabil). Scopul final ar fi construirea un sistem judiciar aflat la cheremul nu al vreunui partid, ci al unui grup restrâns de oameni din sistem, dar înzestraţi cu puteri uriaşe atât în ceea ce priveşte recompensele pentru cei obedienţi, cât şi pedepsele aplicabile celor care nu se supun. Sigur, pentru ca aceste obiective să fie atinse, era nevoie de vehicul politic, de o forţă aptă să ia deciziile şi să implementeze legislaţia necesară. Şi această forţă nu putea fi decât PSD-ul, dar mai ales PSD-ul condus de Liviu Dragnea. Rezolvarea problemelor penale pe care le avea liderul erau perfect compatibile cu interesele grupului, aşa că vreme de doi ani şi jumătate planul a mers cât de cât bine.”
Merită citit editorialul în întregime și mai ales merită să reflectăm asupra ipotezei...
Motivele sunt multiple si evidente : incompetenta , nepotism, lipsa de sustinere populara , lipsa de sustinere parlamentara si nu in ultimul rind sa accepti un sef ca Viorica Dancila este incompatibil cu bunul simt.
Plus cum a semnalat autoarea , in societate este o alergie puternica la reforma justitiei promovata de PSD/A3. Am mentionat aici A3 pentru ca d-na Girbovan este un star A3 ca si alte celebritati ajunse in politica romaneasca : Senatoarea Anghel , Bacalbasa , Plesoianu si alte figuri sinistre.
Deci prin aceasta candidatura d-na Girbovan, ori inseamna ca nu intelege nimic din toate astea, adica este de o prostie greu de conceput ori inseamna ca urmareste o agenda personala care nu are nici o legatura cu interesul cetateanului ( sa fiu precis, cu interesul celor 80+ % care au votat la referendum) sau reformarea justitiei.
Nu stiu ce naiba ar mai fi de comentat pe tema asta.