Într-a IX-a, muncește pe rupte. Face fișe de vocabular, altceva decât cele din manuale. Încearcă să le ofere elevilor o coerență lingvistică până în clasa a X-a, când are în plan să le predea literatură. (Sursa foto : proiectulmerito.ro)

Am scris în ultimii ani mai multe texte încruntate despre profesori aşa că m-am gândit ca măcar de Ziua Internaţională a Profesorului să îmi permit să fantazez puţin. Şi, cum e bine să existe metodă şi în visare, am zis să apelez la bibliografie clasică în domeniu. (Foto: Guliver/Getty Images)

Premierul Dăncilă a făcut un exercițiu de admirație în fața unei mitraliere fabricate la Cugir, împreună cu două fetițe de curs primar, dacă nu de grădiniță.

Copiii resimt adeseori temele ca pe un calvar, fiindcă trebuie să le facă singuri, în camera lor, adică în izolare. Iar izolarea nu place nimănui, mai ales când faci ceva ce nu îți place. Dacă le putem aduce și ceva bun în timp ce își fac temele, un ceai cald și o vorbă bună de încurajare, plus prezența noastră, temele își pierd din încărcătura care îi apasă pe umeri. (Elevi - Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

A fost o singurătate care a ținut până la finalul liceului. Când venea ziua de vineri era un adevărat chin să plec acasă căci știam că nu am pe cine să sun să ieșim în oraș ori să facem tot ce ne trece prin cap (nu că aș fi stat prea bine la capitolul creativitate). Abia în facultate, cu greu și cu multe alte greșeli în felul în care încercam să mă apropii de oameni, am legat prietenii care durează și astăzi. (Foto: Guliver/Getty Images)

La începutul anului școlar, elevii din sectorul 5 au primit orare personalizate cu caricatura primarului Daniel Florea și mesajul „Să te uiți în calendar/C-ai șanse s-ajungi primar".

Președintele Klaus Iohannis a participat la ceremonia de deschidere a noului an școlar la Școala Gimnazială „Ferdinand I" din București. (Foto: presidency.ro)

Tabăra de vară a copiilor de la Seeding Knowledge ne-a purtat la Viscri anul acesta. Era pentru prima oară când ajungeam acolo și aveam mari așteptări legate de loc. Citisem și văzusem atâtea lucruri frumoase despre el. Însă, odată ajunși, mi-am dat seama că articolele cu poze impecabile și laudele decupaseră mult din realitate. (Foto: arinaangelescu.ro)

Sistemul educațional așa cum îl știm se va prăbuși complet mai devreme sau mai târziu. Multă lume recunoaște acest adevăr, dar se agață de speranța că trebuie să existe o reformă sau măsură magică de resuscitare. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Dezastrul socialismului educațional în România este categoric. (Foto Inquam Photos / Cornel Putan)

Nu știam mai nimic din toate cele ce urmează când m-am întâlnit cu agricultura, la 30 de ani. A fost o întâmplare: un inginer mecanic în derivă, un salariu bun, firma, deși se ocupa cu semințele, era totuși germană. (Foto Guliver/Getty Images)

„Vouchere de 10 lei/elev pentru fiecare zi de școală cu prezență integrală”. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

A fost primul meu șoc, ca profesoară în București, să-mi dau seama că elevi de clasa a VII-a nu puteau să construiască o propoziție simplă, corect. Apoi am cunoscut o clasă întreagă în care o singură fetiță citea cursiv.

Absolvenții de clasa a VIII-a au susținut joi proba de matematică a Evaluării Naționale. Ca în fiecare an, cerințele primite au avut prea puțină legătură cu viața reală, crede profesorul de matematică Sorin Borodi, de la Liceul Teoretic „Al. Papiu Ilarian” din Dej, care a analizat și rezolvat subiectele pentru Republica.

Oriunde mă uit în jurul meu văd că lumea vrea școală, plătește informal meditații, trimite copiii la fel de fel de cursuri; deci există o cerere de educație care depășește oferta de stat. Nu e nici un pericol să dispară școlile sau profesorii. Din contră, eu zic că e cazul să se înmulțească. Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

30-60-90. Probabil că vă gândiți că acesta este un nou standard în lumea modei sau o nouă reglementare în legislația rutieră. Ei bine, nu. Acestea sunt noile cote de evaluare a meritelor elevilor din Sectorul 4. Da, este cât se poate de trist, dar adevărat. (Foto Inquam Photos / Octav Ganea)

Trăisem cu speranța ca poate mi-a fost păstrat. Nu. Răspunsul dirigintei a venit sec: „Păi nu ai zis că pleci din București?”

O mare parte din procesul de admitere la universitățile americane constă în scrierea unor eseuri creative menite să izoleze esența personalității elevilor astfel încât comitetul de selecție să îi cunoască și la nivel uman, dincolo de performanțele academice sau extrașcolare. (Foto: Guliver/Getty Images)

Mai mulți elevi de ai Liceului "Atanasie Marinescu" din Lipova au protestat în fața primăriei, în timpul vizitei premierului Viorica Dăncilă. Copiii, care purtau pancarte cu “Ne-am săturat de corupţie şi prostie, vrem o altă Românie” sau “Deşteaptă-te române şi ieşi la vot. 26 mai”, au fost certați și amenințați de directorul instituției de învățământ.

Doamna profesor din film trăiește singură, este plăpândă, sensibilă, cu aer de dăscăliță onestă, iubitoare, dedicată meseriei. Mama domnișoarei este o țoapă cu bani, strident machiată și, evident, o patroană care suge sângele poporului, inclusiv al profesorilor copilei ei. Realitatea nu e așa pueril polarizabilă și nici oamenii așa ușor de manipulat cu un astfel de film. Există și profesori ca dna Diana Miron, dar și profesori exact ca mama agresivă: stridenți, insultători, nevrotici, furioși. Pe copii cine îi apără de ei?

În anul 2005, începeau școala 226.324 de copii. 12 ani mai târziu, în 2017, doar 86.813 reușeau să promoveze examenul de Bacalaureat. (Foto: Inquam Photos/Bogdan Dănescu)

Mă adun și printr-un efort susținut îmi mut atenția pe copii și relația dintre ei. Îi văd cum o parte copiază mecanic de pe tablă rezolvările unor exerciții. La câteva minute se mai aude un „dă-te mai așa, că nu văd ce ai scris” și ora continuă firesc. (Foto: Inquam Photos)

Mihai Ispan era departe de a fi un simplu elev de liceu, lăsat de voia sorții într-un orășel mediocru de la capătul județului. (Foto: Guliver Getty Images)

O elevă de 17 ani din Satu Mare a scris pe foaia de examen la simularea examenului de bacalaureat o analiză de șase pagini despre sistemul de învățământ din România. (Foto: Facebook/Andy Varga)

În acest an, liceenii au avut de construit roboți care să meargă pe suprafață unei planete neospitaliere, dar bogate în metale prețioase, și să adune și sorteze bucățile de minereu de aur și de argint pe care le întâlnesc în cale. (Foto: Nicolae Anghel/BRD FIRST Tech Challenge)

Pe ăia “bogații” cu adevărat nu-i veți găsi neapărat la particular. Ci la școlile cu faimă. Cu prestigiu. Etichetate drept școli “bune”. Încercați să ghiciți, vă rog, cam câte mașini ultraluxoase parchează în fața unor licee bucureștene. De stat. Și câți politicieni cu greutate sau personalități de tot felul se perindă pe holurile unor școli “bune” din oraș. Vă spun eu. Mulți. (Foto: Guliver Getty Images)

Când m-am dus să văd cum a rezolvat, prima reacție a fost să se ferească de mine ca și cum urma să o lovesc sau să o cert foarte tare. A văzut că îi explic frumos, și că nimic rău nu i se întâmplă, a prins curaj, a început să vorbească chiar “Aha, deci așa se face? Acum înțeleg. Vă rog să îmi mai dați exerciții.”

La ora de religie se tot schimbau cadre. Ba venea cineva care a terminat teologia, ba cineva oarecum tangent, ba vreun preot. La un moment dat a venit preotul dintr-o biserică din zona mea. Ieșeam în evidență și-l iritam teribil, vizibil. Fierbea. Nu mă obișnuisem deloc cu anumite apelative: unii colegi invidioși mă numeau „țigan”, fostul director mi-a zis pe hol că sunt un „zlătar” - era un bulling care mă afecta cumplit atunci. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Dăm foaia goală pentru că simulările nu ne vor evalua competențele, ci doar cunoștințele. Nu ne vor evalua capacitatea de a gândi critic, ci doar capacitatea de a reproduce informațiile care ne-au fost dictate la clasă. Simulările au ajuns să fie experimentul ministerului, nu experiențele noastre de învățare”, a transmis Consiliul Național al Elevilor.

Sunt părinţi care îmi spun “când mi-aţi descris fetiţa, am simţit că m-aţi descris pe mine şi îmi dau seama că eu am unele lucruri de schimbat şi că îi sunt model”. (Foto Guliver/Getty Images)

Transparența și informația sunt capitale aici. Practici de genul începutului de an școlar cu buchete de flori ori alte ritualuri tipice în societatea românească, reminiscente din comunism, nu sunt cunoscute aici, la fel cum nu se cunoaște nici noțiunea de a da cadouri profesorilor, lucru absolut interzis prin lege, fiind privite drept mită. Vorbesc de un simplu voucher, să spunem la un teatru ori restaurant, nicidecum de cadouri în bani. (Foto: Guliver/Getty Images)

Societatea românească are o fascinație pentru geniu. Pentru apartenența la elite. O obsesie de-a dreptul. Indiferent de cât de adâncă e prăpastia istorică în care ne aflăm, vom clipi vesel ori de câte ori vom auzi de olimpici, Hagi și Nadia Comăneci. Ne hrănim cu iluzii și refuzăm să ne acceptăm mediocritatea. Poate pentru că ne-a însoțit mereu de-a lungul istoriei. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Dacă aș fi ministrul educației, aș...” e așadar provocare pe care vă invit să o completați cu soluțiile identificate de voi. Mai jos, încerc să redau, cu mintea și experiența de acum, perspectiva pe care o văd eu valoroasă pentru educația din țara noastră.

În Finlanda, zgomotul din clasă arată că acolo se petrece învățarea. De foarte multe ori intram în clase și nu știam unde să mă uit să-l găsesc pe profesor: era așezat pe jos sau la nivelul copiilor și discuta cu ei, nu scria texte nesfârșite pe tablă și nici nu dicta. (Foto: Guliver/Getty Images)

Un profesor de la o școală din Ploiești a pus în practică, mai zilele trecute, o inedită metodă pedagogică. I-a aruncat unui elev de-al lui, probabil în scopul transmiterii de cunoștințe, un scaun în cap. (Foto: Observatorul prahovean)

Dacă ar fi să o judecăm pe Nadia Comăneci doar după un test standard, cel mai probabil am pierde esența, n-am vedea niciun talent în ce o privește și am crede că nu ar excela în niciun domeniu. Nimic mai neadevărat! Școala trebuie să descopere talentul din fiecare copil, nu să-l forțeze să se potrivească unui șablon prestabilit. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Luăm încă de la clasa pregătitoarea Gazeta Matematică. Și o introducem în clasă ca pe un dușman, să vedeți la ședințele cu părinții, câți încep să se cerceteze din priviri piezișe: „O fi deștept al lui ăsta de lângă mine, a luat Gazeta Matematică. Ia uite ce zice, că deja a lucrat. Mă duc și eu repede, să o cumpăr””, povestește Oana Moraru, consultant educațional și fondatoarea școlii Helikon.

România ocupă ultimele locuri la majoritatea indicatorilor urmăriţi în Monitorul educaţiei şi formării, ediţia 2018, publicată marți de Comisia Europeană, scrie News.ro. (Foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad)

„Elevii nu sunt nici pe departe utilizatori avizați de tehnologie, pentru că, în cercetările noastre, i-am întrebat foarte mult ce fac pe internet și i-am întrebat și despre zona de informare și lectură. Primele două surse erau Wikipedia și un site de referate, ceea ce îmi arată că ei nu știu unde să caute. Au acces la o tonă de informații și instrumente educaționale online, dar ei nu știu unde să le caute”, spune Corina Seler.

Fereastra este căpcăunul suprem. Ora în care nu predai, dar care te ține la școală pentru că ai alta după. Mai grav este că pot fi și două, trei ferestre la rând. Și tu predai undeva în provincie, unde nu poți să te duci să-ți rezolvi treburile personale sau să mănânci o ciorbă acasă. Așa că profesorii responsabili cu ticluirea orarelor capătă puteri nebănuite. (Foto: Cristi Vescan/Inquam Photos)

Pentru mine, totul a început cu “ Cismigiu&Comp.”, a lui Grigore Băjenaru, citită pe nerăsuflate în clasa a 7-a, astfel încât am devenit lăzăristă cu mult înainte de a intra în Lazăr. Mă vedeam deja în Cișmigiu, în mijlocul uniformelor bleu, luându-mă la întrecere cu bărcile pe lac. (Foto: Monica Săiceanu)

Pentru a evalua critic o idee trebuie să o privești cu suspiciune și să o treci prin filtrul unor întrebări. Acestea pot varia de la întrebări tehnice de tipul “sunt premisele adevărate?”, “sunt logice deducțiile?” până la întrebări de personale de tipul “am înțeles cu exactitate ce încearcă interlocutorul meu să transmită sau am nevoie de clarificări?” sau “sunt obiectiv în analiza acestei situații sau sunt influențat de o influență emoțională?”. (Foto:Guliver/Getty Images)

Noi, tinerii români, nu suntem părți ale unui calculator. Viitorul nostru colectiv care va defini viitorul comunității se bazează pe fiecare individ în parte și pe latura noastră umană. Nu ne deteriorăm doar de la apă și frig, ci și de la lipsa de interes a celor care ar trebui să ne ghideze. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Acum, simt că sunt o persoană complet diferită. (Foto: Inquam Photos)

Vorba renumitului Seth Godin, peste tot în lume școala te învață „să fii bun/ă la școală“. Dar este aceasta o abilitate esențială și definitorie pentru viață? Sau este mai degrabă o manifestare lăudabilă doar dacă vrei să mergi la școală toată viața? (Foto: Guliver/Getty Images)

Dacă alegi acum, fără să fii convins, nu pierzi doar 5 ani de facultate, ci încă vreo 10 ani din viața ta. (Foto: Guliver/Getty Images)

Când însuși criteriul propus – bacalaureatul – nu este obiectiv și constant, deci nu are cum fi un instrument de măsurare și departajare precis și obiectiv, cum l-am putea alege drept criteriu pentru sufragiul universal, temelia democrației peste tot în lume?

România se află pe penultimul loc din Europa în ceea ce privește analfabetismul funcțional: 40% dintre elevii de 15 ani nu pot înțelege sensul unui text, deși cunosc literele și pot să îl citească. (Foto: Guliver Getty Images)

În Finlanda nu există inspectorate școlare. Acestea au fost desființate la începutul anilor ‘90. Sistemul se bazează pe competența profesorilor și a restului personalului din învățământ. Condițiile din școlile finlandeze sunt aceleași, oriunde ar fi aceste școli. O școală dintr-un cartier central din Helsinki oferă aceleași condiții ca o școală dintr-o comunitate izolată din Laponia. (Foto: Guliver Getty Images)

Pe parcursul celor 12 ani de învățământ am fost mereu convinsă că fac eu ceva greșit. Din moment ce toată lumea trata sistemul ca pe o normalitate, cine eram eu să mă opun? Însă, la cinci ani de la terminarea liceului, mi-am dat seama că tocmai asta ar fi trebuit să fac. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

O imagine cu un autocar plin de gunoi a devenit virală pe rețelele de socializare. (Foto: Facebook/Cosmin Nicolae)

Deși spun că notele nu sunt importante, o spun doar din vârful limbii, pentru că mereu eu am învățat pentru note. Au trecut mulți ani până am dat o altă semnificație notelor și se pare că nu am făcut-o încă în totalitate.

“Hai salut, man. Am o întrebare, doar una: ce treabă mai ai tu cu Oana?”, ţâşneşte, pe ecranul telefonului, “messenger request”-ul. E iunie, e aproape de miezul nopţii şi Matei nu doarme. “Salut, fratello, bă uite, nu te mint, încă ţin la ea”, răspunde. (Foto: Imagine generică Guliver Getty Images)

Cel mai comun feedback întâlnit de-a lungul carierei mele didactice este acela prin intermediul căruia i se comunică elevului, de multe ori într-o manieră abruptă și impersonală, greșelile comise. Ca o sentință rușinoasă, ca o stigmă perpetuă. Am ascultat astfel de feedback-uri și de fiecare dată am simțit un gol în stomac

Imaginați-vă un profesor de psihologie care invită elevii să construiască liste de comportamente pro-sociale și anti-sociale, iar la final afișează rezultatele muncii elevilor pe pereții sălii de clasă. Și imaginați-vă un scenariu în care directorul îi cere profesorului să elimine materialele elevilor din sala de clasă

Sunt revoltată de ideea că elevilor de gimnaziu li se recomandă romanul „Baltagul” de Sadoveanu, prezentat ca o monografie a satului românesc. (Foto: Guliver / Getty Images)

Inspectoratul Școlar al Municipiului București a anunțat că va face verificări după ce o mamă a reclamat faptul că fiul său este nevoit să care un ghiozdan care cântărește 25% din greutatea lui și a cerut ca școlile să fie dotate cu dulapuri în care copiii să își poată ține rechizitele. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Întâlnirea cu Doamna (pentru păstrarea anonimatului o voi numi aşa în continuare) s-a petrecut într-o zi însorită de mijloc de septembrie, când am simţit de la bun început că stau de vorbă cu cineva care se pricepe la bine la oameni. (Foto Guliver/Getty Images)

Profesoara de limba română Cristina Tunegaru, devenită titulară cu media 10 în comuna Petrăchioaia, din județul Ilfov, și-a propus ca în acest an să facă pregătire gratuită cu elevii care au nevoie de un nivel minim de cunoștințe.

Din această toamnă, profesoara de limba română Cristina Tunegaru a devenit titulară cu media 10 în comuna Petrăchoaia, din județul Ilfov. Pentru a ajunge acolo la ora 8 dimineața trebuie să plece din locuința ei înainte de ora 7:00 și să meargă vreo 30 de kilometri. Acolo o așteaptă copiii care o strigă „Doamna, doamna!” și o iau în brațe, a povestit Cristina Tunegaru în emisunea „În fața ta”, de la Digi24.

„Questify” este platforma dedicată oamenilor implicați activ în societate, acolo unde voluntariatul în toate formele sale este apreciat și recunoscut de către comunicate. Aplicația are la bază un sistem simplu de gamification, utilizând o monedă virtuală, numită Grats, prin intermediul căreia se pot achiziționa bunuri sau se pot obține reduceri la partenerii aplicației. Cum se poate obține un Grats? Nimic mai simplu.

Pe la final de liceu, când situația mea materială era cunoscută deja de toată lumea, o colegă mi-a mărturisit că ea a crezut multă vreme că eram putred de bogată de mă îmbrăcam așa non-conformist. M-am amuzat și i-am spus povestea hainelor mele. (Foto: Guliver Getty Images)

Luni au fost publicate rezultate la examenul de Evaluare Națională, iar 76,9% dintre candidați, adică 108.252 de absolvenți, au obținut note de trecere.

Luni, a avut loc prima probă scrisă a examenului de Bacalaureat, cea de limba și literatura română. Peste 135.000 de absolvenți de liceu au fost înscriși pe lista de examen. (Foto: Bogdan Dănescu/Inquam Photos)

Invitată în emisiunea „În fața ta”, senatoarea PSD Ecaterina Andronescu a fost întrebată de moderatori despre rezultatele proaste ale elevilor români la testele internaționale. Potrivit rezultatelor de la testele PISA, 42% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Doi elevi își dau unul altuia un CD, în liniște și fără să deranjeze. Dar profesorul ridică chiar atunci privirea din catalog, interceptează schimbul și cere ca CD-ul să fie pus pe catedră. ”Iron Maiden, ce-i asta?” ar fi spus profesorul. ”E o trupă heavy metal clasică”, a răspuns unul dintre elevi. ”Păi și voi ascultați prostii din astea? Se confiscă.” (Foto: Guliver Getty Images)

Atunci când am apucat-o pe calea educației, am fost convinsă de două consecințe majore ale acestei decizii: prima, că urmează să mă transform radical interacționând cu acest mediu, iar a doua, că de atunci înainte urma să fiu privită ca plictisitoare de mulți apropiați sau cunoscuți din cauză că orice aș face, aduc vorba de acest domeniu. (Foto: Guliver Getty Images)

Din 230.000 de copii care au intrat în anul 2004 în clasa I în România, doar 35% au ajuns în anul 2016 să promoveze examenul de Bacalaureat. Instituția fundamentală care ar trebui să le ofere copiilor cunoaștere, valori, repere, evoluție s-a specializat, de fapt, în a-i pierde pe drum, de la semestrul 1 la semestrul 2, de la un ciclu de învățământ la celălalt.

Știu o clasă primară care și-a pierdut la un moment dat învățătoarea. A plecat la o altă școală, în mijlocul ciclului primar, luând cu ea o parte din clasă. Pe cei mai buni, se spune. Nu partea de cancan a situației ne interesează, ci experimentul care a urmat.

„Cu elevii trebuie să discuți multe, chiar dacă ești de mate”. (Foto: Facebook Hermina Lazăr)

Mi-am dat seama că tânărul meu client nu era deloc prost, ci doar se confrunta cu o problemă de atitudine și lipsă de motivație de a studia pentru bac. (Foto: Guliver Getty Images)

Aşa-zisul „abandon” şcolar afectează predominant copiii săraci şi foarte săraci. Dacă operăm într-o paradigmă a „abandonului” şcolar, în care copiii decid în cunoştinţă de cauză că renunţă la un drept, ar trebui să observăm că, paradoxal, acest lux al deciziei îl au doar copiii săraci. Un lux pe care îl vor plăti scump ulterior. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

I-am lăsat pe nomenclaturiști să ne conducă spre democrație, pe foștii delatori și torționari să prospere. Noi, adulții, am picat la examenul înțelegerii trecutului, dar le dăm subiectul copiilor, ca și când am fi fost premianți, și le punem și notă.

„Să lăsăm deoparte ipocrizia. Noi, oamenii maturi, aşteptăm vara ca să ne relaxăm, să ne odihnim, iar o elevă sau un elev care are şapte, opt, nouă ani, 11 ani, trebuie să lucreze încontinuu în aşa fel încât în septembrie, când ajunge la şcoală, să nu o supere pe doamna învăţătoare sau pe doamna dirigintă”, spune ministrul Educației. (Foto: Inquam Photos)

Stai în banca ta. Nu vorbi neîntrebat. Dacă ai ceva de spus ridică două degete. Degetele vorbesc în locul tău. Îi spun celei de la catedră că ești pregătit. Elevii clasei a VII-a și-au învățat bine lecția. Nu, nu lecția de chimie. Lecția tăcerii. Nimeni nu vrea să spargă gheața. (Articol de Anca Chimoiu și Ramona Loznianu. Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Nu contează apoi că viaţa îl va umili, când superficialitatea asta, ca un balon de săpun, i se va sparge în faţă. Nu contează că i se va reproşa că nu ştie capitala Germaniei, a Suediei sau a Egiptului. Nu contează că nu va mai şti ce-s acelea metaforă, epitet, antiteză sau alegorie. Nu contează că Ion Creangă va fi un autor exotic pentru el. (Foto: Guliver Getty Images)

„Fiecare copil la grădiniță” este un program care a crescut rata de prezență la școală și grădiniță de la 43% la 81% în câțiva ani, acolo unde este implementat. Până în 2020, inițiatorul proiectului, Asociația OvidiuRo vrea ca acesta să fi adoptat la nivel național în România. Creșterea numărului de elevi integrați de la un an la altul în tot mai multe zone cu risc de abandon școlar i-a determinat pe reprezentanții organizației să caute soluții în tehnologie pentru-și face misiunea mai ușoară și mai eficientă.

Într-o școală din Suedia am văzut că, la finalul de lecție și de program, elevii se adunau în cerc lângă fotografii luate de un alt profesor, în timpul zilei. Se revedeau pe ei în imagini, lucrând. Făceau în grup, un exercițiu de rememorare a orei sau a zilei, a lucrurilor pe care le-au gândit sau înfăptuit.

O tânără în vârstă de 26 de ani a pus bazele unui proiect de antreprenoriat educațional care îi ajută pe tineri să învețe cum să învețe eficient

Una din greșelile unui părinte este să gândească la persoana I plural: ”mâine avem test”, ”marți avem teză”, ”trebuie să învățăm, să scriem”. Nu. Copilul are test, nu noi avem test. (Foto: Cornel Putan/Inquam Photos)

Cu o doză mare de optimism și naivitate, poate, am zis că voi face lucruri mărețe. Fusesem avertizat că am primit clasa cu cele mai mari provocări din școală. Mi-am zis că o scoatem noi la capăt, într-un fel sau altul. Au urmat patru săptămâni de foc

Știu că ai viață grea la catedră. Mi-e suficient să mă plimb vara, pe străzile orașului meu, târziu, ca să înțeleg cu cine ai de-a face în clasă. Îi văd pe bănci scuipând coji de semințe, îi aud băgându-și-o la fiecare cinci cuvinte, le simt privirile pierdute în selfie-urile țuguiate din telefon.

De ce școala mai încearcă să ne apropie de literatură și care e rolul ei?

Mirela Ștețco, director Training and Support Teach for Romania, vorbește despre veriga fără de care nu poți să faci educație de calitate: o relație bună a profesorului cu elevii săi

Am decis să iau un interviu despre sistemul de învățământ lui Andrei Negulescu, un tânăr pe care îl cunosc și care este extrem de elocvent. (Foto Guliver/Getty Images)

Încă din clasele primare, devine vizibilă neputința lor de a sta în echilibru, liniște și atenție, de a-și concentra energia minții în sarcinile de lucru. Până la adolescență, mulți dezvoltă deja probleme de atitudine și reflexe de abandon și contestare a autorității formale. (Foto: Guliver Getty Images)

Să vorbim corect, dar să nu îi corectăm pe alții. E o atitudine pe care ar trebui să o avem nu doar pentru a menaja sensibilități sau a respecta codul bunelor maniere, ci și pentru că demersul nostru poate fi riscant, ca un bumerang care ni se întoarce în față. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Sistemul educațional finlandez are în centrul său copilul. Orice decizie s-ar lua, la orice nivel, finlandezii știu că totul se va răsfrânge asupra copilului, elevului, studentului. Când un profesor finlandez are de completat un document, se întreabă automat: „Mă face această hârtie un profesor mai bun?” Dacă răspunsul este „da”, atunci o va completa, altfel nu”

Când a înțeles despre ce e vorba mi-a spus: „Ilinca, eu aș vrea să uit că am fost dirigintă la voi la clasă, mi-a fost foarte greu și am suferit mult, prefer să nu vin să mă văd cu voi”. (Foto Guliver/Getty Images)

„Singurul lucru inteligent despre planul cadru este împachetarea într-un scenariu mediatic, numai bun să salveze reputația unui mandat. Chestia cu Istoria și latinitatea a picat numai bine”, spune Oana Moraru

Prima calitate a unui profesor este să aibă conștiința datoriei. Dacă este pătruns de ideea datoriei, aceea de a face educație, atunci toate acțiunile lui le va subordona acestui interes. Nu îi va păsa de alte influențe, dificultăți sau de imaginea proprie

În școli fenomene rele se propagă ca focul în bibliotecă, iar manualele și performanța multor dascăli agresează elevul, după cum spune profesorul Solomon Marcus (Foto Inquam Photos/ George Călin)

În jurul multor învățători, diriginți, profesori de materii de examen găsești adesea o gardă de de părinți fideli care stau cu simțurile încordate ca să le ghicească dorințele înainte ca ele să fie formulate

Ni se oferă un simulacru de democrație, unele aspecte fiind introduse tacit și doar câteva supuse dezbaterii publice: creșterea numărului de opționale la decizia școlii, dispariția unei ore de română la a cincea și ora de latină la clasa a opta.

Un robot mătură în lung și în lat podeaua în căutarea unor bile pe care să le pună apoi în niște tuburi înalte. E un fel de cutie cu pereți laterali de alubond și cu un steag dacic desenat pe un panou de plexiglas aflat în față. I se spune Tancul

Mai țineți minte ora aia prizărită de latină din clasa a opta? Aia în timpul căreia făceam cu toții ba dirigenție, ba ce îi convenea dirigintelui sau dirigintei, engleză, română, matematică, educație civică, sport... (FOTO: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Meseria de profesor este considerată stresantă peste tot în lume. Peste 40% dintre dascăli renunță la predare în primii cinci ani de învățământ (FOTO: Dragoș Savu)

În timp ce mulți dascăli fug de școlile din comunitățile sărace, profesorii din programul Teach for Romania se îndreaptă cu inima deschisă spre ele și reușesc să facă în fiecare zi diferența (Fotografii de Dragoș Savu)

Un filtru care ar trebui să îi împiedice pe profesorii cu probleme psihologice sau de comportament să predea este testul psihologic. „Suntem întrebați dacă ne este frică să dormim noaptea dacă ne place culoarea roșu, ce am simți dacă ne-am plimba într-o câmpie cu maci. Nu cred că sunt relevante” (FOTO: Dragoș Savu)

Trăim într-o Românie însăilată de oameni care gândesc puțin. Una care e încă hrănită – și la scară mică, în sala de clasă, și la scara mesajelor politice, cu ideea de liniște. O liniște extrem de periculoasă, care potolește efervescența creierelor și îi învață pe oameni că, dacă iau atitudine, sigur deranjează pe cineva. (FOTO: Guliver Getty Images)

„Înainte, când profesorul intra în clasă cu catalogul sub braț, copiii amuțeau. Chit că nu îl respectau și nu îl ascultau în realitate, era vorba despre liniștea și autoritatea formală. Profesorul român nu mai are autoritate formală și asta ar necăji și ar stresa pe oricine”. (Fotografii de Dragoș Savu)

„Tot timpul trebuie să ai pregătită rezerva rezervelor rezervelor. Trebuie să fii tot timpul, ca om, pregătit pentru această generație”, spune o învățătoare (Fotografii de Dragoș Savu)

După ce învățătoarea condamnată penal de la Liceul de Muzică s-a întors la catedră, părinții unor elevi de clasa a doua sunt puși în fața unei dileme: să îi dau copilului meu șansa să își cultive talentul muzical sau să îi asigur liniștea? (FOTO: Dragoș Savu/Mediafax Foto)

Când profesorii sunt cei înjurați, împinși, bătuți, știrile nasc o revoltă cât un foc de paie. Cei care îl sting sunt înșiși dascălii, care se simt rușinați să își spună povestea în public. (Fotografii de Dragoș Savu)

În școală, fapta unei învățătoare care a umilit niște copii a fost sancționată cu scăderea salariului pe șase luni. În penal, însă, lucrurile au luat o altă turnură (Fotografii de Dragoș Savu/Mediafax Foto)

Prea puțini dintre profesori se interesează și de sufletul elevilor lor, indiferent dacă sunt la gimnaziu sau liceu (FOTO: Guliver Getty Images)

Trebuie să intru la clasa a VIII-a. Sunt profesor de Română și, astăzi – scrie în planificare mea - că trebuie să le bag bine în cap, tuturor, cum se argumentează apartenența la genul liric a unui text la prima vedere. (FOTO: Pixabay)