Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

Probleme UE şi problemele „Nucleului dur”: Cu calm, despre „Cartea albă privind viitorul Europei”

Aşa cum era de aşteptat, apariţia, la data de 1 martie 2017, a „Cărţii albe privind viitorul Europei“ sub semnătura Preşedintelui Comisiei Europene, Jean – Claude Juncker, a stârnit numeroase discuţii. Din păcate, cele mai multe luări de poziţie din spaţiul public românesc exprimă teamă şi indignare faţă de perspectiva creării Europei cu două viteze, demonstrând ignorarea câtorva lucruri fundamentale.

În primul rând, nu se înţelege faptul că în joc este soarta Uniunii Europene şi nu soarta României. Primele două scenarii propuse (Scenariul 1 – status quo şi Scenariul 2 – reducerea rolului UE la acela de piaţă comună) sunt căi spre disoluţia înceată, dar sigură, a acestei organizaţii.

Or, cu o Uniune Europeană slăbită sau pe cale de dispariţie, România va supravieţui, dar nu va fi nici prosperă, nici democratică, nici liberă. De aceea, poate ar fi cazul (parafrazând un celebru preşedinte american) să ne întrebăm nu ce poate face Europa pentru noi, ci ce putem face noi pentru Europa.

Iar în cazul de faţă, răspunsul constă în susţinerea Scenariului 3 – mai puţine state fac totul împreună; a Scenariului 4 – toate statele fac mai puţine (dar mai bine) împreună; sau – la modul ideal – a Scenariului 5 – toate statele fac totul împreună.

În al doilea rând, este o ipocrizie a acuza geometria variabilă, atunci când ea există deja. Unele state sunt membre ale eurozonei şi altele nu; unele state sunt parte a zonei Schengen şi altele nu; unele state sunt membre ale NATO şi altele nu; unele au derogări (opt-out-uri) de la anumite politici sociale etc.

Soluţia în acest caz este efortul asiduu al fiecărui stat de a îndeplini condiţiile (în viaţa reală, nu pe hârtie) pentru a face parte din toate “cluburile“ de mai sus. Iar cealaltă jumătate de soluţie o reprezintă interzicerea derogărilor: atunci când o majoritate calificată a statelor UE ajunge să adopte o politică (fie ea şi proastă, cum este cazul Taxei pe Tranzacţiile Financiare), ea ar trebui să se aplice tuturor statelor membre. Chiar dacă alegătorii dintr-un stat se pronunţă prin vot împotriva unei anumite politici, democraţia naţională trebuie să se supună democraţiei comunitare. Cu alte cuvinte, votul a 5, 10, 20 sau 50 de milioane de cetăţeni este mai slab decât votul a 250 de milioane (sau cât este majoritatea calificată la nivelul Uniunii)

În al treilea rând, o Europă cu un nucleu tare (Scenariul 3) nu închide uşile în faţa nimănui. Iar faptul că un grup de state face mai multe împreună decât restul ar trebui să constituie un exemplu şi un prilej de ambiţionare pentru cei din afara nucleului, nicidecum un prilej de delăsare, aşa cum se interpretează la noi.

De fapt, alegerea fundamentală pe care trebuie să o facă Europa în acest moment este creşterea coeziunii interne versus creşterea diversităţii. Există o tensiune crescândă între aceste două concepte, alimentată de faptul că, pe teren, provocările cu care se confruntă Europa sunt tot mai diverse: imigraţie (relevantă mai ales în sudul continentului); securitate (în est); protecţia mediului şi reducerea emisiilor de carbon (în nord) etc. Din această perspectivă, şi Scenariul 4 – „toate statele fac mai puţine (dar mai bine) împreună“ – este riscant. Cine va stabili priorităţile? Cum vor putea ţările din flancul estic să impună securitatea ca problemă prioritară? Şi – cu un buget limitat la 1 la sută din PIB comunitar – cine garantează că politica de coeziune şi politica agricolă comuna vor fi finanţate în continuare ca domenii prioritare? Iată de ce scenariul 4 nu ar trebui nici el să fie susţinut de către autorităţile româneşti.

Ar rămâne în discuţie Scenariile 3 şi 5, care asigură supravieţuirea şi dezvoltarea Uniunii, fără a închide uşa în faţa nimănui. De fapt, gurile rele spun că întregul exerciţiu al Cărţii albe are în vedere Scenariul 3 – „mai puţine state fac totul împreună“, celelalte scenarii fiind adăugate în mod ilustrativ. Dar chiar şi acest Scenariu 3 (ca sa nu mai vorbim de Scenariul 5 – „toate statele fac totul împreună“) se va confrunta cu nişte provocări teribile:

Va fi foarte greu de a reuni în cadrul nucleului dur state care împărtăşesc aceeaşi filozofie economică. După cum arată Markus Brunnermeier, Harold James şi Jean – Pierre Landau în “The Euro and the Battle of Ideas“ (vezi şi articolul meu „Următoarea provocare pentru elitele României“ pe cursdeguvernare.ro), există o prăpastie între filozofia economică germană (prin extensie – nordică şi central – europeană) a contractelor care trebuie respectate, a datoriilor care trebuie plătite, a creşterii economice prin reforme structurale şi a competitivităţii externe ca rezultat al eficienţei pe de o parte şi filozofia economică franceză (prin extensie – mediteraneană) a contractelor şi datoriilor facultative, a creşterii economice prin relaxări fiscale şi monetare şi a competitivităţii externe prin devalorizări. Or, dacă asemenea diferenţe fundamentale vor persista în cadrul nucleului dur, nu vom avea altceva decât o repetare la scară mai mică a disfuncţionalităţilor din UE.

Statele nucleului dur ar trebui să facă parte – toate – din aceleaşi organizaţii, tocmai pentru a asigura coeziunea internă a grupului. Dar Germaniei îi va fi foarte greu să coalizeze un astfel de grup, atâta timp cât Suedia şi Danemarca îndeplinesc toate condiţiile, dar nu sunt membre ale eurozonei sau atâta timp cât Finlanda şi Austria îndeplinesc toate condiţiile, dar nu sunt membre ale NATO. Din nou, soluţia pare a fi acceptarea de către toţi cei implicaţi a eliminării derogărilor şi a prevalenţei democraţiei comunitare asupra democraţiei naţionale, lucru extrem de greu de obţinut (dar nu imposibil)

În final, problema – cheie, de care depinde însăşi viabilitatea nucleului dur – o constituie reforma bugetară. Fie statele implicate vor accepta o multiplicare de câteva ori a bugetului şi existenţa unor transferuri bugetare în cadrul nucleului dur (ceea ce presupune ca Germania să trateze provinciile suedeze la fel cum tratează provinciile germane), fie exerciţiul va fi sortit eşecului. Cu un buget de numai 1 la sută din PIB şi acela distribuit de o manieră „piecemeal“ nu se pot face multe nici chiar în cadrul nucleului dur.

În concluzie, provocările şi incertitudinile care stau în calea progresului Uniunii Europene sunt considerabile (dar nu insurmontabile). Depinde de noi să demonstrăm solidaritate cu proiectul european şi nu să-l obstrucţionăm prin revendicări de tip parohial.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Europa are mai multe viteze de facto. Indiferent ca se recunoaste sau nu asta. Iar noi, romanii, ne-am calificat pentru viteza cea mai mica. Si parca dam semne ca vrem sa ne oprim cu totul. Cand il vezi pe actualul sef al senatului ca se infoaie impotriva MCV el si seful camerei fiind exponentii curentului care ar vrea sa iesim de sub influenta UE iti dai seama ca toata politica romaneasca este o forma fara fond, o adunatura de indivizi fara viziune, multi dintre ei neavand ce cauta acolo. Ce sa creada partenerii din UE despre noi ca popor daca nu reusim sa gasim intre milioanele care au mai ramas in tara cateva sute de oameni onesti si competenti? Cum sa ne respecte si sa ne includa in planurile lor cand vad cum merg lucrurile aici? Si le vad bine, mai bine probabil decat noi, cei care traim aici, pentru ca au observatori calificati si care apreciaza cu detasare situatia. Ce valoare adaugata ar putea astepta Uniunea de la o tara in care 40% din adolescenti sunt analfabeti functional? La ce lucruri bune s-ar putea astepta Uniunea de la o tara in care alegatorii din Romania profunda sunt in stare sa trimita la conducerea tarii o adunatura ca cea de la noi? Indivizi cu care, in majoritatea lor, nu poti schimba idei abstrate nici in limba romana darmite in vreo limba straina. Indivizi a caror grija este sa isi rezolve problemele personale folosindu-se de pozitii din care se rezolva problemele natiunii.
    Simplul fapt ca suntem in aceasta situatie, cu sanse minime de a iesi din aceasta stare, ne face nefrecventabili si indezirabili pentru partea civilizata, educata si performanta a Uniunii. Prea putini romani au fost sa vada, sa inteleaga, sa munceasca si sa traiasca o vreme in zona civilizata a Uniunii pentru ca sa se "contamineze" de spirit european si sa se mai si intoarca aici ca sa se inhame la caruta nationala cu franele puse si sa incerce sa o miste. Probabil ca daca nu aveam pozitia asta la malul marii si marginea Europei civilizate nu ne primea nimeni in Uniune la cum merg lucrurile aici. Evolutia noastra spre nivelul Europei vestice este mult prea lenta pentru ce se cere in prezent. Cu asemenea guvern si parlament nu avem nicio sansa de a fi bagati in seama si sa fim invitati la masa celor care iau decizii majore. Ne-am autoexclus din nucleul dur. Cel putin pentru o perioada.
    Burzuluiala politicienilor nostri impotriva Europei care ne lasa pe dinafara este o manifestare ipocrita. Ei sunt cei care isi doresc de fapt sa fim lasati la margine, nesupravegheati, pentru ca ei sa isi vada mai departe de urmarirea intereselor personale bravand in fata poporului ca aparatorii interesului national.
    Asaltul impotriva justitiei patronat de Dragnea si Tariceanu pune tara direct in viteza a treia sau a patra.
    • Like 0
  • check icon
    Nu luați în bășcălie viitorul U.E. că este și viitorul nostru. Dacă nici acum nu scăpăm de bășcălie, de asta vom și avea parte.
    • Like 0
  • check icon
    „Din păcate, cele mai multe luări de poziţie din spaţiul public românesc exprimă teamă şi indignare faţă de perspectiva creării Europei cu două viteze”. Românii se sperie totdeauna dacă își dau seama că, într-o construcție solidă, este nevoie de coerență și de incompetență. Românilor le plac promisiunile deșarte, gargara, șmenul și alte fente la gleznă. Cei serioși deși mai jos decât noi la nivelul anului 1990 (Estonia, Letonia și Lituania) au intrat ferm în zona euro. Vreau să vă asigur că nu le-a fost și nu le este ușor, dar au strâns din dinți și au făcut-o.
    Pot fi multe scenarii privind viitorul U.E. De facto, Europa a avut, are și va avea 3-4 viteze: nucleul dur (nefost comunist), nucleul II (tot nefost comunist), nucleul III fost comunist de nivel superior (grupul Visegrád + Slovenia), nucleul IV fost comunist și mai amărât (țările baltice, Croația, România, Bulgaria). Celelalte țări intră într-una dintre aceste categorii.
    U.E. nu mai poate fi un simplu conglomerat economic, așa cum era în anii ’50 pe nucleul celor 6. Dacă se reîntoarce acolo, înseamnă că ne îndreptăm spre noi conflicte, posibil grave, cum a fost după primul război mondial. U.E. înseamnă, înainte de orice, acceptarea diversității prin solidaritate. Este absurd să crezi că un suedez se va comporta ca un grec, iar un portughez ca un eston. Secretul constă în a-l face pe eston să-l înțeleagă pe grec, iar un suedez pe un portughez, iar toți aceștia unii pe alții. În rest, pot fi oricîte scenarii apocaliptice doriți.
    • Like 0
  • Zilele acestea a reapărut retorica " ori cu estul ori cu vestul ", ca şi cum nu ne-am hotărât încă, iar Floricica Dansatoarea se mai gândeşte... Da, este vorba despre soarta UE dar în aceeaşi măsură este vorba despre soarta României. Mi-ar fi plăcut să pot accesa un punct de vedere al Guvernului, un punct de vedere al Preşedinţiei, un punct de vedere ala camerelor reunite ale Parlamentului... De unde, nicunul nici o vorbă! Guvernul în schimb dublează salarii bugetarilor, Preşedintele schiază şi tace, Parlamentul amendează legea graţierii . Îmi ţiuie urechile de neutralitatea d-lui Lazea, ca şi cum ar putea face ceva mai mult. De fapt, atâţia înţelepţi în creierii munţilor şi-atâţia lepădaţi în turbărie nu se pot aduna laolaltă decât atunci când vine iarna pentru că gerul este egal neîndurător cu toţi. Vorba lui Junker, nu facem nici sex, nici golf nu jucăm.
    • Like 0
  • Tibi check icon
    Intradevar o carte ce merita citita (The Euro and the Battle of Ideas) cu mentiunea celor catorva "scapari": https://erikjones.net/2017/03/04/the-conflict-over-european-economic-policymaking/
    • Like 0


Îți recomandăm

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult

Dan Byron_FB

Se numește Daniel Radu, are 43 de ani și a copilărit într-un bloc lung, aflat lângă un altul, în ruină, de pe Șoseaua Pantelimon din București. În lumea aceea, mulți copii săraci, jefuiți de către soartă de dragoste și siguranță, căutau să recupereze ceva de la viață din buzunare străine și să egaleze scorul lovindu-i pe cei mai slabi decât ei.

Citește mai mult