Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu
Sunt foarte mulți cetățeni (desigur, dumnealor nu au intrat niciodată la clasă să experimenteze cele patru ore „în care stăm degeaba cu toții"), care au convingeri imposibil de mișcat față de statutul socio-profesional al cadrului didactic.
Citeam recent câteva dintre comentariile adăugate la un articol pe care l-am scris. Fiind vorba de o problematică serioasă (epuizarea psihică), mă așteptam ca oamenii să reacționeze în consecință.
Am constatat, cu multă dezamăgire, că unii dintre ei nu au empatie și nici gândire critică. În raport cu propriile frustrări, manifestă ostilitate asupra oricărui lucru din jur (indiferent dacă are sau nu legătură cu motivele frustrării).
Și cel mai des argument folosit este performanța. Profesorii sunt atacați des cu rezultatele de la simulările examenului național.
Să vă spun ceva. În succesul academic al unui elev intră două elemente (40% implicarea și responsabilitatea profesională a dascălului și 60% munca individuală a elevului, muncă susținută și încurajată de familie).
Nu ai cum să învinuiești un cadru didactic pentru un rezultat slab, nici atunci când într-o singură clasă sunt puțini care iau note de trecere. Nu avem contextul clar pentru fiecare caz, nu avem controlul variabilelor confundate care ar fi putut duce acolo și care sunt multe, neținând exclusiv de profesor.
Să nu ne mai grăbim să spunem lucruri false despre ei și să îi punem pe toți în aceeași categorie de „comuniști și iresponsabili" pentru câteva exemple izolate și mai puțin fericite pe care o anumită categorie de presă știe de ce să le mediatizeze.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.