Deciziile bugetare cu caracter electoral luate de Parlament şi de precedentul Guvern în ultimele şase luni au făcut din România „o ciudăţenie” în context european. Din tabelul alăturat, care prezintă prognoza de toamnă a Comisiei Europene pentru anii 2015, 2016 şi 2017, rezultă că România este singura ţară din cele 28 unde deficitul structural creşte masiv (de patru-cinci ori).
Desigur, există alte câteva ţări unde deficitul structural este prognozat să crească între 2015 şi 2017, dar în mod marginal (în Spania, de la 2,5 la 2,6 la sută din PIB; în Italia de la 1 la 1,4 la sută din PIB; în Portugalia de la 1,8 la 2,4 la sută din PIB; în Slovenia de la 2,7 la 2,9 la sută din PIB etc.) Numai în România creşterea este spectaculoasă, de la 0,8 la 3,8 procente din PIB. În plus, suntem, alături de Croaţia, singurele ţări unde se depăseşte în 2017 limita de deficit de 3 la sută din PIB. De ce au importanţă aceste cifre? Deoarece în comparaţiile internaţionale pe care le fac investitorii străini, data viitoare când va izbucni o criză, cele mai vulnerabile ţări sunt tocmai cele care şi-au permis cele mai mari deficite (de cont curent şi/sau bugetar). Deja toată lumea stă cu ochii pe economii emergente precum Turcia sau Brazilia, care sunt puternic dependente de finanţarea externă. De fapt, nici nu este nevoie de izbucnirea unei noi crize; este suficient ca Statele Unite să crească rata dobânzii la dolar, pentru ca banii să părăsească pieţele emergente cele mai expuse şi să caute „porturi sigure” (safe havens).
Vorbim aşadar de o vulnerabilitate auto-indusă de România, care dintr-o poziţie de macrostabilitate de invidiat (toate cele cinci criterii de la Maastricht îndeplinite, la fel ca şi 13 din cele 14 criterii din Tabloul de Bord urmărit de Comisia Europeană) ajunge într-o poziţie de maximă vulnerabilitate datorită unor decizii proprii, cu caracter electoral. Este ca şi cum un conducător auto nu ar mai vrea să ruleze liniştit în coloană, ci s-ar apuca, brusc, să ruleze pe contrasens, şi anume cu 200 km pe oră.
Cele de mai sus denotă neînţelegerea, de către clasa politică românească, a importanţei pe care stabilitatea macroeconomică a unei ţări o are, precum sănătatea unui organism uman. Se fac auzite anumite comentarii, de genul „la ce ne serveşte macrostabilitatea dacă nu avem infrastructură, educaţie, sănătate etc.?” Este ca şi cum cineva ar întreba “la ce îmi serveşte sănătatea, dacă sunt sărac, bătrân, singur etc.?” Dar este oare mai bine să fii bolnav şi sărac, bătrân, singur? Oare sănătatea nu este de nepreţuit în orice condiţii? Şi nu la fel stau lucrurile şi cu stabilitatea macroeconomică?
Acum, publicul se preface revoltat (nu cumva din pură ipocrizie?) că în bugetul pe 2016 nu sunt suficienţi bani pentru infrastructură, biserici, creşterea salariului minim etc. Dar nu prea am auzit voci care să protesteze atunci când s-au decis masiva reducere de impozite în cadrul noului Cod Fiscal, nici atunci când s-a hotărât creşterea salariilor tuturor bugetarilor cu 10 la sută.
Mai rău, deciziile politice privind bugetul denotă grave carenţe de cunoaştere a câtorva axiome economice:
a) – limita de 3 la sută a deficitului bugetar nu este „o ţintă” de atins în vremurile bune, ci o limită la care se poate ajunge în vremurile rele (atunci când PIB scade);
b) – nu poţi, concomitent, să scazi veniturile bugetare şi să creşti cheltuielile bugetare. Ca partid politic, în funcţie de ideologie, trebuie să accepţi una din ele şi să o respingi pe cealaltă;
c) – nu este normal să creşti cheltuieli permanente (de genul salariilor) în anii cu supra-performanţă economică, pe motivul „acum avem bani”. Aceste decizii trebuie luate in mod intertemporal, cu luare în consideraţie a sustenabilităţii în timp;
d) – mai presus de orice, nu este adevărat ca un deficit bugetar scăzut este incompatibil cu o creştere economică robustă (sau cu investiţii în infrastructură, educaţie, sănătate etc.) Pur şi simplu, trebuie „sifonaţi” mai puţini bani pentru activităţi colaterale.
Acum, publicul se preface revoltat (nu cumva din pură ipocrizie?) că în bugetul pe 2016 nu sunt suficienţi bani pentru infrastructură, biserici, creşterea salariului minim etc. Dar nu prea am auzit voci care să protesteze atunci când s-au decis masiva reducere de impozite în cadrul noului Cod Fiscal, nici atunci când s-a hotărât creşterea salariilor tuturor bugetarilor cu 10 la sută.
În aceste condiţii, poate fi acuzat noul Guvern că bugetul pe 2016 arată cum arată? Nu, în măsura în care a preluat „un câmp semănat cu bombe”, atât pe partea de venituri, cât şi pe partea de cheltuieli, urmare a unor decizii politice anterioare. Da, în măsura în care ar fi avut o cale legală de a scăpa de această problemă, solicitând, de exemplu, avizul Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor măsuri bugetare legiferate care încalcă, în mod evident, prevederile unor Tratate internaţionale pe care România le-a semnat (şi care ar trebui să prevaleze asupra legislaţiei naţionale).
Democraţia este un sistem care se bazează pe învăţarea din erori şi corectarea lor de către electorat, la următoarea rundă de alegeri. În cazul României, acest proces de învăţare este foarte lent, presupunând decenii, mai curând decât ani, fapt generator de frustrare în rândul generaţiilor mai vârstnice, care nu vor mai apuca să vadă un alt mod de a face politică în această ţară.
*Părerile exprimate sunt personale şi nu implică poziţia oficială a BNR.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu stiu ce varsta are distinsul domn de la BNR, dar eu am apucat, din pacate, destui ani ca adult sub regimul comunist, astfel ca pot spune ca teoriile economice expuse de dl. Valentin Lazea seamana izbitor cu cele vehiculate inainte de 1989 de catre oficialii fostului regim comunist; astfel, nivelul scazut al salariilor era justificat prin necesitatea platii datoriilor externe ale Romaniei si prin necesitatea finantarii investitiilor uriase facute de comunisti: canalul Dunare-Marea Neagra, autostrada Bucuresti-Pitesti, Metroul Bucurestean, constructia a numeroase obiective economice: fabrici, mine de carbune, baraje hidro-tehnice, etc. Niciun oficial comunist nu avea in vedere si necesitatea asigurarii unui trai decent pentru populatie, sau necesitatea dezvoltarii invatamantului si a sistemului de sanatate. Importanta era doar dezvoltarea economiei. Necesitatile de trai vitale, elementare, ale populatiei, nu contau pentru guvernantii comunisti. Ei ne consolau cu faptul ca astazi ( adica inainte de 1989 ) trebuie sa "strangem cureaua" pentru un ipotetic "viitor luminos".
In anul de gratie 2017, la 27 de ani de la caderea dictaturii comuniste, eu constat ca dl. Valentin Lazea si alti specialisti in economie, vorbesc in esenta aceeasi limba economica precum cea utilizata de specialistii regimului comunist: populatia trebuie sa se multumeasca cu venituri mediocre pentru a se putea "investi" in dezvoltarea economica a Romaniei.
Insa acest mod de a gandi dezvoltarea economica a tarii prin mentinerea saraciei populatiei este doar una dintre mostenirile perverse lasate noua de catre fostul regim comunist.
Sunt insa gata sa pun un pariu ca dl.Valentin Lazea, care este functionar superior al BNR, are o leafa mai mult decat decenta, iar cand se va retrage din activitate, va beneficia de o pensie consistenta. Insa dascalii si medicii nu au, din pacate, aceleasi perspective financiare generoase.
Milioanele de romani care au emigrat in Occident pentru a obtine o leafa si un nivel de trai decente, nu fac decat sa contrazica flagrant teoriile economice ale d-lui Lazea si ale altor specialisti precum domnia sa.
Incep cu prima masura macroeconomica: Produsul Intern Brut (PIB). Acest agregat este cel mai citat indicator atunci cand vorbim despre performanta macroeconomica a unui stat. Asa cum microeconomia studiaza comportamentul individual al participantilor intr-o economie (firme, persoane fizice, asociatii) la fel si macroeconomia studiaza valoarea agregata a activitatilor individuale ale firmelor, familiilor si pietelor. Aceasta agregare reprezinta esenta studiului macroeconomic si ne ajuta sa intelegem cum evolueaza o economie in ansamblu, care sunt sursele de crestere, care sunt perspectivele, care este nivelul general al preturilor, al somajului, al exporturilor sau al importurilor.
PIB-ul unei tari masoara in esenta care este valoarea de piata a productiei finale a unei tari intr-un an de zile. Atentie la nuante: vorbim de valoarea de piata (deci calculul se face in general la preturile pietei), vorbim de o productie finala (deci nu luam in calcul productia intermediara; exemplu rapid: la producerea unui telefon mobil au participat un furnizor de materii prime ca plasticul, metalul care au vandut materiile cu 30 $, un furnizor de cip-uri si ecrane care s-au vandut cu 50$ si in final telefonul a fost vandut cu 100 $; in PIB calculam doar pretul final al telefonului si nu preturile intermediare astfel ca PIB-ul va creste cu 100 si nu cu 180); si vorbim de o perioada de timp limitata (un an de zile): daca ai produs telefonul in 2015 dar inca nu l-a cumparat nimeni el nu intra in PIB-ul din 2015).
PIB-ul se masoara in doua moduri: prin metoda cheltuielilor si prin cea a veniturilor. Ecuatia fundamentala a PIB (venitul national, printr-o lejeritate de limbaj) este:
PIB=C+G+I+X-M
unde: C este consumul privat, G reprezinta consumul guvernamental (atentie, nu inseamna cheltuielile guvernamentale totale si doar consumul guvernului pe bunuri finale – de exemplu masinile Audi cumparate de parlamentari pentru deplasarea acestora dar si platile facute pentru constructia de autostrazi catre firme private) I inseamna nivelul investitiilor private (incluzand variatia stocurilor) iar X si M reprezinta exporturile si respectiv importurile. Aceasta este ecuatia fundamentala a venitului national.
Pentru Romania, conform Institutului national de statistica, in anul 2014 s-au inregistrat urmatoarele valori pentru componentele PIB (in preturi curente, miliarde RON): consum privat (C)=462, cosum guvernamental (G)=51, investitii (formare bruta de capital fix si variata stocurilor) I=153, export net (X-M)=0.5. Total PIB 2014=667 MLD RON.
Se observa un fapt esential pentru aceasta economie, anume ca principala sursa de crestere a PIB este consumul; adica 70% din PIB este reprezentat de consum privat (atentie, in acest consum privat sunt incluse toate sursele acestui consum, adica atat salarii cat si transferuri guvernamentale catre populatie=pensii, ajutoare, alocatii, asistente etc.). Investitiile reprezinta 23% din PIB iar contul curent (X-M) este echilibrat cu un foarte mic surplus pentru exporturi (exporturile reprezinta insa 41% din PIB).
Este evident ca o problema pentru aceasta economie este dependenta de consumul intern care contribuie 70% din PIB. De asemenea peste jumatate din acest consum este reprezentat de transferuri de la stat catre populatie (o buna parte din cele 252 MLD lei din cheltuielile bugetului de stat).
Am vorbit despre PIB dar acestea sunt datele oficiale. Insa Romania este o tara care a iesit din comunism cu o economie subterana in floare, care s-a perpetuat pana astazi. Daca vreti sa stiti unde este coruptia si unde sunt banii din coruptie, acestia nu sunt in PIB ci in economia subterana. Iar asta afecteaza veniturile la buget care sunt bazate in principal pe taxarea veniturilor si schimburilor legale.
Pentru ca am vorbit despre buget sa vedem cum a fost aceste construit. In primul rand guvernul a luat in calcul o crestere a PIB de 4.1%. Acest lucru e important pentru ca estimeaza sursele de venituri la buget (taxe). Sa vedem componenta bugetului:
Venituri consolidate: 231 MLD RON
Cheltuieli: 252 MLD RON
Deficit: 21 MLD
Putem discuta despre cum se vor imparti acele cheltuieli intre diverse sectoare din economie, cati bani vor merge la autostrazi, cati la pensii si cati la sanatate. Dar asta inseamna sa nu intelegem realitatea fundamentala a economiei acestei tari. Suntem o economie mica ce nu produce suficient pentru a compensa scaderea demografica care mai devreme sau mai tarziu va avea consecinte negative asupra venitului national. De ce demografia este o problema? Pentru ca evolutia populatiei unei tari este principalul factor de crestere a PIB. Mai multi oameni, mai multa productie (nu neaparat mai buna, dar aici intervine productivitatea). La noi insa pana in 2050 populatia va scadea pana la 14 milioane de locuitori si va imbatrini foarte mult. In lipsa unei cresteri substantiale a productivitatii factorilor de productie si a unor inovatii tehnologice, Romania va avea probleme sa se finanteze in intern si va depinde din ce in ce mai mult din imprumuturi. Adaugati la asta si o criza financiara (au trecut deja 7 ani de la ultima si un ciclu dureaza cam 8-10 ani) si intelegeti de ce viitorul nu suna deloc bine. Aparent acum nu ne facem mari griji, cu o crestere decenta a PIB, o datorie publica dintre cele mai mici din UE si inca cu o politica monetara independenta. Dar in timp trebuie sa gasim surse de crestere a PIB care sa fie sustenabile. Nu ne putem imprumuta la nesfarsit pentru a plati salarii si pensii mai mari si sa spunem ca a crescut PIB-ul din consumul aferent acestor salarii si pensii.
Miscarile recente de strada si schimbarile care au avut loc la varful administratiei subliniaza in primul rand ca Romania apare constiinta faptului ca la un moment dat trebuie sa ne imaginam cum va putea aceasta tara sa creasca sustenabil in viitor si sa ofere propriilor cetateni mijloacele de a avea o viata mai buna. Din punct de vedere economic, sursele pentru a sustine o crestere economica reala sunt doar cateva: oferta de forta de munca si capital uman, capitalul fizic (investitiile), tehnologia si resursele naturale. Sa privim mai atent la fiecare in parte:
Forta de munca si capitalul uman: asa cum am mai spus, populatia in varsta de a munci a tarii scade iar asta este o reala problema, pentru ca nici rata productivitatii nu pare sa creasca. De aceea este atat de importanta educatia si sanatatea, doua domenii a caror neglijare a dus la rezultetele de azi: o populatie imbatranita, bolnava si necalificata.
Capitalul fizic: s-a demonstrat economic ca rata de crestere economica este corelata cu investitii productive. La noi investitiile atat cele private cat si cele publice sunt reduse, ineficiente si nu produc valoare economica. Este esential aici ca toate masurile birocratice sa fie eliminate pentru a permite celor care doresc sa investeasca sa o poate face fara sa-si puna mainile in cap de exasperare.
Tehnologia: in Romania nu inventam ipad-uri sau masini electrice iar asta pare ca nu se va schimba prea devreme. Nu atata timp cat nu exista cercetare, cat mintile cele mai abile pleaca si cat coruptia politica rupe din orice perspectiva. Dar fara acest avantaj tehnologic nu vom putea creste nici pe termen mediu.
Resursele naturale: aici este poate singura valoare reala care poate fi realmente exploatata.Din pacate exploatarea inseamna retrocedari ilegale. defrisari masive, scandaluri de poluare si gaze de sist. Cu o mai eficienta si reala viziune, aceste reale bogatii ale acestei tari pot produce in viitor.
Ce se intampla daca nu reusim sa facem ca sursele de crestere sa functioneze? Simplu: va trebui sa platim cheltuielile cu imprumuturi, daca vom gasi creditori si in timp acele imprumuturi vor crea dezechilibre. Stim ce s-a intamplat cu Grecia (din cu totul alte cauze). Ideea este ca suntem aproape de punctul critic dupa care nu se mai poate face mare lucru. Cu cat intelegem mai bine si mai repede asta, inclusiv cei care au avut ocazia sa recupereze o guvernare noua cu atat avem motive de incredere. Altfel va fi doar o spoiala frumoasa, in spatele careia vor cadea,usor,zidurile
www.mindfilter.ro
Felicitari pt articol.
Statul a vindut pe nimic aproape toate sursele de venit din economie (regii de distributie ,infrastructura,banci,resurse naturale,etc) in loc sa asigure un management corect si responsabil.Acum se plinge ca nu ajung banii;e vina cetateanului?
Ca un automobil sa functioneze,are nevoie de combustibil,similar forta de munca are nevoie de hrana,utilitati,invatamint sanatate.
Forta de munca nu constituie un perpetuum mobil ,are nevoie de locuri de munca platite macar cit sa poata trai omeneste.
Cind pretul resurselor naturale ,hranei ,utilitatilor ,a ajuns la nivelul UE de ce pretul fortei de munca (care depinde de aceste preturi) nu a ajuns la acelasi nivel?
Cind forta de munca calificata nu mai este platita corespunzator migreaza;tinerii nostrii platesc pensiile celor din UE si nu pe cele ale parintilor lor-asta se doreste?
Politica mentinerii salariilor mici este o crima la adresa romanilor,tie in viitorul acestei tari.
Astept cu nerabdare un articol in care sa ne spuneti care mai este rolul Statului Roman si care este rolul BNR; ca eu in ignoranta mea cred ca statul trebuie sa sprijine viata cetatenilor sai,sa sprijine activitatile economice care aduc beneficii cetatenilor ,sa investeasca in infrastructura daca aceasta duce la cresterea nivelului de trai al cetatenilor(adica sa contribuie la cresterea si dezvoltarea capitalului uman);BNR cred ca trebuie sa sprijine cresterea capitalului romanesc ca de cel strain au grija altii;sa ajute capitalul romanesc sa fie investit cu chibzuinta in folosul cetatenilor romani;BNR trebuie sa ne fereasca de atacurile capitalului strain la buzunarul cetateanului roman.
De fapt economistii nu recunosc importanta Capitalului Uman,il considera forta de munca care musai trebuie sa fie ieftina.
Domnule Lazea ;aveti copii?;credeti ca o familie normala arunca putinii bani pe o masina noua de lux ,sau cumpara produse alimentare si plateste facilitati pentru subzistenta.
Statul Roman se comporta ca un parinte care lasa copilul sa umble descult si cu burta goala ca sa cumpere in rate un automobil pentru care nu are bani de benzina.
Poate ne spuneti care e cosul minim de subzistenta al unei familii,si dupa aia ne tineti teorii cu salariile.
Poate ne spuneti cum de avem datorii asa imense;de ce cei care nu au facut datorii in banci trebuie sa plateasca pentru cei ce le-au facut,de ce publicul trebuie sa plateasca datoriile private.
Sunt constructor;cind ridici o casa intii platesti oameni sa sape fundatia ,nu cumperi oglinzi si faianta;asta trebuie sa faca statul roman ,sa fie gospodar ,sa asigure traiul cetatenilor sai,locurile de munca ,nu sa risipeasca banii cetatenilor,sau sa lase sa fie furati acesti bani.
Acum considerind ca autorul are legaturi cu BNR, sa discutam si ce actiuni a luat BNR (recomandari, luari de pozitie) la pomenile lui ponta? s-a aminat doar aplicarea tva de 19% cu un an...de la 20% la 19% e o diferentza de 1/20 deci de 5% in contextul in care tva face cam 1/3-1/4 din buget.. 1.25-1.5% deficit..e mult e putin? nu era mai normal ca sa se mearga in pasi...24%->22% si 20% din 2017?
de asemenea, reducerea taxei pe stalp sau reducerea accizei la benzina acum cind petrolul e ieftin mi se par niste tampenii maxime pe care vad ca nu le comenteaza nimenea
De ce nu propui eutanasierea?
Draga KAY, este bine când bei apa dimineața, dar nu câte o vadra!