Profesorul Dragoș Iliescu: „Decalajele legate de matematică devin greu sau imposibil de recuperat după o perioada de 2-3 ani. E nevoie să monitorizăm constant nivelul elevilor”. Cum funcționează Testul Național de Alfabetizare Matematică

Rezultatele la matematica sunt un foarte bun predictor al succesului în carieră și în viață, mai bun decât rezultatele la orice altă materie care se studiază în școală, spune Dragoș Iliescu, profesor de psihologie la Universitatea din București și fondator al platformei de testare BRIO. La testele PISA 2022, România s-a clasat pe penultimul loc din UE în ceea ce privește scorurile obținute de elevi la această disciplină, un fapt alarmant atât pentru viitorul lor, cât și pentru cel al economiei. La noi în țară, decalajele între ce ar trebui să știe și ce știe cu adevărat un copil apar încă din clasele primare, iar la matematică problema este că sunt foarte greu de recuperat. „Decalajele legate de matematică însă, din păcate, devin greu sau imposibil de recuperat după o perioada de 2-3 ani de educație: profesorul de clasa a 8-a nu va fi interesat să recupereze decalaje (lucruri neînvățate, tehnici ne-interiorizate) pe care un elev le cară cu el de la clasa a 4-a sau a 5-a: lucrurile neînvățate bine atunci vor fi o frână în a prelua noi deprinderi mai târziu.

De aceea este important, în mod special în cazul matematicii, să monitorizăm constant nivelul elevilor: evident că unii vor fi mai buni decât alți – este important însă să nu lăsăm nici un elev să rămână atât de mult în urmă încât acest lucru să devină imposibil de recuperat, adică să se constituie într-un handicap în preluarea de noi competențe, ulterior”, este de părere Dragoș Iliescu.

Nevoia monitorizare înseamnă și o nevoie de testare.

Asociația pentru Valori în Educație (AVE) și BRIO, cu sprijinul Apa Nova București, au lansat Testul Național de Alfabetizare Matematică (TNAM). Această inițiativă are ca scop evaluarea capacităților elevilor din clasele I-XII de a raționa matematic și de a rezolva probleme din viața reală, folosind numerația. Rezultatele colectate vor fi utilizate la realizarea primului raport național privind nivelul de alfabetizare matematică în rândul elevilor din România.

Ne propunem să arătăm că, da, matematica te ajută. Vom aduce în atenție, într-o serie de articole realizate cu sprijinul AVE și BRIO, experiența unor oameni- de la muzicieni celebri, până la arhitecți, designeri, persoane implicate în cauze sociale marcante- care au văzut cât de importantă este matematica în parcursul lor profesional, în domeniilor lor de activitate, în viață. 

România este pe penultimul loc al țărilor din Uniunea Europeană la matematică și pe locul 45 din cele 81 de state și economii care au participat la testarea educațională organizată de OCDE în anul 2022. Care este cauza - sunt elevii mai puțin interesați/ sunt părinții împotriva matematicii sau e o problemă generată de această tranziție și de nenumăratele reforme?

Nu cred că există cineva în România sau în lumea asta mare care să poată spune de ce am ajuns aici. Suspecții de serviciu sunt întotdeauna reformele nesfârșite, în avalanșă, de după revoluție și subfinanțarea educației – însă acestea sunt, îmi e teamă, doar explicații superficiale. Sunt ele cauze? Cu siguranță. Sunt ele singurele cauze? Cu siguranță că nu și probabil altele sunt chiar mai influente.

Aș semnala în primul rând faptul că nu stăm rău doar la matematică – aceste testări comparative internaționale (PISA, TIMSS, PIRLS etc.) ne arată că stăm la fel de rău și la utilizarea limbii, la alfabetizarea științifică, la alfabetizarea civică etc. Se pare așadar că este un efect pervaziv, generalizat, care marchează performanța educațională în România.

Nu cred așadar, spun asta cât de tare pot, că este un trend principal împotriva matematicii – o conspirație, sau poate o orientare a părinților care și-ar dori să descurajeze propriii copii. Dimpotrivă, aș zice. De ce cred că matematica este lovită mai puternic decât alte zone este poate faptul că matematica este un subiect cu care trebuie să interacționezi ca să dezvolți competență și din păcate nu interacționezi cu el în mod uzual.

Limba română este un instrument pe care îl utilizăm zi de zi – dezvoltăm așadar competență în această sferă mai ușor, de vreme ce exersăm această capacitate în mod natural, în viața cotidiană. În contextul puternic digitalizat în care ne petrecem viața, le fel se întâmplă cu competențele digitale: devenim mai competenți în acest domeniu și fără să ne propunem în mod normal, iar interacțiunea cu mediile digitale nu este privită drept o obligație, sau timp dedicat explicit exercițiului.

Matematica e diferită. Deși suntem expuși în viața cotidiană uneori interacțiunii cu numere sau cu diverse aspecte ce țin de matematică, competența în acest domeniu se dezvoltă prin exercițiu explicit și timp dedicat – căci ține și dobândirea tehnicilor, învățarea trucurilor, formarea gândirii într-un anumit fel, finisarea deprinderilor etc. Asta înseamnă, până la urmă, că presupune o oarecare trudă – și acesta e un lucru pe care, aparent, generațiile mai tinere pot să îl evite.

Dincolo de această explicație culturală – care descrie criza educației tehnologice cu care se confruntă întregul occident – România are din păcate și alte ”zarzavaturi” în acest mix, care țin de numărul insuficient al profesorilor de matematică și de științe, formarea acestor profesori, sau chiar, în sens mai general, accesul la educație al elevilor (evident, vorbesc aici despre populația foarte voluminoasă din mediul rural sau în general din medii defavorizate).

O să spuneți: da, dar aceste aspecte influențează toată educația, nu doar matematica. Iar eu voi spune: da, este adevărat, dar matematica este din nou mai sensibilă la acest efect și mai afectată. Decalajele cu care elevii vin din grădiniță și din clasele primare pot fi recuperate uneori la gimnaziu și apoi la liceu, dar unele se recuperează mai greu decât altele. Decalajele legate de utilizarea coerentă a limbi le pot recupera ceva mai ușor de vreme ce elevii utilizează constant limba și sunt expuși la cuvânt non-stop. Decalajele legate de matematică însă, din păcate, devin greu sau imposibil de recuperat după o perioada de 2-3 ani de educație: profesorul de clasa a 8-a nu va fi interesat să recupereze decalaje (lucruri neînvățate, tehnici ne-interiorizate) pe care un elev le cară cu el de la clasa a 4-a sau a 5-a: lucrurile neînvățate bine atunci vor fi o frână în a prelua noi deprinderi mai târziu.

De aceea este important, în mod special în cazul matematicii, să monitorizăm constant nivelul elevilor: evident că unii vor fi mai buni decât alți – este important însă să nu lăsăm nici un elev să rămână atât de mult în urmă încât acest lucru să devină imposibil de recuperat, adică să se constituie într-un handicap în preluarea de noi competențe, ulterior.

„Matematica dezvoltă mai mult decât abilități specifice, ea oferă o serie de competențe esențiale pentru viața de zi cu zi”

Una dintre principalele întrebări legate de studiul matematicii și în general a științelor exacte se referă la utilitate - „la ce-i trebuie copilului meu această lecție în viață?”. Cum răspundeți unei astfel de întrebări?

Un oarecare nivel de competență matematică este necesar pentru a putea să te descurci decent în civilizația tehnologică în care trăim, iar acest nivel probabil că va crește pe viitor. Civilizația în care trăim are anumite cerințe minimale – pentru a putea să ai grijă de tine și de ceilalți la cel mai bazal nivel e nevoie să ai un anumit nivel de utilizare a limbii, de competențe digitale, de înțelegere a mecanismelor științifice etc. – printre alte și de gândire algoritmică, ușurință aritmetică, simț al numerelor etc.: toate acestea înseamnă de regulă ”matematică”. Acest nivel bazal care să te facă minimal funcțional în societate se numește alfabetizare funcțională – în acest caz vorbim în mod special de alfabetizarea numerică funcțională, sau numerație. Așadar, fără doar și poate, e nevoie pentru un elev care crește pentru a deveni cetățean, să aibă măcar acest nivel bazal, pentru a avea o șansă măcar să se descurce. Iar acesta ar trebui să fie un deziderat pentru orice părinte.

Dar chiar și dincolo de acest nivel absolut minimal, sunt foarte multe studii care arată că matematica este un foarte bun predictor al succesului în carieră și în viață – mai bun predictor decât orice altă componentă a literației sau decât orice altă materie care se studiază în școală. Competența matematică este un mai bun predictor decât competența lingvistică, în mod neașteptat chiar și în carierele umaniste. Asta pentru că la acest moment practic în oricare profesie modernă vei avea o componentă numerică/matematică.

Așadar, la întrebarea despre utilitatea matematicii răspund de obicei subliniind importanța acestei discipline dincolo de simple cunoștințe teoretice: matematica dezvoltă mai mult decât abilități specifice, ea oferă o serie de competențe esențiale pentru viața de zi cu zi: gândirea critică și rezolvarea problemelor, capacitatea de a lua decizii informate, structurarea și organizarea informației, formarea unei mentalități riguroase și ordonate etc. Studiul matematicii nu este doar despre a rezolva ecuații; este despre a învăța să gândești clar, să rezolvi probleme și să aplici această gândire în viața de zi cu zi, fie că este vorba de decizii personale, profesionale sau financiare.

Cum funcționează Testul Național de Alfabetizare Matematică

Cum s-a născut Testul Național de Alfabetizare Matematică (TNAM), lansat de AVE și Brio?

Proiectul acesta s-a născut dintr-o nevoie, o misiune și o veche colaborare. Nevoia este evidentă, nici nu mai are sens să o descriu. Tradiția este legată de misiunea Brio de a pune la dispoziția elevilor, părinților, profesorilor, managementului școlar instrumente de măsurare relevante pentru educația din România. Problema literației – alfabetizării funcționale – este o problemă critică pentru România și a fost pentru o lungă perioadă de timp unul din aspectele pe care ne-am concentrat la Brio. Am generat testul de literație lingvistică, testul de literație digitală și avem de gând să continuăm cu teste pentru alte forme de literație.

De AVE ne leagă o veche și fructuoasă colaborare – și ne leagă un principiu: dacă nu poți măsura, nu poți gestiona. AVE are rădăcini puternice în domeniul antreprenoriatului și managementului făcut serios, iar acest principiu, împrumutat de din management, de bună seamă, ne-a adus împreună în mai multe proiecte în care nevoia lor de date serioase care să fundamenteze intervenții individuale, la nivel de școală sau chiar sistemice, a putut să ducă la dezvoltarea de instrumente de măsurare. Toate aceste proiecte au fost încununate de succes, generând în timp unele dintre cele mai utilizate teste educaționale din România – testul de literație lingvistică, testul pentru evaluarea competențelor sociale și emoționale ale elevilor, sistemele de testare pentru evaluarea competențelor profesorilor și respectiv pentru evaluarea competențelor managementului școlar etc.

Să vorbim puțin mai detaliat despre Testul Național de Alfabetizare Matematică - Cum funcționează? Îl poate accesa oricine? Poate fi utilizat de profesori la clasă, de părinți acasă, de meditatori, de elevi, singuri? Are teste cu grade de dificultate diferite?

Funcționează teribil de simplu. În primul rând, este gratuit. El poate fi accesat prin platforma Brio, de orice persoană care are un cont. Conturile se generează gratuit și crearea unuia durează mai puțin de un minut. Elevii îl pot utiliza pentru a se auto-evalua, părinții îl pot utiliza pentru a evalua competențele matematice ale copiilor lor, meditatorii îl pot utiliza dacă vor dori, profesorii îl pot utiliza la clasă etc. Poate fi utilizat în sondaje/cercetări la nivelul clasei, școlii, al unei regiuni sau chiar la nivel național. Testul este teribil de versatil: este bazat pe o bancă de itemi care face posibilă repetarea testării de zeci de ori fără ca itemii să se repete, ceea ce este un extraordinar avantaj atunci când dorim să monitorizăm intervenții educaționale.

Evident, itemii sunt diferiți pentru niveluri școlare – sunt itemi radical diferiți pentru clasele primare, gimnaziu și liceu, iar în interiorul fiecăruia din aceste cicluri educaționale, itemii sunt atât diferiți cât și, pentru itemii care pot fi utilizați la clase diferite, tratați ca având dificultăți diferite și deci cotați în mod diferit.

În fine, există atât o formă scurtă, de screening, care poată fi completată de un elev în maximal 10 minute, cât și o formă lungă, care durează 2 ore și care oferă un tablou cu granulație mult mai fină și cu precizie de măsurare mult mai mare pentru elevul testat.

Pe scurt: testul este o bijuterie și mă bucur tare mult că îl punem acum la dispoziția sistemului educaționale din România!

„Matematica este teribil de utilă în psihologie”

Sunteți profesor de psihologie, astfel că întrebarea noastră, pe care o adresăm tuturor celor cu care vorbim în seria noastră de interviuri este cu atât mai potrivită: Când ați simțit că matematica v-a fost de folos în viață?

Mie matematica mi-a fost utilă mai tot timpul – dar nu uitați că sunt specialist într-un domeniu al psihologiei care este prin definiție îmbinat cu matematica. Psihometria, știința măsurării psihologice, îmbină teorii psihologice cu modele matematice pentru a utiliza relațiile dintre fenomenele psihologice în generarea de evaluări cantitative pentru variabilele focale. Deci poate nu sunt cel mai bun caz aici pe care să exemplificăm că matematica este bună oricând, oricui.

Dar ce aș mai adăuga aici este că matematica este teribil de utilă în psihologie, un domeniu de studiu și de practică pe care poate am fi tentați să îl grupăm mai degrabă în sfera umanioarelor, sau științelor sociale. Psihologia modernă, cu accentul ei pe intervenții bazate pe dovezi (evidence-based), ca practică ce se informează constant din știință, îmbrățișează matematică, în mod special statistica, în felul în care abordează metodologia cercetării. Statistica se studiază intensiv în facultățile de psihologie la toate nivelurile (licență, masterat, doctorat) și nu cred că există vreo șansă ca un student să își poată obține diploma râvnită într-una din marile universități ale României, în domeniul psihologie, fără să stăpânească într-o oarecare măsură aparatul matematic și statistic al domeniului ăstuia.

„Mi-aș dori să văd un proiect național care să își propună reformarea metodelor de predare”

Care ar putea fi cea mai potrivită strategie națională pentru a întoarce sistemul de învățământ spre matematică și științele exacte în următorii ani?

Pentru a stimula interesul pentru matematică și științele exacte la nivel național, o strategie eficientă ar trebui să fie complexă, inovatoare și adaptată nevoilor și tendințelor moderne. Mai ales accentuez caracterul complex: problema pe care o avem – cea punctuală pe care o discutăm acum, legată de matematică dar de fapt întreaga problemă a educației din România – este prea complicată și multi-fațetată ca să poate fi rezolvată de intervenții minore sau punctuale.

Mi-aș dori să văd un proiect național care să își propună reformarea metodelor de predare (nu neapărat și reformarea curriculumului, căci acolo nu stăm teribil de rău – deși sunt sigur că se mai poate face ceva și acolo) și accent mai mare pus pe metode de predare interactive, apoi formarea și susținerea cadrelor didactice (în mod special aș vrea să văd mai multă instruire în utilizarea tehnologiei), apoi integrarea matematicii și științelor exacte în viața de zi cu zi, promovarea exemplelor pozitive și a modelelor de succes, stimularea învățării personalizate, evaluări și feedback continuu ... toate acestea le-am enumerat aici într-o ordine aleatoare. O strategie națională de succes pentru promovarea matematicii (și a științelor exacte, căci cred că ar putea merge bine mână în mână) trebuie să implice reforme curriculare, metode moderne de predare, infrastructură adecvată, colaborări cu industria și stimulente pentru elevi.

Simpla impunere a unor obiective sau creșterea numărului de ore nu va rezolva problema dacă nu schimbăm și modul în care aceste discipline sunt percepute și predate.

Cum ar trebui predate matematica și științele exacte pentru a le face cu mult mai plăcute elevilor și părinților în anii care vin? Simpla impunere a unor obiective sau o creștere a orelor de matematică în programă nu pare să funcționeze?

Ah, asta e o întrebare la care nu pot răspunde din perspectiva de profesor de matematică ci doar din cercetările pe care le citesc. Cred că e important pentru acest răspuns să avem și perspectiva profesorilor care predau efectiv matematica – ei au văzut mai mult, pe propria piele, ce merge și ce nu merge.

Ce observ eu din cercetări educaționale foarte serioase și ample, sigur, puține dintre ele realizate în România (nici unele de fapt?) dar care au valabilitate, aplicabilitate și de la o cultură la alta, este că este esențial să schimbăm modul de predare, trecând de la o abordare tradițională, bazată pe memorare și algoritmi, la una centrată pe experiență, creativitate și aplicabilitate practică. Simpla impunere a unor obiective sau creșterea numărului de ore nu va rezolva problema dacă nu schimbăm și modul în care aceste discipline sunt percepute și predate.

Intervenții care s-au dovedit eficiente – deci care ar fi ”evidence-based” – sunt, printre altele: învățarea bazată pe probleme reale (care ajută elevii trebuie să înțeleagă de ce învață anumite concepte și cum acestea se aplică în viața de zi cu zi), proiecte interdisciplinare, învățare bazată pe descoperire și experimentare (la clasele mai mici prin explorare și jocuri, la clasele mai mari prin laboratoare și experimente), predare personalizată și adaptivă (de regulă cu ajutorul tehnologiei și evaluării continue), gamificarea învățării, învățare colaborativă și de la egal la egal, reducerea anxietății față de matematică și științele exacte, parteneriate cu părinții etc.

„Găsirea informațiilor nu înlocuiește gândirea critică, iar educația este despre înțelegere profundă, nu doar acumulare de fapte”

Cum răspundem celor care pretind că toate informațiile se găsesc pe internet, la o tastă distanță, deci înmagazinarea formulelor, efortul de a face calcule, de a raționa sunt inutile?

Această opinie, care sugerează că toate informațiile se găsesc ușor pe internet, poate părea rezonabilă la prima vedere, dar ignoră aspecte esențiale ale educației și dezvoltării intelectuale

Înmagazinarea cunoștințelor, dezvoltarea capacităților de a combina cunoștințele, de a ale manipula mintal, de a raționa cu ele, sunt vitale – în asta stă valoarea educației: dezvoltă capacitatea de raționament și nu doar volumul de cunoștințe. Aveți toate cunoștințele despre realizarea unei operații chirurgicale la genunchi pe internet – le puteți obține cu 3 clickuri. Înseamnă asta că vă încumetați să diagnosticați să realizați mâine o astfel de operație? Nu (aș vrea să sper!), căci vă lipsesc competențele: și aptitudinile, deprinderile – și în fapt vă lipsesc și cunoștințele: știți atât de puține despre acel domeniu medical încât nici nu vă e clar ce ar trebui să căutați. Toate aceste informații despre care nici nu știți că există sunt și ele pe internet ... dar internetul este mut dacă nu îl întrebi.

Accesul la informație nu înseamnă înțelegere: găsirea informațiilor nu înlocuiește gândirea critică, iar educația este despre înțelegere profundă, nu doar acumulare de fapte. Educația duce la construirea, dezvoltarea abilităților cognitive: construirea și interiorizarea de modalități de raționament și rezolvare a problemelor, precum și la automatizarea acestora – ceea ce înțelegem de regulă prin expertiză. O persoană care a învățat formule și tehnici matematice ajunge să le folosească intuitiv, fără să se bazeze constant pe resurse externe – această automatizare a cunoștințelor și a abilităților practice permite aplicarea acestora într-un mod eficient, mai ales în situații în care accesul la internet nu este posibil sau nu este practic.

Gândirea independentă și autonomia, capacitatea de a gândi fără dependență de tehnologie sunt și ele importante: tehnologia poate fi un instrument util, dar a te baza exclusiv pe ea limitează autonomia intelectuală. Nici nu mai vreau să discut aici probleme de corectitudine, sau să zicem, fiabilitate, pe care le au sursele online: calitatea informațiilor de pe internet variază și nu toate sursele de pe internet sunt corecte sau de încredere. Procesul de învățare întărește o groază de alte aptitudini psihologice, care sunt apoi transferabile – de exemplu dezvoltă memoria și capacitatea de concentrare; în mod special învățarea activă îmbunătățește funcțiile cognitive.

Și apoi, nu uitați niciodată, educația e un proces de dezvoltare personală: nu este doar despre acumularea de informații, ci și despre formarea caracterului, a disciplinei mintale și a perseverenței. Procesul de învățare, chiar și atunci când implică efort, are un rol profund în dezvoltarea personală și în formarea unor cetățeni competenți și capabili de raționamente etice și critice, care au curiozitate și pasiune pentru lumea din jurul lor și pentru înțelegea ei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp