Profesorul Marian Popescu nu vrea intrări separate în școli: „Este o falsă autoritate și un orgoliu. Arată o carență enormă la corpul profesoral. Preferăm să ne ascundem în spatele catedrei”

Foto: Inquam Photos

Una dintre dezbaterile aprinse purtate recent în societatea românească a fost aceea legată de intrările separate pentru profesori din școli. Polemica a pornit după ce o profesoară a opus desființării acestora, susținând că acest lucru ar însemna uzurparea imaginii cadrelor didactice și că este vorba despre categorii sociale diferite.

Prezent în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, profesorul universitar Marian Popescu a demontat acest argument și i-a criticat pe cei care se ascund în spatele catedrei.

„Este o falsă autoritate care este exersată și un orgoliu al poziției în societate, care sunt exercitate prin recursul la astfel de lucruri... În mod normal, elevul sau studentul așteaptă de la tine să vadă cum să se comporte. Te vede. Și în momentul în care vezi că te țin la distanță profii, lucrurile nu arată bine absolut deloc. În același timp însă, asta arată o carență enormă la corpul profesoral. O văd și am văzut-o de atâția ani și în universitate. Preferăm să ne ascundem în spatele catedrei și în spatele discursului pe care îl aruncăm, după care am plecat. Noi nu suntem în discurs și în relația cu elevul, cu studentul”, a atras atenția Marian Popescu.

În timpul emisiunii, profesorul a dat un exemplu despre cum lucruri deranjante pentru cadrele didactice în momentul intrării în clădire sau în sala de curs se pot transforma în oportunități de învățare. 

„Mi-aduc aminte că atunci când am predat în Franța, intrai pe 17 uși, era totul sticlă și metal și de multe ori intrăm cu studenții mei. Nu asta era problema.. Problema era legată de ce aveau în mână, pentru că unii intrau cu pahare de cafea sau de ceai, în ciuda faptului că era un anunț pus la intrare. Și când am văzut la o studentă de-a mea prima dată lucrul ăsta, zic: - Stau cu tine până termini, dar nu vreau să intrăm în sală cu asta. - De ce? -Pentru că, de pildă, poți face o mișcare greșită și se varsă. - Nu, că sunt foarte atentă. Zic: - Nu mă îndoiesc de asta, dar se poate întâmpla. Și se mai întâmplă ceva în momentul în care cafeaua intră în stomac. Știi ce ți se întâmplă? - Nu m-am gândit niciodată la asta. Zic: Uite, cu asta începem cursul. 

Și așa am început. Era un curs despre personaj în teatru și despre acțiunile fizice care afectează corpul actorului. Adică să bei apă în scenă nu e ca și cum bem noi apă acum. Dacă, de pildă, trebuie să tai o felie de ceva - stai un pic, că nu-i simplu fiind în scenă, în spectacol”, a povestit Marian Popescu.

Profesorul a vorbit și despre cum obișnuia să își înceapă și în țară cursurile cu studenții, pe care îi considera colegii săi, „pentru că în latină coleg vine de la ce te leagă”. 

 „Profesorul și elevul sunt legați. E o construcție, care este lecția respectivă. Eu așa îmi începeam cursurile. Spuneam: - Cursul acesta îl facem împreună. Se uitau la mine: - Cum adică împreună? - Păi altfel cum, zic? Uitați, am un reportofon - eu blufam, în sensul că-l aveam, dar pe el nu era nimic. Aici este cursul de astăzi. Eu îl las o oră jumate, mă duc la bibliotecă, mă întorc și e ok, așa? - Nu, nu. - Deci vreți să fim împreună? - Da, sigur! - Păi asta înseamnă să facem cursul împreună și cursul, dacă e construit împreună, are aproape 100% șanse să reușească”, a povestit Marian Popescu. În opinia sa, ceea ce pune în pericol demnitatea de dascăl este absența vertebrei etice - fără aceasta nu poți să le predai copiilor sau studenților.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp